Prima Pagina » Sanatate A-Z » Medicina Interna » Pielonefrita Acuta

Pielonefrita Acuta

Simptome

Taboloul clinic este de infectie urinara, iar debutul se caracterizeaza obisnuit, dar nu intotdeauna, prin semne generale de infectie: febra cu instalare brusca sau progresiva, frisoane, transpiratie, cefalee, Manifestarile urinare constau in dureri lombare, mai frecvent unilaterale, surde sau cu caracter de colica renala polakiurie, adeseori nocturna, si mictiuni dureroase.

Diagnostic

Diagnosticul se bazeaza pe doua semne:

Leucocituria (milimetru si minut – proba Addis-Hamburger) crescuta, si anume mai mult de 5 000 de elemente (dupa alti autori, peste 2 000), bacteriuria; inca de acum 20 de ani, Edwards-Kass a demonstrat ca un numar de peste 100 000 de germeni/ml indica o infectie urinara, un numar sub 10 000 arata o contaminare, iar valorile intermediare impun repetarea analizei.

Pentru garantia unei interpretari corecte este necesara o recoltare a urinii pentru urocultura in conditii ireprosabile. Recoltarea prin punctie suprapubiana este ideala, dar ramane o metoda de exceptie. Recoltarea prin sondaj vezical a fost abandonata, fiind sursa de suprainfectie. De aceea este de dorit ca, intotdeauna, recoltarea sa se faca din zbor, din mijlocul jetului, direct in recipientul cu gura larga, perfect steril, la a doua mictiune. Urocultura trebuie sa precizeze natura germenului si sensibilizarea sa. Alte semne de laborator sunt: proteinuria redusa, leucocitoza si cresterea V.S.H. Functiile renale sunt normale.

Evolutie

Evolutia imediata este favorabila in conditiile unui tratament corect. Boala dureaza obisnuit 1-4 saptamani. Complicatiile sunt rare, dar cronicizarea este frecventa.

Tratament

Tratamentul presupune tratarea corecta a pielonefritei acute, asanarea focarelor de infectie si interventie chirurgicala pentru indepartarea obstacolelor care provoaca staza urinara. Regimul va fi complet, iar lichidele administrate in cantitate mai mare decat in conditii normale. Se recomanda un regim acidifiant (carne, oua, fainoase, branza), alternand cu unul alcalinizat (lapte, fructe, zarzavaturi, legume). Acidifierea urinii cu clorura de amoniu sau Metionina, utila cand urinile sunt alcaline este contraindicata la bolnavii cu acidoza. Tratamentul simptomatic consta in analgezice (Amidopirina, Antipirina) si antispastice (Papaverina).

Pentru scaderea valorilor tensionale se administreaza Hiposerpil, Hipopresol, Hipazin sau Aldomet (Dopegyt). Tratamentul etiologic antiinfectios cu antibiotice sau chimioterapice este esential.

Antibioticele se vor administra dupa identificarea germenului (trei uroculturi consecutive, repetate pe parcursul tratamentului) si stabilirea sensibilitatii prin antibiograma. Se prescriu antibiotice care se elimina in forma activa prin urina, excluzandu-se deci Cloramfenicolul, Novobiocina etc. Se va avea in vedere si pH-ul: la un pH acid sunt active penicilinele naturale si semisintetice, Acidul nalidixic (Negram) si Nitrofurantoina; pH-ul alcalm mareste eficacitatea Kanamicinei sulfat si Gentamycinei; Eritromicina este activa la un pH peste 8.

In infectia urinara acuta domina colibacilul, proteul, enterococul, rar stafilococul; in cea cronica – proteul, Klebsiellele, piocianicul. Ca masuri generale se recomanda consunujl abundent si frecvent de lichide, golirea completa a vezicii la fiecare mictiune, igiena perineala stricta pentru femei, tratarea valvovaginitelor, a constipatiei si a factorilor favorizanti (diabet etc.).

In formele grave se administreaza antibiotice majore: Ampicilina, Cefalexina, Gentamycin, Colimycin, Kanamicina sulfat. In formele mai putin grave: sulfamide (Neoxazol, Sulfizoxazol, Sulfametin, Nitrofurantoin, Acid mandelic, Cicloserina, Urovalidon, Septrin, Negram). Se recomanda asocierile sinergice: Ampicilina + Kanamicina sulfat, Ampicilina + Gentamycin, sulfamide asociate intre ele sau Septrin (Trimetoprim + Sulfametaxazol). Nu se prescriu penicilinele si sulfamidele la alergici; Streptomicina, Kanamicina sulfat, Gentamycinul, sulfamidele, Septrinul, Nitrofurantoinul – la gravide, in insuficienta renala antibioticele se pot acumula, sumandu-se toxicitatea.

 Este necesara evaluarea insuficientei renale prin clearance-ul la creatinina. Se prefera antibiotice netoxice (Oxacilina, Gefalotina, Rimfampicina). Exista o sensibilitate electiva a germenilor: enterococul este sensibil la Ampicilina si la asocierea Penicilinei + Streptomicina; proteul – la Ampicilina, Septrin; Klebsiella – la Gentamycin sau Colimycine; piocianicul -la Gentamycin, Golymicine, Carbenicilina. In pielonefrita acuta se incepe tratamentul cu Kanamicina sulfat (6 zile, 1 g/z), urmata de Ampicilina (14 zile, 1,5-2 g/zi) si, in continuare, acid mandelic, Nitrofurantoin, Sulfametin, Neoxazol, dupa caz.

Pentru a nu pierde momentul interventiei, in puseul acut sever se efectueaza toate examenele, se hidrateaza abundent bolnavul, se impune repausul la pat si se administreaza Sulfametin sau Septrin.

Daca infectia persista dupa 48 de ore, se administreaza antibioticul indicat de antibiograma, acidifiindu-se urina. Tratamentul de durata poate fi continuat (1-3 luni: Nitrofurantoin 50 – 100 mg/zi; Negram 0,5 – 1 g/zi; sulfamide 0,5 – 1 g/zi) sau discontinuu (10 – 20 de zile pe luna: se alterneaza 1-2 produse si se acidifiaza urina cu Metenamin sau acid mandelic). Cu toata valoarea lor, de multe ori antibioticele nu pot inlocui unele chimioterapice: Negram, Nitrofurantoin, sulfamide, Septrin.

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 31 ianuarie, 2013, 13:04

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *