Prima Pagina » Sanatate A-Z » Medicina Interna » Pleurezia Serofibrinoasa

Pleurezia Serofibrinoasa

Definitie

Pleurezia serofibrinoasa este o infiamatie acuta a pleurei, caracterizata prin prezenta unui exudat in cavitatea pleurala.

Etiopatogenie

Tuberculoza pulmonara reprezinta inca cea mai frecventa cauza (50 -55%). Se presupunea in trecut ca orice pleurezie serofibrinoasa care nu-si dovedeste cauza este de natura tuberculoasa. Se intalneste mai frecvent intre 16 – 35 de ani. Raspunsul violent al seroasei pleurale la infectia tuberculoasa se datoreste, probabil, unui mecanism alergic. Boala este adesea prima manifestare clinica a tuberculozei, aparand in saptamanile sau lunile care urmeaza primoinfectiei.

Atingerea pleurala se produce pe cale hematogena si in special prin contiguitate de la un focar pulmonar sau ganglionar. Un rol favorizant il au anotimpul (martie – mai), frigul, umiditatea si bolile care scad rezistenta organismului. In ultimele decenii, paralel cu regresia tuberculozei pulmonare si pleurale, a crescut frecventa altor cauze: in principal, pleurezia canceroasa (25 – 30%); urmeaza pleurezia virala acardiaca (revelatoare ale unui infarct pulmonar ignorat), reumatismala, pleureziile decapitate (secundare unei pneumopatii bacteriene grave, tratata prin antibiotice), pleureziile din colectiile subdiafragmatice (cu sediul in dreapta), secundare pancreatitelor cronice (in stanga), cirozelor hepatice, colagenozele (in special Lupusui eritematos diseminat).

Anatomie patologica

Pleurezia serofibrinoasa este precedata de obicei de o pleurita. Pleura este edematiata, eritematoasa si acoperita de depozite de fibrina.Daca procesul progreseaza, se formeaza exudatul – un lichid clar, de culoare galbena. Foitele pleurale isi pierd luciul si sunt acoperite de membrane de fibrina, sub care se gasesc tuberculi miliari. Procesul inflamator se poate vindeca fara sechele. Uneori foitele pleurale se unesc; constituindu-se simfize pleurale care pot fi partiale sau totale (fibrotorax).

Simptomatologie

Debutul este brutal in mai mult de jumatate din cazuri, cu junghi toracic violent iradiind uneori in abdomen sau umar, exagerat de miscarile respiratorii si calmat de imobihzarea toracelui sau de constituirea lichidului, cu mici frisoane repetate si febra, care in 2 – 3 zile atinge sau depaseste 39°. Uneori, debutul este progresiv, cu semne de impregnare bacilara, febra crescand progresiv. Alteori este latent, exsudatul constituandu-se fara zgomot si fiind descoperit intamplator. In perioada de stare, care dureaza de ta 5 zile pana la 3 saptamani, febra este constanta, “in platou” (39 – 40°) mai rar neregulata, iar junghiul toracic, diminuat sau disparut. Apar dispnee, tuse uscata obositoare scurta, mai ales cand bolnavul se asaza in pat, si paloare.

Examenul fizic prezinta semnele sindromului pleuretic: boltire a toracelui afectat, cu abolirea vibratiilor vocale si a murmurului vezicular, matitate si suflu pleuretic. Punctia exploratoare precizeaza natura lichidului, care este un exudat bogat in albumine cu reactia Rivalta pozitiva, continand numeroase limfocite. Bacilul Koch se gaseste exceptional, insa inocularea lui la cobai poate provoca o infectie tuberculoasa. Examenul radiologic precizeaza existenta si volumul colectiei lichidiene, exsudatul aparand ca o opacitate bazala intensa si omogena, cu partea superioara neprecis delimitata. V.S.H. este constant accelerata; leucocitoza cu polinucleoza apare din primele zile.

Forme clinice

Pleurezia serofibrinoasa tuberculoasa este forma cea mai frecventa. In ultimele decenii a crescut frecventa cazurilor la populatia de peste 40 de ani. Debutul este progesiv. Exsudatul este dominat de limfocite, iar bacilul Koch are o frecventa relativa (40 – 20%) la examenul direct, mult inferioara culturii pe mediul Lowenstein-Jensen (100%). In cazurile dificile, punctia biopsie pleurala permite un raspuns rapid. Chiar in cazurile negative, daca bolnavul este tanar si pleurezia trenanta, se instituie tratamentul cu tuberculostatice.

Pleurezia care insoteste sau urmeaza pneumonia bacteriana apare fie in prima saptamana de evolutie a procesului pneumonic (pleurezie parapneumonica), fie in convalescenta pneumoniei (metapneumonica). Exsudatul este bogat in polinucleare, se poate resorbi spontan, dar uneori are tendinta de a evolua spre empiem.

Pleurezia reumatismala apare la copil si adolescent; coexista cu puseul de reumatism poliarticular acut. Exsudatul este redus si contine multa fibrina, albumina si celule endoteliale.

Pleurezia neoplazica apare de obicei la un bolnav peste 50 de ani, evolueaza afebril, lichidul se reface dupa evacuare si prezinta celule neoplazice. Adeseori poate fi hemoragica.

Diagnosticul pozitiv al pleureziei serofibrinoase tuberculoase

1. Semne de prezumtie

a) principale

  • varsta (sub 40 de ani)
  • lichid serocitrin cu:
  • limfocitoza > 80%
  • proteinopleurie > 3 g%
  • glicopleurie < 0,8%

b) complementare

  • tuberculoza pulmonara activa sau inactiva
  • antecedente personale bacilare
  • contact bacilar intra- sau extradomiciliar
  • raspuns negativ la chimioterapia nespecifica
  • raspuns favorabil la ghimioterapia specifica
  • intensificarea (sau pozitivarea) IDR la PPD dupa 4-6 saptamani de tratament
  • sechelizare pleurala

2. Semne de certitudine

  • Examen histopatologic pozitiv (punctie-biopsie pleurala, biopsie pleurala toracoscopica, biopsie pleurala chirurgicala.
  • Examen bacteriologic pozitiv (bK pozitiv in exsudatul pleural, biopsie pleurala, sputa).

Evolutie

Evolutia depinde de afectiunea cauzala. In forma neoplazica, are evolutia cancerului bronsic pe care il insoteste. In forma tuberculoasa, evolutia este favorabila, boala vindecandu-se in patru pana la zece saptamani. Criteriile dupa care se apreciaza evolutia bolii sunt: curba termica, modificarea V.S.H., examenul radiologic. In general, febra dureaza aproximativ 30 de zile, iar lichidul se resoarbe intr-o perioada mai lunga (uneori pana la 90 de zile).

Complicatii

Moartea subita (in colectiile abundente sau in cursul unei punctii), prinderea altor seroase (pleurezie de partea opusa, pericardita, ascita), tuberculoza pulmonara, simfize pleurale.

Diagnosticul pozitiv este sugerat de aparitia, de obicei brusca, la un bolnav tanar, a unei stari febrile insotite de dureri toracice si tuse seaca.

Prognostic

Prognosticul imediat este in general bun pentru pleurezia tuberculoasa, dar cel indepartat este rezervat, deoarece tuberculoza apare destul de frecvent, in special in primii 3 ani dupa boala. Iata de ce tratamentul trebuie sa fie corect, complet si indelungat.

Tratament

Tratamentul profilactic este reprezentat de toate masurile profilactice antituberculoase.

Tratamentul igienodietetic cuprinde repausul complet la pat in tot timpul perioadei febrile, cu reluarea activitatii normale dupa cel putin 6 luni de afebrilitate. Camera trebuie sa fie incalzita potrivit si bine aerisita; regimul alimentar va fi bogat in calorii si vitamine, la inceput hidrozaharat si apoi progresiv imbunatatit; se va asigura igiena bucala, a pielii (la bolnavii care transpira mult).

Tratamentul etiologic: in pleureziile netuberculoase, tratamentul este al bolii la fond (pneumonie bacteriana sau virotica, reumatism poliarticular acut, cancer bronsic etc.). In pleurezia tuberculoasa, tratamentul consta in administrarea tuberculostaticelor, in asociere dubla sau tripla: hidrazida acidului izonicotinic (H.I.N.), Streptomicina, Etambutol, Rifampicina. Durata tratamentului trebuie sa fie de aproximativ 2 ani (la inceput de atac si apoi tratament de consolidare).

Tratamentul patogenic consta in administrarea de corticohormoni, folosindu-se efectul antiinflamator al cortizonului si al derivatilor sai. Se administreaza Prednison sau Superprednol cat timp lichidul este prezent (5-6 saptamani), in special in formele zgomotoase. Se incepe cu 25 – 30 mg Prednison si se scade 1 comprimat la 5 zile. Regimul desodat, alcalinele si Vit. K asigura protectia, corticoterapia nu evita simfiza pleurala. Kineziterapia, este una din marile descoperiri ale pneumologiei din ultimii 15 ani. Gimnastica respiratorie este progresiva (sedinte scurte si repetate).

Tratamentul simptomatic urmareste combaterea durerii cu analgetice (Acid acetilsalicilic, Aminofenazona, Algocalmin, Antidoren), a tusei (Codeina) si a dispneei (oxigen), dar mai ales evacuarea lichidului. Toracenteza este indicata in revarsatele abundente, evacuarea facandu-se precoce, de preferinta in a doua zi dupa instituirea tratamentului etiologic.

Tratamentul tonic general (Vit. C, D2, calciu) si gimnastica respiratorie, care se instituie imediat dupa disparitia exsudatului pleural, completeaza masurile in 6 luni in primii 2 ani si apoi anual, pentru a surprinde un eventual focar pulmonar.

Articole Similare:

Ultima actualizare: luni, 14 ianuarie, 2013, 10:36

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *