Prima Pagina » Sanatate A-Z » Boli Infectioase » Poliomielita

Poliomielita

Printre infectiile intestinale se mai numara si poliomielita – o maladie virala, care in trecutul neindepartat ataca indeosebi copiii, terminandu-se cu invalidizarea lor sau deces. Aceasta patologie destul de frecvent se inregistra si in Romania, insa in legatura cu vaccinarea si revaccinarea la timp a copiilor, in ultimii ani cazuri de poliomielita se depisteaza rar.

In anul 1988 Organizatia Mondiala a Sanatatii a luat initiativa eradicarii poliomielitei de pe planeta noastra pana in anul 2000. La acest program de eradicare a poliomielitei a aderat si Romania. In legatura cu cele mentionate ramane destul de important cunoasterea mai detaliata a diferitor particularitati ale acestei boli si a masurilor de protectie fata de ea nu numai de lucratorii medicali, dar si de masele largi ale populatiei.

Poliomielita este o maladie infectioasa acuta din grupul bolilor intestinale, provocata de virusuri, care se transmit de la omul bolnav la cel sanatos, mai frecvent, prin intermediul mecanismului fecalo-oral, caracterizandu-se prin diferite forme clinice – de la cele mai usoare (atipice, purtatori de virus) pana la cele mai grave, cu lezarea sistemului nervos central, exprimata prin variante paralitice, spinale, encefalitice si cu tulburari respiratorii.

Agentul patogen al poliomielitei este un virus, care face parte din familia Picornavirideae, genul Enterovirus. El vietuieste in 3 serovariante (I, II, III), are dimensiuni mici (25-35 m), contine acid ribonucleinic. Se deosebesc tulpini de virus salbatice si vaccinale.

Serotipurile sunt raspandite in mod variabil pe intregul glob. Ele nu dau imunitate incrucisata. Tipul I, predomina epidemic, era intalnit inainte de perioada vaccinarii antipoliomielitice, in 80-90% din poliomielita paralitica. Tipul II, de asemenea raspandit, determina mai frecvent formele subclinice de boala. Tipul III este mai rar raspandit printre populatie.

Virusul salbatic este rezistent la actiunea diferitor factori fizici si chimici ai mediului ambiant. El supravietuieste in materiile fecale, apele reziduale, lapte, pe legume si fructe pana la 3-4 luni; la t° de +37°C – 50-65 zile, la t° de +4°C – cateva luni.

Totodata este sensibil la actiunea temperaturii inalte si a diferitor dezinfectanti. In legatura cu utilizarea pe larg a vaccinelor moarte sau vii, circulatia tulpinilor salbatice de virus semnificativ s-a redus. Conform datelor unor savanti in tarile in care se utilizeaza vaccinul antipoliomielitic de calitate, virusul de poliomielita vaccinala este in raport de 1:1 mln de persoane vaccinate.

Poliomielita este o maladie din randurile antroponozelor. Sursa de infectie o prezinta omul bolnav, mai frecvent cu forme usoare, subclinice, abortive, fruste, atipice sau purtatorii acuti de virusul poliomielitei. Virusul poliomielitic se gaseste in orofaringe a omului bolnav si in tractul intestinal.

Din orofaringe virusul polio se izoleaza in 40% din cazuri cu 5 zile inainte si 4 zile dupa debutul bolii, dar cu o frecventa, care scade esential cu fiecare zi de boala. Din fecale virusul polio se izoleaza in 100% din cazuri la inceputul bolii, in 50% – dupa 3-4 saptamani, ulterior scazand mai evident.

Persistenta indelungata a virusului in materiile fecale si prezenta unor conditii de igiena deficitare si impun ca importanta de raspandire a bolii mecanismul fecalo-oral, care se realizeaza, in primul rand, prin contact direct cu sursa de infectie, insa poate fi si indirect (prin obiectele contaminate). Este, de asemenea, posibila transmiterea si pe cale alimentara (lapte, produse lactate, fructe, legume infectate), desi foarte rar confirmata. Nici rolul mustelor atrase de fecalele umane nu poate fi neglijat.

In ultimul timp se socoate, ca virusul polio pe cale orala sau prin intermediul “mainilor murdare” se transmite mai frecvent in tarile cu nivel slab de cultura sanitara. In tarile cu nivel inalt de cultura sanitara acest virus se transmite preponderent pe calea aero-picaturi, adica prin intermediul tusei, stranutului, graiului, sarutului etc.

Morbiditatea prin poliomielita, in tarile nevaccinate antipoliomielitic, prezinta un maximum in lunile de vara si toamna (pentru zonele temperate). Totodata in tarile cu program intens de imunizare poliomielita nu mai are o preponderenta sezoniera.

Repartitia cazurilor dupa varsta indica poliomielita ca o boala predominant a copiilor (inainte de vaccinare 88-90% din cazuri in Romania au aparut pana la varsta de 15 ani). In alte tari din Europa si in SUA s-a remarcat in ultimii 30-40 de ani o deplasare importanta a morbiditatii spre varsta adulta (1/3-1/2 din cazuri la adolescenti si adulti).

Virusul polio, patrunzand in organismul uman prin orofaringe si tractul digestiv, unde se multiplica vadit. Ulterior el patrunde in ganglionii limfatici regionali, unde de asemenea se multiplica, si nimereste in sange. Prin torentul sangvin virusul polio afecteaza maduva spinala sau creierul, indeosebi neuronii motorii ai acestor organe. Toate celulele afectate sunt distruse ireversibil, iar muschii se paralizeaza si eventual se atrofiaza, caracterizand boala propriu-zisa.

Patologia provocata de virusul polio vaccinal este asemanatoare cu cea cauzata de virusul salbatic. Perioada de incubatie variaza intre 2 si 35 zile, mai frecvent 5-12 zile.

Raspunsul clinic la infectia polio este extrem de variat. La peste 90% din indivizii infectati fac o forma inaparenta de boala, adica fara simptome clinice. La circa 4-8% din cazuri infectia decurge sub o forma minora sau abortiva si numai la 1% din cazuri apare o meningita aseptica. Forma paralitica de poliomielita se dezvolta si mai rar- la 1 din 1000 infectati.

Forma abortiva se caracterizeaza prin febra si intoxicatie moderata, slabiciune generala, cefalee. La unii din pacienti mai apar semne catarale (tuse, guturai) si dereglari intestinale sub forma de gastroenterita sau enterocolita. Maladia decurge benign cu insanatosirea peste 3-7 zile.

Forma meningiana, de regula, se asociaza cu forma abortiva de poliomielita. Pentru ea este caracteristica aparitia simptomelor meningiene, uneori insotite de dureri in spate, membre, de hiperestezia pielei si dureri la palparea traiectoriei nervilor. Bolnavii devin adinamici, se aseaza cu greu, sprijinindu-se cu ambele maini. In lichidul cefalorahidian se determina o pleocitoza limfocitara moderata, care se normalizeaza peste 3 saptamani de la debutul bolii. Maladia are o evolutie benigna.

Forma paralitica in evolutia sa are 4 stadii: preparalitic, paralitic, de reabilitare si rezidual. Maladia se incepe acut cu ascensiune termica, semne catarale si dereglari intestinale. Temperatura poate fi biundulara. Unda a 2-a apare peste 2-4 zile de apirexie, fiind insotita de cefalee, vome, adinamie, somnolenta, transpiratie si, desigur, de ascensiune termica. Mai apar dureri in spate, extremitati, convulsii tonice si clonice in muschi, semne moderate meningiene legate de lezarea nervilor si dereglari vegetative. Stadiul preparalitic dureaza 3-5 zile.

Paralizia apare brusc pe parcursul a catorva ore, mai frecvent in 48 ore. In cazuri severe apare o tetraplegie cu afectarea muschilor trunchiului, abdominali si toracici. Paralizia in poliomielita are un caracter flasc; muschii sunt moi, fara tonus. Reflexele osteotendinoase sunt slabe sau lipsesc definitiv. De obicei, nervii senzoriali nu sunt afectati si sensibilitatea este pastrata la normal.

Poliomielita paralitica spinala, in care sunt afectati muschii membrelor inferioare, superioare sau ale trunchiului este cea mai frecventa forma din cele manifeste ale maladiei.

Forma de poliomielita bulbara fara cea spinala se intalneste foarte rar. In ea apar o insuficienta respiratorie severa, dificultati de masticatie, deglutitie si grai.

In caz de neadresare la medic sau de adresare cu intarziere aceasta forma poate avea urmari tragice. Stadiul de reabilitare se incepe cu normalizarea functiilor muschilor usor afectati, care se refac incet. De regula, muschii afectati profund nu se refac definitiv. Spre finele primei luni de la debutul bolii se incepe atrofia muschilor, care ulterior progreseaza. In acest stadiu mai are loc deformarea scheletului osos, dezvoltarea contracturilor si dereglari vegetative pronuntate (racirea picioarelor, invinitirea lor si dereglari de transpiratie).

Stadiul de reabilitare se dezvolta activ pe parcursul a 3-6 luni de boala, apoi incetineste, prelungindu-se timp de 1-1,5 ani.

Stadiul rezidual urmeaza peste 1-1,5 ani si se caracterizeaza prin atrofii musculare, contracturi, deformari osoase si osteoporoza.

In cazuri grave poliomielita se poate complica cu pneumonii, atelectaze pulmonare, miocardite, care agraveaza starea bolnavilor.

In forma bulbara mai pot surveni insuficienta cardiaca, dereglari intestinale cu hemoragii, ulcere si dezvoltarea ocluziei intestinale. De mentionat, ca aceste complicatii apar mai frecvent la pacientii netratati definitiv sau care s-au adresat cu intarziere dupa ajutorul medical. In caz de hemoragii si ocluzie intestinala, nu mai poate fi taraganat. Neadresarea de urgenta dupa ajutorul medical duce la sfarsit letal.

Diagnosticul si tratamentul poliomielitei se efectueaza in sectiile de boli infectioase. Ulterior, peste 40 zile de la debutul maladiei, un tratament mai indelungat se administreaza in sectiile neurologice sau in conditii de ambulator sub supravegherea neurologului. E necesar de subliniat, ca diagnosticul de poliomielita trebuie neaparat confirmat laboratoric, utilizand metode virusologice si serologice.

Profilaxia poliomielitei consta, in primul rand, in depistarea precoce a bolnavilor si izolarea lor in sectiile de boli infectioase. Externarea convalescentilor din sectiile de boli infectioase se efectueaza nu mai devreme decat 40 zile, cu carantinizarea lor inca pentru 12 zile.

Pentru prevenirea si eradicarea poliomielitei, in lume se utilizeaza 2 tipuri de vaccin: vaccin Polio oral (VPO) si vaccin Polio inactivat (VPI). Utilizarea VPO este mai avantajoasa inrtucat se administreaza pe cale orala si este mai ieftin. Totodata el produce imunitate intestinala fata de poliovirus. Cand se administreaza in campanii de masa, VPO colonizeaza intestinele copiilor, blocand astfel circulatia virusului polio salbatic.

De mentionat, ca VPO este si vaccinul recomandat de Organizatia Mondiala a Sanatatii. El se utilizeaza pe larg in profilaxia si eradicarea poliomielitei in Romania.

Dezavantajul utilizarii VPO consta in aparitia a circa 3 cazuri de polio paralitica asociata cu vaccinarea la fiecare 10 mln de doze de vaccin. Aceste cazuri apar atat la vaccinarti, cat si la contactatii susceptibili ai acestora. In tarile in curs de dezvoltare, 3 doze de VPO au o eficienta de 80-85% in prevenirea poliomielitei.
Avantajul major al VPI este, ca niciodata nu produce paralizia polio asociata cu vaccinarea, insa el nu duce la blocarea virusului polio salbatic si este mai costisitor.

Mai mentionam, ca VPO poate fi pastrat in frigider, insa pe o scurta durata de timp. Pentru o perioada mai lunga el trebuie stocat la temperatura de – 15°-20°C.

Numai vaccinarea regulata a copiilor cu acoperirea a mai mult de 95% din toti copiii va da posibilitatea de eradicare definitiva a poliomielitei si a reduce esential din numarul handicapatilor, pe care ii cauzeaza aceasta patologie.

Articole Similare:

Ultima actualizare: luni, 29 august, 2011, 5:56

9 Discutii la Poliomielita

  1. SELIUC MARIANA 25/03/2013 at 09:03

    Am un copil in virsta de douazeci si patru de ani ,care la virsta de trei luni dupa ce i s-a administrat vaccinul antipolio a inceput sa se simta rau ,facind indigestii si diaree .Apoi din ce in ce mai rau pina a inceput sa faca crize .Nimeni n-a vrut sa recunoasca ca vaccinul a fost cauza pina in ziua de azi cind l-a vazut o doctorita .Va rog recomandatimi ce pot sa fac pentru al putea ajuta ,deoarece merge mai greu si mereu se ineaca cu mincare .Daca se poate ,recomandati-mi un centru de recuperare unde l-ar putea ajuta.Va multumesc anticipat .

    Răspunde
  2. SELIUC MARIANA 25/03/2013 at 08:47

    Am un baiat in virsta de 24 (douazeci si patru )de ani ,care la virsta de 3(trei)luni dupa ce i s-a administrat vaccinul antipolio oral a inceput sa aibe probleme de digestie si diaree ,apoi a inceput sa regreseze ,nu-si mai putea tine capul drept,a stat numai la un an si ceva in fund ,si atunci cadea intr-o parte ,si a inceput sa faca crize mioclonice (cu scaparea capului ca si la atipire, dar continue ) si incordarea degetelor,apoi cu insomnii si agitatie permanenta .La virsta de doi ani a inceput sa mearga sustinut in picioare si sa zica mama .am fost cu el la medici chiar de la trei luni ,dar nimeni n-a vrut sa accepte ca a avut o reactie de la vaccin .Acum ia tratament cu Rivotril si Lioresal .Dar merge din ce in ce mai rau pe picioare si mereu se ineaca cu mincarea .Va rog daca ati avut rabdarea sa ma ascultati ,indrumatima ce sa fac pentru al ajuta.daca e cazul ,recomandatim un centru de recuperare unde i se poate acorda ajutor .Va multumesc anticipat .

    Răspunde
  3. dana 20/03/2013 at 22:04

    ma dor mainile,picioarele,capul la frig si le simt amortite. cand mananc inghit mai greu iar limba imi aste toata taita. am poliomielita?

    Răspunde
  4. diana claudia 28/11/2012 at 22:04

    copilul meu la sapte luni a avut convulsie febrila.A urmat tratament cu depakine .De 4 ani a terminat tratamentul.Poate face vaccinul anti-poliomielitic?va multumesc

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *