Prima Pagina » Sanatate A-Z » Boli Infectioase » Poxviridae Virusi

Poxviridae Virusi

Familia Poxviridae 

Clasificare:

Familia include 4 genuri cu semnificatie in patologia umana:

Genul Orthopoxvirus:

  • virusul variolic;
  • virusul vaccinal;
  • virusul variolei maimutelor (Monkey pox);
  • virusul variolei vacilor (Cow pox).

Genul Parapoxvirus:

  • virusul Orf;
  • virusul pseudopox.

Genul Yatapoxvirus:

  • virusul Tanapox;
  • virusul Yabapox.

Genul Molluscipoxvirus:

  • virusul molluscum contagiosum.

Genul Orthopoxvirus

Virusul variolic:

Morfologie: Poxvirusurile sunt cele mai voluminoase virusuri. Virusul variolic masoara aproximativ 300 / 170 nm. Virionii sunt de forma paralelipipedica sau ovoidala.

Structura:

Virionii sunt compusi dintr-o anvelopa si un nucleoid central. Anvelopa are o structura complexa: un strat dublu lipoproteic si un complex de structuri tubulare. Nucleoidul central contine acidul nucleic viral (ADN) ce este inconjurat de o membrana dubla lipoproteica. ADN-ul viral este bicatenar, circular, covalent inchis si este flancat de doi corpi laterali care dau aspectul de “haltera”. Genomul viral codifica un numar mare de proteine structurale (peste 100) si enzime (ADN transcriptaza-ADN-dependenta, ARN-polimeraza-ADN-dependenta). Genomul este stabil.

Replicare:

Spre deosebire de majoritatea virusurilor ADN, poxvirusurile se replica doar in citoplasma celulara, cu formarea de corpi de incluziune. Decapsidarea se realizeaza cu particicparea enzimelor celulei gazda si a enzimelor virale. Apoi, ARN-polimeraza ADN-dependenta mediaza transcriptia ARNm, parcurgandu-se apoi etapele replicative ale virusurilor cu genom ADN.

Patogeneza:

 Actualmente, variola este considerata drept boala infectioasa eradicata prin vaccinare (eradicare globala confirmata de OMS in 1980). De altfel, infectia variolica a fost prima boala in care s-a aplicat profilaxia specifica.

Calea de patrundere a virusului in organism este (mai precis era) cea respiratorie, cu multiplicare activa locala si la nivelul ganglionilor regionali. Urma apoi diseminarea pe cale limfatica si sanguina (viremia primara) la nivel visceral; viremia secundara determina diseminarea la nivelul tegumentelor si mucoaselor (conform dermotropismului virusului variolic). Deci, modelul patogenic era cel al unei infectii acute generalizate.

Dupa o incubatie de 10-12 zile, debutul era acut, febril, urmat de o eruptie cutanata initial maculara, cu evolutie ulterioara spre papule – vezicule – pustule – cruste. La pacientii care supravietuiau, se constatau cicatrici tegumentare persistente.

Se deosebeau 2 forme clinice de variola, cauzate de doua tipuri virale cu diferente minime intre ele.

  1. Variola major – cu mortalitate de peste 30%;
  2. Variola minor (alastrim) – forma atenuata (mortalitate sub 1%).

Virusul vaccinal

A fost folosit pentru prepararea vaccinului antivariolic, datorita cross-reactivitatii antigenice existente intre cele doua virusuri.

Virusul variolei maimutelor

Infecteaza primatele in zonele ecuatoriale. Infectia omului este rara si se manifesta prin eruptie cutanata generalizata. Letalitatea este de aproximativ 15%.

Virusul variolei bovine

Infectia la om se produce prin contactul cu vaci infectate. Leziunile eruptive localizate pe ugerul vacilor infectate constituie sursa de infectie pentru om (mulgatori) care dezvolta leziuni similare pe maini si brate (fara tendinta de generalizare).

Genul Parapoxvirus

Pseudopoxvirusurile infecteaza diferite specii de vite, iar virusul Orf infecteaza oile si caprele, determinand dermatite pustuloase contagioase. Infectia la om se produce prin contactul cu animale infectate si  se manifesta prin leziuni eruptive la nivelul mainilor si fetei, care se vindeca spontan.

Genul Yatapoxvirus

Include virusuri ce determina infectii la maimutele africane (Kenya- raul Tana). Spre deosebire de virusul variolei maimutelor (monkey pox), agentii apartinand genului Yatapoxvirus par a fi transmisi prin muscaturi de insecte. Infectia se manifesta, de obicei, printr-o singura leziune veziculara a carei aparitie este precedata de febra si stare generala alterata.

Genul Molluscipoxvirus

Virusul Molluscum contagiosum:

Afecteaza doar omul. Produce leziuni proliferative tegumentare, cu aspect nodular, localizate cu precadere la nivelul trunchiului. Leziunile devin ombilicate si contin un material cazeos in care se pot decela “corpusculi molluscum”. Acestia sunt structuri ovoide, de aproximativ 30 microni diametru, continand un mare numar de virioni.

Contaminarea se realizeaza la nivelul unor solutii de continuitate tegumentare, prin contact direct cu leziunile cutanate sau pe cale sexuala.

Diagnostic de laborator:

Produsele patologice sunt reprezentate de continutul leziunilor tegumentare.

Microscopia electronica: evidentiaza virionii cu morfologie si structura caracteristica

Cultivare: Se realizeaza pe culturi celulare primare. Efectul citopatic consta in focare de celule rotunde care invadeaza monostratul cu desprindere de pe suport.

Inoculare in oua embrionate: Determina aparitia unor ingrosari ale membranei corioalantoidiene, cu necroze si zone hemoragice (“pocks-uri”).

Serologia: Diagnosticul se bazeaza pe testarea in dinamica a titrurilor anticorpilor neutralizanti. Teste utilizate : hemaglutino-inhibarea, reactia de neutralizare, ELISA, RIA, imunofluorescenta.

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 8 noiembrie, 2012, 16:39

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *