Prima Pagina » Sanatate A-Z » Medicina Interna » Primoinfectia Tuberculoasa

Primoinfectia Tuberculoasa

Definitie

Primoinfectia tuberculoasa este ansamblul manifestarilor clinice, umorale si anatomice ale unui organism, care sufera pentru prima data contactul cu bacilul tuberculos.

Etiopatogenie

Bacilul Koch patrunde aproape totdeauna pe cale aeriana, fapt pentru care leziunile apar in marea majoritate a cazurilor in plamani.

Leziunea initiala (primoinfectia) este situata aproape intotdeauna in plamani, bacilul Koch raspandindu-se de aici in organism prin urmatoarele cai: calea limfatica; calea hematogena, in care diseminarea bacilului se face prin deschiderea unui ganglion limfatic sau a altor leziuni intr-o vena; calea bronhogena, cand bacilii dintr-o leziune activa sunt transportati prin bronhii in alte parti ale aparatului respirator.

Bacilul trebuie cautat in expectoratie si in lichidul de spalatura gastrica, in cazul tuberculozei pulmonare; in urine in cazul tuberculozei; in uro-genitale; in lichidul cefalorahidian, in cazul tuberculozei meningiene; in puroiul unui abces, in cazul tuberculozei osteoarticulare sau ganglionare.

Examenul bacteriologic se face de obicei direct, cu coloratia Ziehl-Nielsen, bacilii aparand sub forma de bastonase fine, colorate in rosu pe un fond albastru. In situatii speciale, examenul se face in fie dupa omogenizare, metoda care permite concentrarea bacililor, fie prin cultura pe medii speciale, cel mai cunoscut fiind mediul Lwenstein, sau inoculand la cobai produse patologice continand bacili tuberculosi. In principiu se incepe totdeauna cu examenul direct si, daca acesta este negativ, se recurge, dupa caz la culturi sau inoculare.

Bacilul tuberculos este foarte sensibil la lumina solara, mai ales la razele ultraviolete. Este sensibil de asemenea la caldura si fierbere; in schimb, rezista la uscaciune si frig. Antisepticele actioneaza diferit. De obicei, pentru dezinfectarea produselor patologice se foloseste un amestec in parti egale de soda caustica 30% si crezol 30%, din care se prepara o solutie apoasa 5%. Se mai folosesc formolul 5% si acidul fenic 5%.

Imunitate si alergie

Prezenta bacilului Koch in organism modifica profund felul de a reactiona al acestuia. Este binecunoscut fenomenul Koch, dupa numele celui care l-a descris, fenomen aflat la baza notiunii de imunitate. Astfel, inocularea unor bacili Koch la un cobai sanatos, determina local o reactie minima; in schimb, bacilii se raspandesc in tot organismul, provocand o adenopatie generalizata, iar animalul moare in cateva saptamani.

Aceeasi inoculare facuta unui animal deja tuberculos, provoaca o intensa reactie locala, care poate merge pana la ulceratie, dar care se vindeca.

Iata deci ca bacilii Koch au conferit animalului bolnav o stare de imunitate, care se opune inmultirii si raspandirii lor in organism, dar si o stare de hipersensibilitate, de care tin brutalitatea si masivitatea reactiilor la noul contact cu bacili Koch. Aceasta stare particulara pe care o prezinta organismul infectat cu bacili Koch poarta numele de alergie. Deci, termenul de alergie, creat de Pirquet in 1907, arata reactivitatea schimbata a organismului infectat fata de o noua infectie cu B.K. Alergia se cerceteaza in clinica prin reactia la tuberculina.

Tuberculina este o substanta care se gaseste in culturile de bacii Koch vechi de 3 – 6 saptamani si care rezulta, probabil, din distrugerea bacililor. Injectarea tuberculinei nu produce nici o reactie particulara la omul neinfectat. Alergia tuberculinica se manifesta prin reactii locale (la locul de inoculare): edem, eritem si papula; reactii focale (procese congestive la nivelul leziunilor tuberculoase); reactii generale: febra, dispnee. Rezulta din cele de mai sus ca alergia din tuberculoza se caracterizeaza printr-o stare de hipersensibilitate si printr-o oarecare imunitate sau rezistenta a organismului fata de o reinoculare de bacili.

Factori care contribuie la aparitia bolii

Desi marea majoritate a populatiei, cel putin in tarile europene, este infectata de tuberculoza, numai aproximativ 1% contracteaza tuberculoza-boala.

Tabloul radiologic este dominat de accentuarea desenului pulmonar si aparitia opacitatilor nodulare.

Evolutie

Evolutia este lenta, progresiva, aparand importante complicatii, cele mai grave fiind insuficienta respiratorie si cordul pulmonar cronic. Frecvent, scleroza pulmonara se insoteste de emfizem, realizand scleremfizemul pulmonar, tulburare in care apar semne ale ambelor boli.

O forma clinica speciala este sindromul Hamman-Rich – fibroza pulmonara difuza de origine necunoscuta, care apare la varsta de 30 – 40 de ani, cu cianoza, tuse, dispnee si puseuri febrile cu evolutie rapida.

Tratament

Tratamentul este indeosebi preventiv, urmarind terapia corecta si energica a bolilor insotite de scleroza pulmonara. In sclerozele cu etiologie necunoscuta se obtin unele ameliorari prin corticoterapie. Indiferent de natura sclerozei, trebuie instituita o terapie simptomatica si antiinfectioasa; corticoterapia si oxigenul pot fi uneori utile.

Articole Similare:

Ultima actualizare: luni, 14 ianuarie, 2013, 9:57

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *