Prima Pagina » Corpul Uman » Sistemul Nervos » Procesele Corticale Fundamentale

Procesele Corticale Fundamentale

Procesele Corticale Fundamentale

Cu ajutorul metodei reflexelor conditionate s-a aratat ca la nivelul scoartei au loc in permanenta doua procese fiziologice fundamentale: excitatia si inhibitia.

Excitatia este un proces activ, o stare functionala a centrilor nervosi ce determina intrarea in activitate sau intensificarea activitatii de fond a organelor efectoare. Stimulii care se transmit prin sinapse excitatorii provoaca o stare de excitatie a centrilor. Excitatia corticala este rezultatul intrarii in activitate a S.R.A.A., care provoaca reactia de trezire corticala.

Inhibitia este tot un proces activ ce se opune excitatiei si se manifesta prin diminuarea sau incetarea activitatii anterioare a organului efector.

Excitatia si inhibitia se caracterizeaza prin mobilitate (in locul unui proces de excitatie poate surveni inhibitia si invers), forta (fiecare din aceste procese are o anumita tarie relativa) si echilibru dinamic. In raport cu aceste trei proprietati, Pavlov clasifica activitatea nervoasa superioara a animalelor in patru tipuri fundamentale; caracteristicile tipologice descrise de Pavlov la animale, fusesera remarcate si la om inca din antichitate de catre Hipocrate.

Tipul slab (melancolic) la care predomina inhibitia asupra excitatiei, este timid; pentru el fiecare fenomen din viata devine agent inhibitor; fuge de societate si se refugiaza intr-o lume a lui interioara.

Tipul puternic neechilibrat (coleric), este un tip “impetuos” la care predomina excitatia asupra inhibitiei; se caracterizeaza prin reactii exagerate, puternice, fiind combativ prin excelenta.

Tipul puternic echilibrat mobil (sanguin), la care ambele procese, excitatia si inhibitia, de intensitate egala se inlocuiesc usor si repede la nevoie. Este un tip vioi.

Tipul puternic echilibrat inert (flegmatic), caracterizat printr-o mobilitate functionala redusa; este un tip muncitor, linistit, totdeauna egal, insistent si perseverent.

In realitate la om, tipurile de activitate nervoasa sunt mult mai complexe, intervenind si predominanta primului si celui de-al doilea sistem de semnalizare; exista un sir intreg de trepte intermediare, ceea ce imprima caracterul de individualitate al fiecaruia.

Tipurile de inhibitie:

Inhibitia corticala este mai diversa. Exista o inhibitie externa, cauzata de stimuli din afara focarului cortical activ. Aceasta este o inhibitie externa si a fost numita de Pavlov inhibitie neconditionata. in contrast cu aceasta exista o inhibitie interna care apare chiar din interiorul focarululi cortical activ si a fost numita inhibitie conditionata.

Inhibitia conditionata:

Inhibitia conditionata (interna) este caracteristica numai scoartei cerebrale, se naste si se dezvolta in interiorul centrilor corticali ai reflexului conditionat  si se imparte in:

  • inhibitia de stingere apare cand un excitant conditional se repeta multa vreme fara asocierea cu cel absolut; raapunsul reflex diminua treptat pana la disparitie (stingerea reflexului conditionat);
  • inhibitia de diferentiere. La stabilirea unui reflex conditionat sonor spre exemplu, initial cainele saliveaza la orice sunet. Daca noi intarim prin excitant absolut (hrana) numai un anumit sunet, iar pe celelalte le lasam neintarite, cu timpul cainele nu va mai saliva decat la aparitia sunetului care prevesteste hrana. Deci, el face diferentierea frecventelor sunetelor;
  • inhibitia de intarziere. Daca la un caine cu reflex conditionat sonor, prelungim treptat timpul dintre aparitia sunetului si administrarea hranei, vom observa ca dupa o vreme, animalul nu mai saliveaza imediat ce sunetul se produce, ci dupa 2-3 minute de actiunea acestuia;
  • inhibitia supraliminara are rolul de a proteja creierul fata de excitantii prea frecventi sau prea puternici repetati foarte des.

Inhibitia neconditionata:

 Inhibitia neconditionata (externa), comuna atat scoartei cat si celorlalte nivele subcorticale, ia nastere in afara focarului cortical al reflexului si determina stingerea raspunsului reflex prin mecanism de inductie negativa. O astfel de inhibitie externa este reactia de orientare care se produce spre exemplu la un caine cu reflex salivar la sunet, cand el nu mai saliveaza daca producerea sunetului este urmata imediat de aprinderea unui bec.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 29 martie, 2013, 14:36 Afisari: 1.339

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *