Prima Pagina » Alimentatie si Diete » Profilaxia Intoxicatiilor Alimentare Nemicrobiene

Profilaxia Intoxicatiilor Alimentare Nemicrobiene

Profilaxia Intoxicatiilor Alimentare Nemicrobiene

Pentru a preveni intoxicatiile cu ciuperci, au fost elaborate reguli sanitare, in care sunt descrise ciupercile comestibile ce pot fi supuse prelucrarii, si ciupercile necomestibile. Este admisa numai vanzarea ciupercilor sortate, in stare cruda, uscata sau marinata, de o anumita specie, si nu amestecate. Este interzisa vanzarea ciupercilor fierte sau faramitate, a salatelor de ciuperci si a altor produse preparate din ciuperci deformate. Este foarte important ca populatia, si mai ales copiii, sa cunoasca bine ciupercile comestibile si necomestibile. Persoanele care nu cunosc speciile de ciuperci nu trebuie sa participe la culesul lor. Pentru culesul organizat al ciupercilor de catre organizatiile corespunzatoare se formeaza echipe speciale, bine instruite.

Exista o parere ca ciupercile otravitoare au, neaparat, un miros neplacut. Este adevarat, doar numai in cazul zbarciogului si buretelui pestrit. Mirosul unor ciuperci otravitoare nu se deosebeste deloc de cel al sampinionilor.

Unii oameni isi inchipuie ca toate ciupercile comestibile au un gust placut, iar cele otravitoare – neplacut. E o prejudecata periculoasa. Cine s-a intoxicat cu cufundacul poate sa spuna ca gustul lui nu se deosebeste cu nimic de cel al ciupercilor bune. Acelasi lucru putem spune si despre buretele pestrit, care de asemenea are gust placut. E eronata si parerea precum ca insectele, viermii si melcii nu se ating de ciupercile otravitoare.

Sunt destule pareri gresite si despre existenta unor remedii chimice care ajuta la descoperirea ciupercilor otravitoare: ciupercile otravitoare numaidecat fac sa se inchege laptele; ceapa si usturoiul se innegresc, daca sunt fierte chiar cu o singura ciuperca otravitoare; de prezenta ciupercilor otravitoare in cratita se poate judeca si dupa innegrirea argintului etc. Toate aceste rationamente n-au nici un argument stiintific. Principalul e sa cunoastem bine particularitatile si semnele ciupercilor otravitoare si sa le culegem numai pe cele comestibile.

O conditie importanta pentru profilaxie este si buna prelucrare a ciupercilor. In primul rand, prelucrarea anterioara, absolut necesara, a unor ciuperci: zbarciogii, pieridele, negrusele, vinetelele, liparidele s.a.

Iata cateva sfaturi necesare unui culegator incepator de ciuperci: culegeti numai acele ciuperci pe care le cunoasteti bine si stiti precis ca sunt comestibile; nu gustati ciupercile crude; nu gustati, nu culegeti si nu mancati ciupercile care au la baza un bulb; e mai bine sa strangeti ciuperci in zorii zilei – atunci ele sunt proaspete si se pastreaza bine; culegeti ciupercile cu tot cu piciorus; zbarciogii pot fi comestibili numai dupa ce au fost fierti, apoi spalati bine si fierti din nou; nu culegeti „sampinionii” care au pe partea inferioara a palariei spori de culoare alba; nu trebuie sa uitati nici de popenchii falsi; nu mancati ciuperci rascoapte, moi, viermanoase si stricate; nu lasati fara supraveghere in paduri, parcuri si livezi copiii mici, care pot da peste ciuperci. Fiecare varietate de ciuperci trebuie conservata aparte. Neglijarea regulilor sanitaro-igienice la conservarea ciupercilor poate provoca botulismul si alte boli infectioase.

Deoarece intoxicatiile cu plante otravitoare se intalnesc, de regula, printre copii, masurile de profilaxie se reduc la educarea deprinderii de a nu pune in gura tot ce se nimereste, nu numai produse de origine vegetala, ci si de orice alta origine. In acelasi timp, li se explica si li se arata ce fel de plante otravitoare cresc in localitatea data, pe unde se intalnesc mai des s.a. In apropierea casei de locuit trebuie nimicite toate plantele otravitoare.

Persoanele care lucreaza cu pesticidele trebuie sa fie instruite referitor la proprietatile chimicalelor folosite si masurile de protectie in procesul de aplicare a lor. Insa unele lucrari, precum este tratarea loturilor individuale, a animalelor domestice si a locuintei, nu sunt efectuate de specialisti. Din aceasta cauza, persoanele care indeplinesc aceste lucrari cunosc slab gradul de toxicitate al pesticidelor folosite, durata si frecventa de aplicare, masurile de securitate s.a. Luand in consideratie aceste momente, putem stabili lipsa ori prezenta pesticidelor in produsele alimentare de natura vegetala, in caz de prelucrare cu substante toxice a fructelor, legumelor, culturilor agricole, precum si in cazul consumului produselor de origine animala, atunci cand animalele au fost tratate cu chimicale.

Nu se admite transportarea chimicalelor in genti, plase si in alte obiecte destinate pentru transportarea produselor alimentare. Pastrarea substantelor chimice toxice fara ambalaj, in locuri ocazionale poate cauza confundarea lor cu unele produse alimentare (ulei, faina s.a.), folosirea gresita a carora poate provoca intoxicatii. Pastrarea pesticidelor in fiole sau sticlute in care au fost medicamente, ulei vegetal s.a. de asemenea poate conduce la unele cazuri tragice. In legatura cu aceasta, pastrarea pesticidelor si a altor substante chimice toxice necesita o atentie deosebita. Ele trebuie tinute in dulapuri speciale, care se incuie si sunt inaccesibile copiilor. Ambalajul trebuie sa fie durabil, sa se inchida ermetic, sa aiba o eticheta pe care sa se indice denumirea substantei, concentratia si alte date necesare.

Amestecurile si solutiile chimice pentru tratarea culturilor agricole si animalelor sunt preparate cu mare atentie in corespundere cu instructia de folosire, deoarece anume in timpul acestui proces chimicalele pot nimeri in cavitatea bucala. De regula, aceste procese ce efectueaza pe un teren special, care se afla la o distanta suficienta de la cladirile de locuit si cele auxiliare: fantani, izvoare, semanaturi s.a.

Tratarea cu pesticide a culturilor agricole se efectueaza pe timp linistit si racoros, dimineata ori sara. In timpul tratarii se interzice fumatul, consumul produselor alimentare si a bauturilor. Pentru a lua masa, se face un repaus, in timpul caruia lucratorul isi scoate ochelarii, respiratorul, manusile, isi spala mainile si fata cu apa calda si sapun, isi clateste gura cu apa curata si numai dupa aceasta poate sa ia masa.

Pe loturile individuale gospodarii sadesc intre pomi legume, verdeturi, diferite pomusoare. Culesul roadei de pe aceste sectoare poate coincide cu stropitul pomilor cu substante toxice contra bolilor si daunatorilor. In acest caz o deosebita atentie trebuie acordata protectiei legumelor de impurificare cu pesticide. De aceea, inainte de a trata copacii cu pesticide, loturile semanate cu legume, pomusoare s.a. se acopera cu o pelicula de polietilena. Dupa ce lucrarile de tratare au luat sfarsit, pelicula se scoate, dar nu mai devreme decat peste 1-1,5 ore, deoarece solutia mai continua sa picure de pe pomi. E de dorit ca dupa aceste lucrari loturile sa fie stropite de 2-4 ori cu apa potabila.

In culturile vegetale ramasitele de pesticide se pastreaza timp indelungat, de aceea tratarea pomilor trebuie incheiata cu cel putin 20-30 de zile inainte de stransul roadei. Nu se admite tratarea cu pesticide a cepei, capsunilor, fasolelor, mazarii, morcovului, patrunjelului, mararului s.a.

Produsele alimentare impurificate intamplator cu pesticide sunt stranse si nimicite, deoarece prezinta pericol pentru sanatate – ele pot deveni cauza intoxicatiilor grave, mai ales la copii. Copiii nu trebuie sa manance fructe verzi in care chimicalele nu s-au descompus si nu s-au inactivat.

Ramasitele de pesticide nu trebuie aruncate in locuri ocazionale, pentru ca pot impurifica mediul inconjurator (apa, imasul), cauzand apoi intoxicatii la oameni si animale.

O atentie cuvenita necesita protejarea animalelor si pasarilor domestice contra infectiilor si parazitilor. E cunoscut faptul ca produsele animaliere sunt hrana permanenta a populatiei, ele sunt folosite in alimentatia copiilor, in cea curativa si dietetica. La tratarea animalelor si pasarilor cu pesticide trebuie sa se tina cont de consecintele care pot surveni dupa consumul carnii acestora. Substantele toxice pot nimeri in organismul animalelor, unde, circuland prin sange, se depun in organele interne, apoi se elimina cu laptele si cu ouale.

Pentru a trata vitele si pasarile, se folosesc substante cu un grad de toxicitate mediu sau mic si cu un termen scurt de descompunere in organismul oamenilor si al animalelor, precum si in mediul inconjurator. Din acest punct de vedere, este interzisa tratarea animalelor si pasarilor cu pesticide clororganice. In aceasta privinta, inainte de a procura preparatele necesare, trebuie sa consultati numaidecat medicul veterinar.

Conform proprietatilor chimice si toxice ale pesticidelor, pentru fiecare substanta chimica se stabileste cantitatea maxima admisibila in fiecare produs alimentar. Astfel, cantitatea maxima admisibila este aceea care, nimerind permanent in organismul uman odata cu produsele alimentare pe parcursul intregii vieti, nu exercita vreo influenta patologica in ceea ce priveste aparitia intoxicatiilor acute sau cronice si a altor afectiuni (hepatite, boli cardiovasculare, renale, alergie etc.). Daca produsele alimentare contin o cantitate de substanta toxica mai mica decat cea admisa, ele pot fi folosite in alimentatie, iar daca ea este mai mare, aceste produse sunt supuse unei prelucrari speciale, in scopul micsorarii sau lichidarii cantitatii de chimicale.

Pentru a preveni impurificarea produselor alimentare in urma consumarii de catre vite a nutreturilor tratate cu pesticide, trebuie respectate termenele posibile de folosire a lor dupa tratarea chimica.

Este interzisa folosirea substantelor clororganice persistente si la tratarea pasarilor. Folosind substante fosfororganice si carbamati, trebuie respectate strict regimurile si cerintele igienice. Inainte de tratarea cotetelor, e necesar sa se stranga ouale si sa fie scosi puii mici de pana la 3 luni. Rezervoarele de hrana si apa sunt curatate.

Intoxicatiile alimentare cu etiologie necunoscuta – mioglobinuria alimentara paroxismala- toxica (boala Iuxov, boala haff, sartlan). Aceste intoxicatii se intalnesc numai la persoanele care locuiesc pe malurile anumitor lacuri si utilizeaza in alimentatie unele specii de pesti in anumite perioade ale anului. Ele se manifest a prin dureri musculare acute, insuportabile, incat bolnavul isi pierde mobilitatea. Durata accesului este de 2-4 zile, iar numarul acceselor poate fi 6-7. Din cauza dereglarii functiei rinichilor, urina capata o culoare maro-inchis.

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 14 martie, 2013, 8:41 Afisari: 38

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *