Prima Pagina » Sanatate A-Z » Psihiatrie » Psihogeniile

Psihogeniile

Psihogeniile

In psihiatrie, pe langa bolile bine delimitate ca entitati morbide – cum sunt schizofrenia, psihoza maniaco-depresiva, epilepsia, paralizia generala progresiva etc. – se intalnesc tablouri psihice patologice de granita sau marginale, printre care si psihogeniile. Psihogeniile cuprind totalitatea tulburarilor psihice nevrotice si psihotice, determinate de factori etiologici psihogeni si favorizate de factori somatici si constitutionali.

Tablourile psihice ce apar in urma unor evenimente, trairi stresante – fie imediat, fie dupa un timp de incubatie – si a caror evolutie este dependenta de continutul psihozei se numesc psihogenii. Se descriu doua categorii de psihogenii:

  • de intensitate psihotica sau psihoze reactive;
  • de intensitate nevrotica sau nevroze.

PSIHOZELE REACTIVE ACUTE (sau “de soc”)

Aceste psihoze sunt declansate de evenimente stresante (cutremure, incendii, inundatii, bombardamente). Pot dura de la cateva ore la 2 – 3 saptamani si se caractrizeaza prin stari de agitatie psihomotorie sau stare de stupoare, cu imobilitate motorie, cu indiferenta afectiva. La iesirea din starea afectiva de soc, pacientul are amnezie lacunara. O alta varianta a reactiilor psihogene este fuga patologica. Declansata tot de stari exceptionale psihogene – panica, foc, decesul unei persoane iubite etc. -, se manifesta prin tulburari de constienta de tip crepuscular cu fuga fara tinta, la risipirea fenomenelor acute psihotice, bolnavul prezinta amnezie.

PSIHOZELE REACTIVE PRELUNGITE

Dureaza de la cateva saptamani la cateva luni de zile si apar la cei care au suferit un traumatism psihic de intensitate mai mica decat in cazurile amintite mai sus, dar care a actionat un timp mai indelungat (situatia indivizilor expatriati, cei retinuti in prizonierat sau detentie etc.). Pe plan clinic aceste reactii psihogene implica mai multe manifestari:

a) Depresiunea reactiva se insoteste de tulburari de perceptie de tip halucinator, care reprezinta de obicei cauza declansatoare, realizand un fel de ecou al psihotraumei.

b) Paranoidul reactiv prezinta idei delirante, strans legate de cauzele care au produs starea reactiva. Sunt cunosute delirurile de persecutie si urmarire ale indivizilor cu defecte fizice -delirul de persecutie si urmarire al surzilor, orbilor sau al celor cu alte malformatii fizice. O forma aparte de reactie paranoida poate aparea la indivizii sanatosi, care traiesc in imediata apropiere si cu puternice legaturi afective cu bolnavii psihici deliranti. Astfel se cunosc cazuri de adevarata contagiune psihica intre soti, frati, surori, mama – fiica, fiu sau profesor – discipol, ambii avand o personalitate defectuala, caz in care delirul celui bolnav este indus individului sanatos, care ia intreaga atitudine a inductorului.

c) Iatrogeniile sunt unele stari psihice deosebite prin modul lor de aparitie, si anume cauzate de atitudinea gresita a personalului medico-sanitar fata de individul bolnav, diagnosticat sau inca nediagnosticat. In general se recomanda o atitudine blanda, calma, incurajatoare. Oricat ar fi diagnosticul de grav, bolnavul nu trebuie mintit, dar nici nu trebuie sa i se zugraveasca boala si prognosticul ei in culori cenusii.

Trebuie sa se tina seama si de personalitatea bolnavilor – celor anxiosi sau depresivi trebuie sa li se vorbeasca calm, insuflandu-le mult curaj, dovedindu-le prin exemple cazuri de vindecare, aratandu-li-se posibilitatile de tratament. Vizita la patul bolnavului trebuie sa se realizeze sub forma unei convorbiri cu acesta, evitandu-se discutiile soptite sau in termeni savanti intre medici sau personalul auxiliar. Nu trebuie discutate cazurile grave, arborand o mimica ingrijorata, transmitandu-i-se bolnavului o stare de panica, de nesiguranta. Explicand bolnavului ce trebuie sa faca in scopul vindecarii sale de la un stadiu la altul, administrandu-i-se medicamentele cele mai indicate in timp suficient si in dozele prescrise, se face psihoterapie si nu se dezlantuie iatrogenii.

Tratamentul psihozelor reactive consta in inlaturarea elementelor sau situatiilor traumatizante – deziderat de multe ori realizabil, dar nu suficient. Sedarea acestor bolnavi se face prin ansamblul chimioterapie, cu sedative, hipnotice, neurotonice, euforizante, dezinhibante, anxiolitice, psihotone. Concomitent cu chimioterapia se impune psihoterapia rationala individuala sau de grup, care se aplica si in convalescenta, tinandu-se seama de bagajul constitutional si nivelul intelectual al personalitatii pe care s-a grefat reactia psihogena.

Articole Similare:

Ultima actualizare: luni, 25 februarie, 2013, 15:28 Afisari: 27

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *