Prima Pagina » Sanatate A-Z » Psihiatrie » Psihoza Maniaco-Depresiva

Psihoza Maniaco-Depresiva

Psihoza Maniaco-Depresiva

Cunoscuta si sub numele de psihoza periodica, psihoza maniaco-depresiva, este o boala care atinge cu predominanta sfera afectivitatii, manifestata clinic prin accese periodice de manie sau melancolie sau prin alternarea acestor doua forme de boala. Mai frecvent intalnita la femei decat la barbati, mai raspandita in tarile calde decat in cele cu temperatura scazuta, psihoza maniaco-depresiva evolueaza periodic, cu intervale, intre accese, de restabilire completa a tuturor functiilor psihice. Uneori acelasi bolnav prezinta accese de manie, altul numai de melancolie, accese unice sau multiple. Majoritatea bolnavilor, insa, prezinta atat accese de manie, cat si de melancolie, care apar cu un anumit ritm. Atat durata acceselor, cat si a intervalelor este variabila, insa astazi, in era psihotropelor, primele sunt din ce in ce mai scurte si remisiunile mai lungi.

Accesul maniacal poate debuta brusc, exploziv sau precedat de simptome prodromale: indispozitie, tulburari digestive, tulburari respiratorii sau tulburari psihice care, la acelasi bolnav, de obicei sunt aceleasi (simptom semnal).

In perioada de stare, tulburarile afective domina tabloul psihic, aparand o crestere a tonusului afectiv, euforia: bolnavul este intr-o exagerata buna-dispozitie, vesel, canta, danseaza, intra repede in relatii cu cei din jurul sau, este dispus la glume, ironii. Ritmul ideator creste ca un torent, bolnavul este logoreic, schimband subiectul prin asociatii repezi (fuga de idei), care se realizeaza prin rima, ritm, contrast, continuitate.

Aceasta fuga de idei efervescenta poate duce chiar la incoerenta, prin scaderea legaturilor logice. Buna-dispozitie a maniacalului poate dezlantui in salonul de bolnavi o adevarata contagiune psihica, dispunand pe cei din jurul sau. Atentia spontana este exagerata, in dauna atentiei provocate, a tenacitatii si concentrarii. Memoria faptelor si evenimentelor vechi si recente este crescuta, realizand chiar o hipermnezie. Evocarile sunt etalate cu lux de amanunte, bolnavul vorbeste si scrie mult (graforee).

Datorita superficialitatii perceptiior, din cauza hipervigilitatii atentiei, apar si iluziile, in special iluziile de persoana: bolnavul confunda usor o persoana cu alta, prin scaderea posibilitatii de diferentiere. Pe planul gandirii este de subliniat aparitia ideilor delirante cu continut expansiv, a ideilor de marire, de autosupraapreciere. De exemplu, in plin puseu maniacal, o pacienta sustinea ca sotul sau, sublocotenent, a fost ridicat la grad de general, iar ea va deveni in curand prim soprana pe scena Operei.

Delirul expansiv al maniacalilor este insa instabil, fugitiv, modificandu-se si renuntand la el de la o zi la alta. Limbajul gesticulat al bolnavului in puseu maniacal este bogat, iar tinuta, imbracamintea este multicolora, ornamentala, femeia se fardeaza exagerat, iar tendintele spre exhibitionism si hipersexualitate sunt frecvente. Netratat, accesul maniacal poate dura luni de zile. Remisiunea survine dupa cateva zile sau saptamani de tratament.

Accesul depresiv, numit si melancolie, este o alta manifestare a psihozei periodice, care poate surveni imediat sau dupa un interval de la remisiunea accesului maniacal sau a altui acces depresiv.

Tabloul clinic al melancoliei este situat la polul opus maniei. Dispozitia trista, ideatia incetinita, aparitia unei senzatii neplacute, cu lipsa poftei de mancare, lipsa de imbold in activitate sunt simptome ce preceda uneori tabloul melancolic.

In faza de stare, melancolicul este abatut, trist, abulic, adica nu are initiativa si nici placerea de a fi activ. Bolnavii vorbesc in soapta, raspunzand monosilabic la intrebari. Acestei inhibitii a functiilor psihice ii corespunde si o inhibitie motorie; stau pe marginea patului, cu capul plecat pe piept, cu mainile incrucisate, cu mimica exprimand o adanca durere morala, se plang ca nu mai pot simti aceleasi sentimente, ca nu mai pot participa la viata (Anestezie psihica dureroasa).

Cand depresiunii i se adauga teama (anxietatea), melancolicii devin nelinistiti, se plimba agitati de la un capat la celalalt al camerei, isi frang mainile, implora de la cei din jur ajutor sau cer sa li se curme viata. Halucinatiile si iluziile auditive apar rar si au caracter depresiv. Nu rareori gandirilor li se adauga idei delirante, cu continut depresiv.

Intr-o forma mai grava, melancolia imbraca forma stuporoasa: melancolicul ramane la pat, refuza alimentatia, nu comunica cu nimeni, nu se misca din pat, nici chiar pentru indeplinirea unor necesitati fiziologice (urineaza in pat). Acesti bolnavi, dupa un timp, din stupoare, pot trece la acte impulsive bruste (se automutileaza, se dau cu capul de pereti, se pot chiar sinucide). Dupa cum vedem, melancolia este o mare urgenta de asistenta psihiatrica. Sinuciderea survine cu o frecventa maxima, de obicei la iesirea din inhibitia motorie sau in perioadele de iesire din acces. Ca si in sindromul maniacal, si in sindromul melancolic intalnim simptome de ordin somatic. Maniacalii se alimenteaza superficial, avand un metabolism bazai crescut, scad in greutate, au un plus crescut si uneori tranzitul gastrointestinal este accelerat. Dimpotriva, melancolicii sunt in general constipati zile intregi, au palpitatii, dureri precordiale.

In afara celor doua accese – maniacal si melancolic – se descriu si forme mixte (manie stuporoasa, melancolie coleroasa etc.) sau forme atenuate si periodice de accese depresive si stari hipomaniacale – acestea din urma constituind asa-numita ciclotimie.

Asistenta si tratamentul medical: supravegherea in spital, permanenta, masurile de igiena corporala si alimentara sunt pe primul plan. In cazurile de refuz alimentar, cu deshidratare, se administreaza glucoza hipertona i.v. In solutie clorurosodica izotonica. Alimentatia cu lingura trebuie sa se faca cu rabdare, pastrand o atitudine calma si blanda. Se vor da la inceput lichide consistente (lapte cu ou, zahar, compoturi); se va stimula apetitul cu doze eutrofice de insulina si se vor administra vitamine. Se vor asigura igiena corporala si vestimentara. Vom supraveghea in cele trei ture bolnavii cu tentative de suicid – ca sa nu treaca la fapte -, suprimand orice instrument taios (lama, cutit, oglinda etc.), medicamente.

In manie, chimioterapia, medicatia de supleere, psihoterapia si ergoterapia prezinta orientarea de baza.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 22 februarie, 2013, 11:59

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *