Prima Pagina » Sanatate A-Z » Gastroenterologie » Radiografia Abdominala

Radiografia Abdominala

Prin radiografia abdominala  simpla se pot pune in evidenta pneumoperitoneul, acumularea anormala de aer in tractul digestiv, prezenta unor mase abdominale, abcese intraabdominale, prezenta calculilor radioopaci sau micsti, prezenta unor calcificari, a corpilor straini radioopaci.

Prezenta anormala de gaze in tractul digestiv

Sectoarele tubului digestiv care in mod normal contin aer sunt stomacul si colonul. Intestinul subtire nu contine aer. Acesta il strabate amestecat cu alimentele. Uneori, la aerofagi sau la bolnavii imobilizati la pat, aerul poate fi prezent sub forma de bule sau coloana continua care nu trebuie sa depaseasca 6 – 8 cm. La sugari, distributia aerului in tractul intestinal difera de cea a adultului. Dupa nastere, aerul inghitit se distribuie la intreg tractul intestinal. Dupa 6 luni, odata cu alimentatia diversificata, distributia gazelor incepe sa semene cu cea a adultului.

Ocluzia intestinului subtire

In primele ore se observa aeroenterie care destinde intestinul, apoi se constata acumularea de lichid realizandu-se clasicele imagini hidroaerice.
Ele sunt localizate in centrul abdomenului, au diametrul mare longitudinal si sunt dispuse etajat. Contururile neregulate datorita valvulelor conivente sunt mai bine vizibile in portiunea jejunala. Distensia ansei nu le aplatizeaza. La nivel ileal contururile anselor sunt netede.

Ocluzia intestinala la nivelul colonului

  • aerocolie progresiva care se opreste la nivelul obstacolului. Daca valva ileocecala este incompetenta apare aeroileie. Dilatarea peste 9 cm in diametru a cecului este susceptibila de perforatie.
  • nivelele hidroaerice au localizare periferica si sunt foarte largi

Infarctul Mezenteric

  • aeroileie
  • aerocolie proximala
  • de multe ori, aerul este localizat exclusiv la nivelul intestinului subtire simuland ocluzia.
  • prezenta de aer in peretele intestinal
  • prezenta de aer in vena porta
  • angiografia mezenterica confirma existenta ocluziei, precizeaza localizarea si extinderea ei
  • CT poate pune in evidenta placute de aterom calcificate la nivelul AMS
  • modificarile Doppler sunt caracteristice

Calcificarile abdominale

1. Calculi biliari, renali, pancreatici sau ai vezicii urinare
2. Calcificari intraabdominale:

  • calcificari ale ganglionilor
  • calcificari arteriale
  • calcificarile venoase se mai numesc fleboliti.
  • calcificari hepatice si splenice mici, rotunde, multiple, diseminate.
  • enteroliti
  • calcificarea glandelor suprarenale
  • chiste calcificate

Pneumoperitoneul = prezenta aerului liber in cavitatea peritoneala.

Se evidentiaza pe radiografiile in pozitie verticala ca o zona transparenta semilunara, localizata sub una sau ambele cupole diafragmatice. Cantitatea de aer poate fi foarte mica aparand ca o linie discreta, curbliniara subdiafragmatica, sau foarte mare atingand o inaltime de 4-5 cm.

In radiografiile efectuate in decubit lateral stang, imaginea trebuie cautata intre fata laterala a ficatului si peretele costal, iar in cele efectuate in decubit dorsal cu raza orizontala si film lateral – periombilical sau intre ansele intestinale care apar bine conturate de aerul dintre ele.

Abcesele subdiafragmatice

  • initial se observa o ascensiune a cupolei diafragmatice si hipomobilitatea ei
  • inflamatia pleurei bazale cu formarea unei cantitati mici de lichid in sinusul costodiafragmatic (pleurezie prin simpatie)
  • prezenta aerului sub forma unor zone de transparenta localizate deasupra lichidului creand imagine mixta hidroaerica.

Corpi straini radioopaci

Imagini radiografice cu plus de umplere baritata

a) Diverticolul reprezinta o expansiune parietala formata din toate straturile peretelui organului afectat (diverticol congenital) sau numai din seroasa sau mucoasa (diverticol castigat). Diverticolii pot fi organici (congenitali si castigati) sau functionali. Diverticolii castigati pot fi de pulsiune, tractiune sau functionali. Diverticolii de pulsiune au forma rotund – ovalara, contur net, baza de implantare mica, de obicei fiind pediculati ; la nivelul pedicolului se pot vedea pliurile de mucoasa care se continua in diverticol. Pot fi unici sau multipli, afectand un organ sau mai multe, constituind in acest caz diverticuloza. Diverticolii de tractiune au o forma triunghiulara sau conica. Conturul lor este neregulat, cu o baza mare de implantare. Diverticolii functionali se datoresc unor tulburari de inervatie, cu slabirea musculaturii peretelui. Cand presiunea intacavitara creste, apare radiologic o proeminenta diverticulara ; acesti diverticoli sunt de obicei multipli si dispar la antispastice.

b) Nisa reprezinta imaginea bariului care a patruns intr-o ulceratie a peretelui unui segment al tubului digestiv; poate apare sub doua aspecte dupa cum este proiectata fata de fascicolul de raze – din profil sau din fata. Imaginea de plus de umplere care depaseste conturul segmentului cand ulceratia parietala este proiectata tangential corespunde aspectului de profil al nisei. Cand ulceratia este proiectata ortograd, aspectul este de opacitate rotunda si corespunde imaginii nisei de fata. Nisa, ca expresie radiologica a ulceratiei, poate fi benigna sau maligna.

Nisa benigna este frecventa la nivelul stomacului si al bulbului duodenal, dar o putem intalni si la esofag sau intestin. Caracterele radiologice ale nisei benigne sunt urmatoarele:

  • nisa benigna proemina din conturul organului;
  • este frecvent pediculata;
  • contururi nete, de obicei regulate ;
  • in jurul nisei exista o imagine lacunara regulata, data de edemul periulceros. La nisa de fata, edemul apare ca o zona clara, inelara, realizand imaginea de cocarda;
  • pliurile de mucoasa converg catre nisa si se pot urmari pana aproape de marginea nisei
  • dupa tratament antiulceros, nisa trebuie sa se remita complet.

La examenul unei nisei trebuie sa precizam localizarea, forma, dimensiunile, modul de opacifiere (omogen sau neomogen) si aspectul mucoasei din jurul nisei.

Nisa maligna este expresia radiologica a cancerului ulcerat. Ea are unele caractere care permit numai rareori, diferentierea de o nisa benigna. Nisa maligna nu proemina din conturul organului, este de obicei mare, fundul nisei poate fi rectiliniu, bombat, in platou sau neregulat. Nisa poate fi situata in acelasi plan cu profilul conturului, ori sub acesta (nisa incastrata) sau sa fie situata intr-un defect de umplere (nisa in lacuna). In jurul nisei maligne se poate constata prezenta unor imagini lacunare, pliurile mucoasei din jur sunt rigide, nu dispar la compresiune si se opresc la distanta de nisa. Tratamentul de proba nu reduce dimensiunile nisei.

Imagini radiologice cu minus de umplere baritata

Sunt imagini lacunare sau defecte de umplere (polipi, miom, fibrom, papilom; cancer vegetant; gastrita lacunara; resturi alimentare; corpii straini)

Lacuna benigna se caracterizeaza prin urmatoarele aspecte :

  • forma geometrica bine precizata (rotunda, ovala);
  • contururi regulate, nete
  • pliuri neintrerupte, impinse sau deviate ;
  • conturul organului afectat este pastrat, cu peristaltica prezenta ;
  • evolutia imaginii este lenta si nu afecteaza starea generala a pacientului

Exista posibilitatea ca unele tumori benigne sa degenereze malign.

Lacuna maligna corespunde formei vegetante a cancerului; forma sa este variabila, conturul policiclic, neregulat, sters. La periferia lacunei se constata imaginea de semiton, care trebuie tradusa radiologic printr-o zona de tonalitate intermediara intre cea a partilor moi si a opacitatii bariului inconjurator; ea se datoreste stratului mai subtire de bariu intre peretele sanatos si cel din jurul tumorii. Pliurile de mucoasa, intrerupte la distanta de lacuna, sunt rigide, dezorientate si nu dispar la compresiune. Semnele descrise se amplifica rapid de la un examen la altul, iar starea bolnavului este afectata profund.

Articole Similare:

Ultima actualizare: marți, 30 august, 2011, 1:02

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *