Prima Pagina » Sanatate A-Z » Radiologie » Razele Rontgen

Razele Rontgen

Razele Rontgen

Razele Rontgen poarta numele savantului german care le-a descoperit, la sfarsitul secolului trecut, cu ocazia unor experiente cu raze catodice. Banuind ca este vorba de radiatii necunoscute in vremea aceea, le-a denumit raze X. Razele Rontgen fac parte din grupa radiatiilor electromagnetice, adica a radiatiilor care se propaga la distanta sub forma unor oscilatii cu lungime de unda foarte mica, de zeci de mii de ori mai mica decat a luminii.

Proprietatile razelor rontgen

Razele Rontgen au o serie de proprietati – unele comune tuturor razelor electromagnetice, altele particulare.

Proprietatile fizice cele mai importante sunt:

  • se propaga in linie dreapta si au viteza de 300 000 km/sec;
  • intensitatea scade cu patratul distantei: daca distanta creste de doua ori, intensitatea scade de patru ori;
  • absorbtia constituie suma fenomenelor ce se produc atunci cand razele Rontgen strabat un corp material. Efectul acestor fenomene este pe de o parte cantitativ, caci slabeste intensitatea radiatiei prin absorbtia unei cantitati de raze in corpul iradiat, iar pe de alta parte rezulta si o schimbare calitativa, caci prin traversarea de catre cuantele roent-geniene a unui corp material, iau nastere radiatii noi, secundare. Se modifica in acelasi timp directia fasciculului roentgenian incident.

Modificarile cantitative sunt rezultate de legea Bragg-Pierce: absorbtia este direct proportionala cu densitatea, puterea a 4-a a numarului atomic si cu puterea a 3-a a lungimii de unda.

Modificarile calitative se produc printr-un proces de difuziune, adica de deviere si imprastiere a razelor, si printr-un proces de emisie de catre corpul absorbant de radiatii secundare caracteristice si fotoelectronice precum si de energie luminoasa, caldura, efecte fotochimice:

  • ionizeaza gazele;
  • produc fluorescenta unor corpuri ca plarinocianura de bariu, tungstatul de cadmiu etc. Proprietati chimice. Cea mai importanta proprietate chimica este impresionarea placii fotografice. Este o actiune ce se petrece la periferia atomului. Substantele influentate sunt sarurile de argint, care devin sensibile la actiunea unui corp reductor, precipitand argintul ca o pulbere neagra fina. Aceste proprietati fac posibila intrebuintarea razelor Rontgen in radiografii.

Razele Rontgen se sumeaza, se cumuleaza in tesuturile vii pe care le strabat.

Aparatul rontgen

Un aparat roentgen de diagnostic se compune din urmatoarele piese: tubul Rontgen, un transportor de inalta tensiune, un transformator de incalzire a filamentului, cabluri de inalta tensiune, kenotroane sau ventile, stativ; masa comanda, ecran, precum si alte accesorii.

Razele Rontgen se produc in tubul radiogen, care este format dintr-un balon de sticla greu fuzibil (care rezista la temperatura inalta), in care s-a facut vid si in care la o extremitate se gaseste un filament de tungsten cu un cilindru in jur (catodul), iar la cealalta extremitate se gaseste anticatodul sau anodul, format dintr-o bara de cupru care are in mijloc o pastila de tungsten, unde bombardeaza electroni (anod fix), sau un dispozitiv care se roteste (anod rotativ), mult mai avantajos. Catodul se leaga la polul negativ al transformatorului de inalta tensiune, iar anodul cu polul pozitiv, curentul circuland de la catod la anod. Filamentul (catodul) se incalzeste la incandescenta si emite electroni, care sunt atrasi puternic de anod; prin izbirea acestor raze de anod iau nastere razele Rontgen.

Intrebuintari

Radiodiagnosticul constituie o metoda de investigatie clinica, care ne furnizeaza date morfologice si functionale foarte utile pentru diagnostic, si, implicit, si pentru tratament. Radioscopia este o metoda de explorare radiologica care consta in examinarea pe ecranul radioscopic a imaginilor pe care le da un fascicul de raze Rontgen dupa ce a traversat corpul expus. Radioscopia se bazeaza pe: absorbtia inegala a razelor de diferite corpuri, pe proprietatea razelor Rontgen de a produce luminiscenta unor corpuri si pe proiectia lor conica. Radioscopia permite explorarea dinamica a unor organe, dandu-ne informatii pretioase morfologice si functionale.

Pentru a putea executa o radioscopie trebuie mai intai sa ne adaptam vederea la intuneric. Dupa 10 minute de adaptare (de stat la intuneric), sensibilitatea luminoasa este de 50 de ori mai mare decat daca venim direct de la lumina, iar dupa 20 de minute, de 200 de ori.

Radiografia este o metoda de explorare radiologica care se bazeaza, pe proprietatea razelor Rontgen de a impresiona stratul sensibil de bromura de argint si filmele radiografice. Radiografia este mai bogata in detalii decat radioscopia si constituie un document obiectiv, ce poate fi comparat in timp. Exista multiple metode radiografice, dupa organul sau portiunea organului de examinat si dupa scopul pe care il urmarim.

Radiofotografia medicala este procedeul de diagnostic radiologie prin care se fotografiaza, pe un film de dimensiuni reduse, imaginea unui ecran fluorescent. Este folosita mai ales pentru depistarea leziunilor pleuropulmonare si cardiovasculare.

Tomografia consta in radiografierea unui singur strat al unui organ sau zone. Ea ne permite analiza unei imagini radiologice care reprezinta sinteza tuturor straturilor. Prin miscarea in sens invers in timpul expunerii a tubului radiogen si a casetei cu filmul radiografiei, dispozitivul tomografului realizeaza stergerea imaginilor straturilor supra- si subiacente si permite iradierea permanenta a statului interesat.

Radiokimografia este o metoda mai veche, folosita pentru inscrierea pe film a miscarilor organelor. Este folosita ca o completare a celorlalte metode radiologice, mai ales in explorarea aparatelor cardiovascular, respirator si a diafragmei. Ea se realizeaza prin deplasarea uniforma, fie a grilei, fie a filmului radiografic. Daca se deplaseaza grila, se obtine imaginea in totalitate a organului, marginile lui prezentand dintaturi (crosete), care de fapt sunt expresia radiografica a miscarilor. Daca se misca filmul, se inregistreaza numai acele puncte pe conturul organului care se afla in dreptul deschizaturilor grilei.

Radiocinematografia, bazata pe amplificatorul electronic, ne permite explorarea organelor in miscare, mai ales a aparatelor digestiv si cardiovascular. Principiul metodei consta in filmarea imaginii de pe ecranul radioscopic sau direct dupa iesirea razelor din corpul omenesc, fara ecran (procedeu direct). Se obtin foarte multe date functionale, detalii mai fine, claritate si precizie mai mari.

Roentgenteleviziunea si inregistrarea magnetica a imaginii radiologice reprezinta ultimele cuceriri ale tehnicii radiologice. Imaginile pot fi inregistrate dupa dorinta, in momentul prielnic in timp scurt si in orice moment. Fixarea, inregistrarea si reproducerea imaginii radiologice pot fi efectuate in fractiuni de secunda. In acest fel se inlatura procesul developarii, care cere timp si multa manopera.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 1 martie, 2013, 12:18 Afisari: 76

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *