Prima Pagina » Alimentatie si Diete » Recomandari dietetice pentru bolnavii hepatici

Recomandari dietetice pentru bolnavii hepatici

Ficatul este un organ cu numeroase functii in organism, printre cele mai importante fiind:

  • Sinteza glucidelor: gluconeogeneza, con-versia fructozei si galactozei in glucoza, glicogenogeneza si glicogenoliza;
  • Sinteza trigliceridelor din glucoza sau aminoacizi, sinteza fosfolipidelor, sinteza colesterolului si eliberarea lui sanguina sub forma de lipoproteine sau utilizarea sa pentru formarea bilei;
  • Sinteza unora dintre aminoacizii neesentiali si a majoritatii proteinelor plasmatice (albumina, factori de coagulare, complement, proteine de transport, inhibitori enzimatici), sinteza creatinei;
  • Producerea bilei cu important rol in digestia lipidelor si absorbtia vitaminelor liposolubile si a calciului;
  • Functia de stocare a glicogenului, unor vitamine liposolubile, fierului si cuprului;
  • Functia de biotransformare a multor substante toxice exogene, droguri si alcool, dar si hormoni, hem si amoniac.

Afectarea cronica a ficatului poate duce la perturbarea in mod variabil a functiilor enumerate, iar imposibilitatea ficatului de a-si indeplini functiile fiziologice impune – printre alte masuri terapeutice – si un regim alimentar deosebit. Scopul acestuia este pe de o parte ca prin scaderea aportului de substante toxice alimentare sa nu suprasolicite functia de detoxifiere hepatica, iar pe de alta parte sa aduca un aport suplimentar de substante care nu mai pot fi sintetizate, metabolizate sau stocate de ficat.

De obicei, bolile hepatice afecteaza digestia, absorbtia, stocarea si eliberarea substantelor nutritive, starea functionala hepatica influentand semnificativ statusul nutritional al individului, secundar putand sa apara importante deficite energetice, proteice, vitaminice si minerale. Gradul acestor deficite nutritionale poate la randul sau sa contribuie la progresia bolii hepatice.

Regimul dietetic in hepatitele cronice virale:

Alimentatia bolnavilor cu hepatita cronica trebuie sa asigure un status nutritional optim, sa previna si trateze malnutritia sau deficientele nutritionale specifice – atunci cand acestea exista – si sa previna progresia potentiala a bolii hepatice din cauza dezechilibrelor nutritionale. Astfel, dieta poate fi considerata un component important in complexa terapie a bolilor hepatice cronice.

In general, bolnavii cu hepatita cronica virala nu necesita restrictii dietetice severe decat in cazul stadiilor avansate ale bolii, sau asocierii altor conditii patologice – ca de exemplu diabet zaharat, afectiuni inflamatorii intestinale etc., situatii in care este necesara o ajustare a aportului de principii alimentare, electroliti, lichide, vitamine sau saruri minerale. Nici chiar in situatiile in care exista scaderea apetitului, greata, varsaturi sau tulburari de tranzit intestinal, nu este necesar un regim alimentar excesiv de restrictiv, daca aceste tulburari au o durata scurta.

Un regim alimentar restrictiv diferentiat este necesar in formele de hepatita cronica autoimuna care necesita tratament cortizonic, dar in aceasta situatie restrictiile dietetice (reducerea consumului de sare, conserve, dulciuri si grasimi) sunt impuse mai mai de graba de tratament decat de afectiunea hepatica in sine.

Dieta bolnavilor cu hepatita cronica nu necesita in principiu o diferentiere in functie de agentul etiologic, cu exceptia VHC.

Numarul si orarul meselor:

Frecvent in hepatitele cronice poate sa apara o diminuare a apetitului si astfel intervine riscul aparitiei unei stari de denutritie. De aceea, se recomanda un aport alimentar normo- sau usor hipercaloric, administrat in 56 mese mai reduse cantitativ si egal spatiate pe parcursul intregii zile.

Repausul postprandial si o activitate fizica moderata pot ameliora apetitul. Pentru pastrarea unui indice adecvat al masei corporale, aportul caloric trebuie sa fie de 25-40/kgc/zi, care sa provina din glucide 50-55%, lipide 30-35% si proteine 10-15%. Aportul hidric recomandat este de 35 ml/kgc/zi.

Restrictii dietetice:

  • Aportul glucidic: in hepatitele cronice se considera ca este util un regim bogat in hidrati de carbon, care sa asigure un aport energetic suficient pentru mentinerea unui status nutritional convenabil. In cazurile in care bolnavul hepatic asociaza diabet zaharat, tratament cortizonic sau tratament cu interferon, aportul de glucide trebuie atent monitorizat. Hepatita cronica HVC reprezinta o situatie speciala, la acesti pacienti raspunsul insulinic acut fiind redus – sugerand o disfunctie a celulelor beta-insulare, asociata cu o rezistenta periferica crescuta la insulina. Din cauza acestor factori patogenici, diabetul zaha-rat este mai frecvent in hepatita cronica VHC, comparativ cu etiologia VHB sau alte afectiuni, in absenta factorilor predispozanti, fapt care impune o atenta monitorizare a consumului glucidic si a glicemiei la acesti bolnavi.
  • Aportul proteic: in hepatitele cronice virale, un aport adecvat de proteine permite mentinerea unei mase musculare normale si nu suprasolicita suplimentar proteinosinteza hepatica, asigurand in acelasi timp necesarul pentru regenerarea hepatica. In conditiile in care nu sunt asociate alte afectiuni sau restrictii, necesarul proteic in hepatitele cronice virale este de 1-1,5g/kgc, provenienta animala si vegetala a acestora asigurand necesarul de aminoacizi esentiali pentru sinteza de proteine la nivel hepatic.
  • Aportul de lipide in hepatita cronica trebuie restrictionat doar daca exista intoleranta sau alte comorbiditatsi. Totusi, trebuie evitata prepararea defectuoasa a acestora (prajire, afumare, conservare prin sarare etc.), recomandandu-se un echilibru intre grasimile de natura animala si vegetala .
  • Suplimentele vitaminice. Deoarece ficatul constituie locul de stocare a multor vitamine, in hepatitele cronice se poate lua in calcul necesitatea suplimentelor vitaminice, mai ales in cazul hepatitei cronice VHC in care exista deficite vitaminice cauzate de obicei de aport alimentar scazut, prin lipsa apetitului, fapt datorat bolii sau unui efect secundar al tratamentului antiviral. Desi suplimentele vitaminice nu se recomanda de rutina, acestea sunt frecvent autoadministrate in doze mari si perioade lungi de timp, uneori cvasi-permanent. In situatiile in care bolnavii prezinta steatoree mai mare de 10 g/dl, este necesar un supliment de vitamine liposolubile A, D, E si K.

Consumul de alcool:

Majoritatea hepatologilor considera ca un consum regulat de alcool constituie un co-factor de progresie catre ciroza in hepatitele virale cornice VHB si VHC. Exista studii care asociaza consumul de alcool cu cresterea replicarii virale, agravarea leziunilor necro-inflamatorii hepatice si

diminuarea sansei de raspuns la tratamentul antiviral. In prezent nu exista dovezi stiintifice certe care sa precizeze care este doza maxima de alcool care poate fi consumata fara riscul de agravare a bolii hepatice. De aceea recomandarile dietetice uzuale exclud consumul de alcool din regimul

alimentar al bolnavilor cu hepatite cronice virale. Exista totusi si cercetatori care considera ca un consum moderat si ocazional de alcool nu agraveaza o hepatita cronica virala decat in cazul prezentei unei fibroze severe de nivel cel putin 3 – dupa scorul Metavir.

Importanta indicelui masei corporale:

Deoarece excesul ponderal se asociaza de obicei cu leziuni de steatohepatita, care asociate celor virale accelereaza progresiunea bolii hepatice catre ciroza, se recomanda bolnavilor supraponderali o dieta hipocalorica si hipolipidica, care sa amelioreze indicele masei corporale. Efectul reducerii greutatii corporale asupra ameliorarii leziunilor histologice hepatice este mai evident in hepatita cronica VHC decat in celelalte forme de hepatita cronica virala. Exista studii care sustin ca reducerea greutatii corporale in hepatita cronica VHC duce la reducerea steatozei hepatice, indiferent de genotipul viral, asociata cu diminuarea activarii celulelor stelate si diminuarea fibrozei in peste 50% din cazuri .

Alte indicatii dietetice:

In hepatita cronica VHC exista o supraincarcare cu fier la nivel hepatic, care scade rata raspunsului la interferon. De aceea, in aceasta forma de hepatita se recomanda reducerea aportului alimentar de fier, provenind mai ales din carne rosie, ficat, preparate de cereale bogate in fier sau suplimente nutritionale care contin fier.

Ceaiurile din plante sunt frecvent folosite de bolnavii hepatici, desi rolul lor in ameliorarea acestor afectiuni nu a fost demonstrat, iar pe de alta parte continutul lor in substante care necesita detoxifiere hepatica este cert.  Din acest motiv ceaiurile in general nu trebuie recomandate in hepatitele cronice virale.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 12 aprilie, 2013, 15:31 Afisari: 2.073

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *