Prima Pagina » Corpul Uman » Fiziologie Umana » Recuperarea Bolnavilor cu Hipertensiune Arteriala

Recuperarea Bolnavilor cu Hipertensiune Arteriala

Adaptarea la efort a bolnavilor cu hipertensiune arteriala esentiala

Recuperarea Bolnavilor cu Hipertensiune ArterialaHemodinamica bolnavilor cu hipertensiune arteriala este diferita, in functie de stadiul de evolutie a bolii:

– la tineri si la adulti, in primele stadii de evolutie a hipertensiunii esentiale se observa o circulatie hiperkinetica, o contractilitate a miocardului crescuta, un debit cardiac crescut. Se stie ca: valorile mari ale tensiunii arteriale rezulta la acestia din cresterea debitului cardiac alaturi de o rezistenta periferica totala, care nu scade in mod compensator;

– pe masura ce boala evolueaza, rezistenta periferica creste progresiv, iar debitul cardiac scade;

– in continuare, se adauga modificari structurale treptate ale peretelui arteriolar, care conduc la deteriorarea functiei unor organe: rinichi, cord, creier, adica la visceralizare.

La hipertensivi, fata de normotensivi, valorile indicelui tensiune – timp sunt semnificativ crescute, ceea ce ilustreaza un travaliu crescut al ventriculului stang; travaliul crescut este folosit pentru invingerea rezistentei din arborele arterial. La bolnavii cu hipertensiune severa, volumul sistolic in efort nu este marit, dimpotriva, la unii dintre ei, a fost gasit micsorat.

Frceventa cardiaca este foarte diferita de la un hipertensiv la altul:

  • la tineri, in fazele initiale ale bolii, este adeseori crescuta;
  • in fazele avansate ale bolii, uneori, valorile normale ale frecventei cardiace se asociaza cu valori scazute ale volumului sistolic; consecinta: un debit cardiac redus.

La hipertensivi, efortul fizic produce, de obicei, cresteri mari ale valorilor tensionale. La eforturi relativ puttin intense, care produc cresteri moderate ale frecventei cardiace, valorile tensiunii arteriale sunt foarte mari.

Particularitati morfofunctionale ale cordului la hipertensivi 

Evolutia in timp a hipertensiunii arteriale duce la afectarea intr-o mare masura, a cordului, prin hipertrofie ventriculara stanga, coronaroscleroza, insuficienta cardiaca. Hipertrofia concentrica a ventriculului stang determinata echografic, se coreleaza cel mai strans cu presiunea sistolica medie pe 24 de ore. Presiunea diastolica medie pe 24 de ore, ca si presiunea sistolica si cea diastolica, dar nu atat de strans. Procesul de adaptare prin hipertrofie concentrica precoce a fost depistat echografic si la copii cu valori tensionale la limita superioara a normalului, dar si la dolescenti cu hipertensiune arteriala moderata.

Asadar, ventriculul stang raspunde la cresterea de presiune, chiar mica, prin marirea masei sale musculare; la tineri, aparitia hipertrofiei ventriculului stang este stimulata nu numai de cresterea presiunii arteriale, dar si de hipersimpaticotonie. Se constata ca frecventa hipertrofiei ventriculare stangi este foarte mare la hipertensivi numai atunci cand ea este determinata echografic. Radiologic si electrocardiografic, poate fi pusa in evidenta intr-un numar mult mai mic de cazuri. Astfel, Cohen (1981), examinand echografic 73 de hipertensivi, gaseste hipertrofie ventriculara stanga la 51 % din cazuri. Electrocardiografic insa, numai 19 % dintre cei cu hipertrofia depistata echografic au semnificatii patologice. La unii dintre bolnavii cu hipertensiune arteriala esentiala, in afara de cresterea postsarcinii (prin presiunea arteriala marita), se adauga si alti factori care favorizeaza hipertrofia ventriculului stang:

Obezitatea, care insotita de cresterea volumului plasmatic, face ca, alaturi de cresterea postsarcini, sa creasca si presarcina. Aceasta duce la cresterea tensiunii in peretele vetricular si constituie un stimul in plus pentru hipertrofie.

Varsta. La normotensivi s-a constatat o crestere cu 25 % a grosimii peretelui posterior al ventriculuui stang in decada a saptea de varsta fata de decada a doua. Prezenta hipertensiunii face ca hipertrofia de varsta a ventriculului stang sa se accentueze.

Eforturile fizice izometrice (de exemplu, ridicarea de greutati) maresc postsarcina si adeseori, micsoreaza presarcina, prin fenomenul Valsalva, care li se asociaza. Ele favorizeaza hipertrofia concentrica.

Eforturile de rezistenta (de exemplu, alergarea, ciclismul etc.) sunt insotite de cresterea volumului sistolic, scaderea rezistentei periferice si cresterea intoarcerii venoase, cu marire indeosebi a presarcinii. Ele duc (in primul rand) la dilatatia moderata a ventriculuui stang, care, cu timpul se insoteste de ingrosarea peretelui. La sportivi sunt semnalate cresteri cu 10 % ale volumului ventriculuui stang si ingrosari cu 1-2 mm ale peretelui ventricular. La acestia, dilatatia si hipertrofia fiziologica sunt moderate si utile; sporturile intense insa, la hipertensivi, adauga un stimul in plus pentru dezvoltarea hipertrofiei patologice a cordului.

Pe cordul hipertrofiat patologic se acumuleaza o serie de anomalii biochimice, histologice, metabolice si de contractilitate;

  • scaderea activitatii ATP-azice a miozinei;
  • diminuarea continutului de norepinefrina a numarului de mitocondrii si a activitatii enzimelor mitocondriale;
  • reducerea densitatii capilarelor insotita de scaderea contractilitatii; scaderea contractilitatii nu apare in experientele care au recurs la instalarea lenta a hipertrofiei.

De retinut ca:

  • un numar relativ mic dintre bolnavii cu hipertensiune moderata prezinta un deficit al functiei contractile a ventriculului stang;
  • la hipertensivii care prezinta si cardiopatie ischemica, deficitul de contractilitate vanrticulara la efort este mai frecvent.

Efectele antrenamentului fizic in hipertensiunea arteriala 

In stadiul actual, in care etiopatologia hipertensiunii esentiale nu este inca elucidata terapeutica urmareste scaderea valorilor tensionale prin influentarea unora dintre mecanismele de reglare a acestora, combaterea factorilor de risc, franarea evolutiei bolii si prevenirea complicatiilor.

La acestea se adauga antrenametul fizic, care isi gaseste in cadrul arsenalului terapeutic un loc ce merita atentie. La hipertensivii cu circulatia hiperkinetica, antrenamentul fizic poate sa duca la scaderea valorilor tensionale prin micsorarea debitului cardiac mai ales la efort. Prin imbunatatirea economiei de lucru a aparatului cardiovascular antrenamentul duce la crutarea travaliului cardiac.

Acest fenomen ca si influentarea favorabila a antrenamentului fizic asupra obezitatii si a metabolismului lipidic sunt factori care pot contribui la franarea evolutiei bolii si a complicatiilor ei.

In primele stadii de evolutie, cand hipertensiunea esentiala se manifesta ca reactie hipertonica la efort si la alte stressuri, sub forma oscilanta sau de hipertensiune moderata, necomplicata, este prezenta o preponderenta simpatoadrenergica. Din punct de vedere hemodinamic, valorile crescute ale tensiunii arteriale sunt produse in primul rand prin debitul cardiac crescut care nu este insotit de o scadere compensatorie a rezistentei periferice.

In aceasta etapa, prin antrenament fizic se poate obtine temperarea activitatii simpatoadrenergica, care poate contribui la scaderea nivelului reninei plasmatice si a valorilor tensionale, ca si la franarea evolutiei bolii.

De altfel, la tineri, in primele stadii de evolutie a bolii, s-a constatat cresterea catecolaminelor, care, de obicei, lipseste in fazele mai avansate. In plus, se semnaleaza faptul ca scaderea valorilor tensionale, dupa administrarea betablocantelor este cu atat mai importanta, cu cat pacientul este mai tanar. Aceasta se explica proprabil, prin faptul ca predominanta simpatoadrenergica si nivelul reninei plasmatice sunt mai ridicate la hipertensivii tineri.

Se semnaleaza de asemenea, scaderea mai exprimata a tensiunii arteriale, dupa administrarea de betablocante, la pacientii cu insuficienta cardiaca mare, la care predominanta simpatica este mai evidenta.

In conditii de stress, la normotensivi se observa cresterea tonusului musculaturii scheletice, concomitent cu activitatea structurilor simpatice din hipotalamus. In fazele initiale ale hipertensiunii exista chiar si in afara starilor de stress, o reactivitate crescuta a simpaticului, insotita de cresterea tonusului musculaturii scheletice, asemanatoare cu cea intalnita in stress.

Unii cercetatori constata scaderea tensiunii arteriale atunci cand bolnavul reuseste sa realizeze o relaxare musculara (atestata electronomiografic), care se insoteste de scaderea tonusului simpatic (Patel, 1975; Carruthers, 1982). Aceasta ar constitui o posibilitate de a obtine efecte hipotensoare prin exercitii de relaxare.

Articole Similare:

Ultima actualizare: marți, 11 decembrie, 2012, 14:38

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *