Prima Pagina » Corpul Uman » Fiziologie Umana » Recuperarea Bolnavilor cu Valvulopatii

Recuperarea Bolnavilor cu Valvulopatii

Capacitatea de efort a cordului cu valvulopatii 

Recuperarea Bolnavilor cu ValvulopatiiCapacitatea functionala a cordului cu valvulopatii este foarte diferita, in functie de felul si localizarea valvulopatiei, de vechimea instalarii ei si de o serie de factori particulari pentru fiecare bolnav. Pentru constituierea programului de antrenament fizic la bolnavii cu valvulopatii este necesar ca mai intai sa se aprecieze gradul de limitare a capacitatii de efort a fiecarui bolnav.

Determinari spiroergometrice

Determinarile spiroergometrice la valvulari arata ca pacientii din grupa I, dupa clasificarea NYHA (New York Heart Association), au o grupa II, de 40-59 %, cei din grupa III, de 18-39 %, iar cei din grupa IV, 0-17 % . Rulli si colab., 1969, gasesc la un grup de 37 valvulari (dintre care 9 din grupa I, 26 din grupa II si 2 din grupa III, NYHA) o capacitate de efort de 50-120 W.

La valvulari din grupa III si IV, la eforturi mici, incepand cu 10-20 W, se remarca cresteri ale debitului cardiac intre 80 si 770 ml pentru 100 ml de oxigen consumati. Valorile normale sunt de 600-900 ml pentru 100 ml de oxigen consumati, deci la valvularii testati, capacitatea de efort a cordului variaza de la o insuficienta grava pana la valori normale. La unii pacienti, se observa in efort cresterea usoara a travaliului stang, iar la altii ea este absenta.

Antrenamentul fizic

Antrenamentul fizic este util, in primul rand pentru bolnavii care fac parte din grupa I si intr-o anumita masura, pentru cei din grupa II. Printre bolnavii tineri cu o insuficienta valvulara, mai ales aortica, incadrati in grupa I, dupa NYHA, exista unii care au o capacitate de efort normala si practica sporturi cu caracter de performanta. Adeseori, valvulopatia acestora este depistata cu ocazia examenelor medicosportive.

In literatura de specialitate nu se cunosc studii longitudinale care sa fi urmarit evolutia unor astfel de bolnavi, care practica sportul. Avand in vedere insa ca valvulopatia se constituie, de obicei, ca sechela a procesului complex de cardita reumatismala si ca este greu de apreciat cum va evolua miocardul in cadrul suprasolicitarii detereminate de hemodinamica modificata prin valvulopatie, careia i s-ar putea adauga solicitarea caracteristicaeforturilor sportive, este oportun sa nu se recomande acestor bolnavi eforturile sportive.

Explicatia: in sportul de performanta si competitie au loc adeseori, solicitari excesive in efort.

Efectele antrenamentului fizic asupra cordului cu valvulopatii 

O serie de cercetari arata ca asupra cordului cu valvulopatii se pot obtine efecte de antrenament limitate. Experientele s-au facut pe un grup de 37 de bolnavi cu stenoza si insuficienta mitrala, stenoza mitrala – insuficienta aortica, avand o capacitate de efort initiala intre 50 si 120 W. La 5 dintre cei cu o capacitate initiala la efort de 70-100 W, valoarea efortului maxim posibil de executat creste dupa antrenament cu 10 W; la ceilalti, cu o capacitate initiala de efort de 120 W, valoarea efortului maxim posibil de executat creste cu peste 20 W. Capacitatea maxima aeroba nu creste semnificativ la nici un bolnav.

Indicele care, in afectiunile valvulare, sufera modificari semnificative prin antrenament este frecventa cardiaca: valorile ei de repaos scad la toti bolnavii, in afara de cei cu capacitate initiala de efort redusa (50 W); scaderea reprezinta o modificare foarte importanta si de dorit.

Explicatia: la valvulari, frecventa cardiaca creste in mod exagerat, chiar si la eforturi de intensitate redusa.

La bolnavii cu stenoza mitrala au fost semnalate valori de 130 / minut, la efort de 25 W, iar la cei cu stenoza aortica, valori de 120 / minut la efort de 25 W. diminuerea frecventei cardiace dupa antrenament este expresia unei activitati mai economice a cordului si reprezinta o crutare a lui.

Un alt efect important produs de antrenament este diminuarea amplorii segmentului ST la efort, la bolnavii care prezentau, inainte de antrenament, aceasta modificare  electrocardiografica.

Asadar, efectele care se pot obtine dupa antrenament fizic asupra cordului cu valvulopatii constau in imbunatatirea economiei functionale a lui. Aceasta inseamna ca, dupa o perioada de antrenament, se pot sustine eforturi ale aparatului locomotor cu o solicitare relativ mica a cordului.

Articole Similare:

Ultima actualizare: luni, 10 decembrie, 2012, 15:59

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *