Prima Pagina » Corpul Uman » Sistemul Nervos » Reflexele statice si reflexele statokinetice

Reflexele statice si reflexele statokinetice

In cazul experientelor efectuate pentru studiul distribuirii tonusului muscular s-au putut observa si alte fenomene privind comportamentul animalului respectiv. Astfel, animalul decerebrat isi poate mentine pozitia in patru labe daca il asezam in echilibru, dar el nu-si poate schimba aceasta structura cu aspect inert. La cea mai mica miscare sau daca impingem usor animalul, el cade ca un obiect inert deoarece si-a pierdut reflexele de redresare, iar cele de postura sunt exagerate.

Mentinerea pozitiei normale a corpului, a echilibrului, atat in pozitii statice, cat si in timpul miscarii se realizeaza prin reflexele statice si statokinetice, reflexe complexe ce depind de intregul trunchi cerebral, dar in special de mezencefal. Pozitia corpului este asigurata prin modificari ale tonusului muschilor, de asa maniera incat centrul de greutate a corpului sa cada in interiorul poligonului de sustinere. Orice deplasare a centrului de greutate determina in mod reflex modificari ale tonicitatii musculare.

Reflexele statice de postura determina mentinerea pozitiei normale a capului si corpului in orice situatie, prin adaptarea tonusului muscular si a miscarilor musculare adecvate. Reflexele statice sunt de doua feluri: reflexe de postura, care ajusteaza tonusul muscular pentru realizarea unei anumite pozitii si reflexele de redresare, care readuc corpul la pozitia initiala prin miscari si contractii ale diferitilor muschi, ce modifica postura.

Reflexele statokinetice constau in adaptarea tonusului musculare pentru a se realiza mentinerea pozitiei corpului in timpul deplasarii sale.

Deci pentru mentinerea unei pozitii antigravitationale a organismului, sistemul nervos trebuie in permanenta sa analizeze impulsurile primite din exteriorul si din interiorul organismului si sa trimita apoi impulsuri eferente motoneuronilor spinali de unde vor merge apoi la diferiti muschi. Informatiile primite de sistemul nervos sunt receptionate de receptorii vestibulari, tactili, vizuali si propioceptori.

Importanta aferentelor care declanseaza reflexele statice si statokinetice depinde de gradul de dezvoltare a scoartei cerebrale si de corticalizare reflexelor respective. Astfel, aferentele ce pleaca de la utricula si sacula au rol in declansarea reflexelor statice, in timp ce aferentele din canalele semicirculare declanseaza reflexele statokinetice.  Impulsurile venite de la propioceptorii muschilor membrelor si ai gatului au o mare importanta la om in declansarea reflexelor de redresare.

Aferentele plecate de la exterior (tegumentul trunchiului, talpa piciorului),  joaca de asemeni un rol deosebit pentru reflexele de redresare. In cazul scoaterii din functie a celorlalti receptori, daca impulsurile vizuale ajung totusi la cortex, mai pot fi declansate reflexe de redresare a capului si trunchiului.

Un animal cu labirintul extirpat (utricula si sacula distruse) isi poate redresa capul in pozitie normala, daca i se lasa ochii descoperiti. Redresarea capului nu mai are loc in cazul cand ochii sunt acoperiti. Reflexul de redresare dispare in cazul decorticarii. Reflexele statice si statokinetice pot fi perfectate prin invatare si exercitiu, ceea ce are o mare insemnatate in munca si sport.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 12 aprilie, 2013, 15:33 Afisari: 155

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *