Prima Pagina » Corpul Uman » Fiziologie Umana » Reglarea Activitatii Inimii

Reglarea Activitatii Inimii

Activitatea inimii se adapteaza pemanent in concordanta cu activitatea intregului organism, dupa necesitatea de oxigen. Reglarea si adaptarea activitatii inimii se face prin mecanisme intrinseci si extrinseci. Mecanismele intrinseci constau in reglarea activitatii inimii prin cresterea sau scaderea cantitatii de sange ce soseste in atrii si trece in ventricule si prin cresterea presiunii arteriale.

Mecanismele extrinseci pot fi nervoase si umorale.

Reglarea nervoasa a activitatii inimii:

Reglarea nervoasa se realizeaza de sistemul nervos simpatic si parasimpatic cu ajutorul inervatiei extrinseci.

Fibrele simpatice au originea in coarnele laterale ale maduvei cervicale si primele segmente toracale si ajung la inima prin nervii cardiaci (superior, mijlociu si inferior) formand plexul cardiac, de unde fibrele postganglionare se termina la nodulul sinoatrial si in miocard. Simpaticul prin mediatorul noradrenalina stimuleaza toate proprietatile miocardului, determinand cresterea debitului sistolic, a frecventei cardiace, a tensiunii arteriale si a travaliului cardiac.  Centrii medulari simpatici se gasesc sub controlul centrilor cardiaci din bulb.

Fibrele parasimpatice. Caile aferente parasimpatice sunt nervul Cyon-Ludvig (care leaga zonele receptoere cardiace cu centrii cardiaci bulbari) si nervul Hering ce apartine glosofaringianului si transmite centrilor cardiaci bulbari informatii de la chemoreceptorii si baroreceptorii sinusului carotidian referitoare la compozitia chimica si presiunea sangelui din vase.

Vagul este un nerv inhibitor, rarind ritmul de contractie al inimii prin mediatorul chimic-acetilcolina care mareste permeabilitatea celulelor din noduli pentru ionii de potasiu si astfel descarcarile de stimuli se fac mai rar.

Reglarea activitatii inimii se gaseste sub controlul centrilor nervosi superiori din hipotalamus si scoarta cerebrala.

Reglarea umorala a activitatii inimii:

Se datoreaza substantelor dizolvate in sange care actioneaza direct asupra neuronilor din centrii cardiaci. Cresterea concentratiei sangvine de CO2 determina cresterea frecventei cardiace si implicit a presiunii arteriale. Hormonii tiroxina, adrenalina si noradrenalina accelereaza frecventa cardiaca in timp ce acetilcolina o incetineste. Ionii de K+ micsoreaza activitatea inimii iar cei de Ca++ o accelereaza. Cresterea temperaturii sangelui mareste frecventa cardiaca (asa se explica tahicardia in febra).

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 10 noiembrie, 2011, 13:15

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *