Prima Pagina » Corpul Uman » Fiziologie Umana » Reglarea Circulatiei Sangelui

Reglarea Circulatiei Sangelui

Reglarea Circulatiei Sangelui

Obiectivul principal al reglarii circulatiei este mentinerea unei presiuni sangvine constante care sa asigure repartitia sangelui spre toate organele si tesuturile. Inima contribuie la mentinerea valorilor presiunii arteriale prin variatia debitului sistolic si a frecventei cardiace. Sistemul vascular contribuie la mentinerea valorii normale a tensiunii arteriale prin variatia rezistentei periferice in functie de calibrul vaselor. Valorile tensiunii arteriale cresc atunci cand creste debitul cardiac sau cand se produce vasoconstrictie si scad cand scade debitul cardiac sau se produce vasodilatatie.

Variatiile debitului cardiac si a calibrului vaselor sangvine sunt reglate pe cale nervoasa si umorala.

Mecanismele nervoase ale reglarii circulatiei sangelui:

Reflexele cardiovasculare se clasifica in reflexe presoare si reflexe depresoare. Un reflex presor are drept rezultat final cresterea presiunii sangelui, iar un reflex depresor, o scadere a acesteia. Ca orice reflex ele cuprind componentele clasice ale actului reflex: zonele receptoare, centrii cardiomotori si caile eferente.

Principalele zone receptoare cardiovasculare sunt atriul drept, atriul stang, sinusul carotidian si carja aortei. Acestea se numesc zone reflexogene. La nivelul lor sunt situati receptorii, excitati de variatiile de volum sangvin, de variatiile presiunii sangvine sau de variatiile compozitiei chimice a sangelui. Receptorii de volum sunt in atrii iar presoreceptorii si chemoreceptorii se afla in artere. De la acesti receptori, stimulii pornesc pe cai aferente senzitive pana la centrii cardiomotori din maduva spinarii si bulbul rahidian.

Centrii cardiomotori sunt de doua feluri:

  • centrii cardioacceleratori (simpatici), a caror stimulare determina intensificerea activitatii inimii crescand frecventa si forta contractiei;
  • centrii cardioinhibitori (parasimpatici), care provoaca reducerea activitatii inimii, reducerea frecventei si fortei contractiei.

In mod similar exista centrii vasomotori care sunt tot de doua feluri:

  •  centrii vasoconstrictori (simpatici) care determina contractia musculaturii netede din peretii vaselor, reducandu-le calibrul;
  •  centrii vasodilatatori (parasimpatici) care produc relaxarea peretilor vasculari si, in consecinta, cresterea calibrului lor. Vasodilatatia poate surveni si in cazul scaderii activitasii centrilor vasoconstrictori simpatici.

Caile eferente ce pornesc de la inima si vase pot fi:

  • cai eferente simpatice care conduc comenzi cardioacceleratoare si vasoconstrictoare;
  • cai eferente parasimpatice care conduc stimulii cardioinhibitori si vasodilatatori. Fibrele nervoase ale cailor eferente se termina in organele efectoare: muschiul cardiac si muschii netezi ai vaselor.

La nivelul terminatiilor simpatice se elibereaza noradrenalina, mediator chimic al sistemului nervos simpatic, iar la terminatiile parasimpatice se elibereaza acetilcolina, mediator chimic al sistemului nervos parasimpatic. Aceste substante actioneaza asupra organelor efectoare, producand efectele caracteristice ale excitatiei simpatice si respectiv parasimpatice.

In organism se produc permanent reflexe presoare si depresoare. Ele sunt mai mult sau mai putin ample, in functie de intensitatea stimulului care actioneaza asupra zonelor reflexogene. In cazul unei hemoragii, presiunea sangelui scade; se declanseaza, prin baroreceptori, un reflex presor care produce tahicardie si vasoconstrictie, readucand presiunea sangvina la valori normale. Daca are loc o crestere peste normal a presiunii sangelui, din zonele reflexogene pornesc alti stimuli ce declanseaza un reflex depresor cu rarirea batailor inimii si vasodilatatie si in consecinta tensiunea arteriala revine la normal.

Hipoxia determina prin intermediul chemoreceptorilor, un reflex presor, iar cresterea acesteia, un reflex depresor. Cresterea volumului de sange ce se intoarce prin venele cave declanseaza un reflex presor (reflexul Bainbridge), in timp ce cresterea volumului de sange din atriul stang declanseaza un reflex depresor.

Activitatea centrilor cardiomotori si vasomotori din bulbul rahidian si maduva spinarii este influentata de centrii nervosi superiori din hipotalamus si scoarta cerebrala. Excitarea hipotalamusului anterior produce efecte parasimpatice depresoare, iar excitatia hipotalamusului posterior produce efecte simpatice presoare. Anumite arii din scoarta cerebrala influenteaza de asemenea activitatea cardiovasculara si presiunea sangelui. Astfel emotiile si tensiunea psihica modifica ritmul de activitate a inimii si calibrul vaselor. Pot fi stabilite chiar reflexe conditionate cardiovasculare ceea ce demonstreaza participarea scoartei cerebrale la reglarea circulatiei; un astfel de exemplu este starea de start intalnita la sportivi, inaintea competitiei, cand are loc o crestere reflex conditionata a tensiunii arteriale si a frecventei cardiace.

Mecanismele umorale ale reglarii circulatiei sangelui:

Reglarea umorala a circulatiei sangelui este realizata prin intermediul substantelor vehiculate de catre acesta. Principalii factori ce intervin in reglarea umorala sunt:

  • mediatorii chimici ai sistemului nervos vegetativ (acetilcolina si noradrenalina);
  • gazele respiratorii (CO2 si O2);
  • hormonii unor glande endocrine (tiroxina, adrenalina, ocitocina);
  • polipeptidele vasoactive (angiotensina, bradichinina);
  • amine biogene (serotonina, histonina);
  • variatiile concentratiei de H+;
  • variatiile temperaturii sangelui;
  • variatiile concentratiei electrolitilor plasmei (K+, Ca++ etc.).

Toti acesti factori influenteaza in sens presor sau depresor activitatea aparatului cardiovascular, actionand atat direct asupra inimii si vaselor, cat si indirect, prin intermediul zonelor reflexogene asupra centrilor nervosi de reglare.  Noradrenalina produce tahicardie si vasoconstrictie iar acetilcolina, bradicardie (incetinirea ritmului) si vasodilatatie. Adrenalina, hormon al medulosuprarenalei, produce efecte similare noradrenalinei cu exceptia vaselor din muschii scheletici, pe care le dilata. Angiotensina este un foarte puternic vasoconstrictor iar histamina este un puternic vasodilatator. Cresterea presiunii partiale a oxigenului si scaderea co2 produc vasoconstrictie, iar scaderea oxigenului si cresterea CO2, vasodilatatie.

Efectele acelorasi substante pot fi diferite in functie de locul lor de actiune. Astfel, in timpul efortului fizic, la nivelul muschilor in activitate se produce scaderea O2, cresterea CO2, scaderea pH, cresterea temperaturii. Aceste modificari produc vasodilatatie locala dar, actionand prin chemoreceptori si asupra centrilor nervosi, produc efecte presoare in restul corpului; se asigura astfel cresterea corespunzatoare a tensiunii arteriale si dirijarea unei cantitati mai mari de sange spre organele active.

Mecanismele nervoase si umorale nu au loc separat ci se desfasoara simultan, realizand in realitate o reglare neuroumorala.

Articole Similare:

Ultima actualizare: miercuri, 27 martie, 2013, 15:38 Afisari: 662

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *