Prima Pagina » Sanatate A-Z » Relatia Dintre Metabolism si Necesarul Fiziologic de Substante Nutritive

Relatia Dintre Metabolism si Necesarul Fiziologic de Substante Nutritive

Relatia Dintre Metabolism si Necesarul Fiziologic de Substante NutritiveLa om, alimentatia rationala stiintifica, are in vedere aspectele cantitative si calitative care sa satisfaca adecvat nevoile variabile ale organismului sub aspect energetic, plastic si functional, asigurand astfel starea de sanatate. Fiecare organism uman prezinta particularitati proprii din punct de vedere al substantelor nutritive diferentiindu-se pe grupe de consumatori in functie de varsta, sex, masa corporala, activitate depusa, conditii de mediu.

Metabolismul 

Reprezinta ansamblul transformarilor chimice si energetice care au loc in organismul vietuitoarelor (greaca metabole=schimbare).

Este constituit din 2 procese antagoniste:

  • catabolismul – caracterizat prin procese de degradare a unor constituienti si eliberare de energie;
  • anabolismul – caracterizat prin procese de sinteza cu captarea de energie (consum).

Nu se poate face o separare neta intre catabolism si anabolism, aceste doua procese se petrec simultan, urmand insa cai metabolice diferite, cu sisteme enzimatice diferite, cu mecanisme de control proprii.

Metabolismul energetic

Orice organism viu este strabatut continuu de un flux energetic,  consta in faptul ca un organism viu preia din mediu energia chimica potentiala inclusa in substantele organice alimentare si prin procesele metabolismului intermediar, elibereaza energia potentiala si o transforma in acele tipuri de energie cu ajutorul carora sa-si poata desfasura activitatea, aceasta dinamica energetica reprezinta metabolismul energetic.

Organismul cheltuie unitati variabile de energie in functie de conditiile in care traieste. Acest fapt se repercuteaza asupra tuturor functiilor de hranire, respiratie, motorii incat  fluxul de energie trebuie ajustat conform necesitatilor. Toate activitatile celulare necesita energie, aceasta este eliberata din diverse reactii chimice ce se desfasoara permanent in celula vie. Principalul mecanism de eliberare a energiei este oxidarea, materialele producatoare de energie in celule sunt de natura exogena (exterior, din alimente) sau endogena (lipide, glicogen) formeaza impreuna un fond din care se degradeaza cota necesara pentru diverse activitati celulare. Producerea de energie in organismul uman are loc prin degradarea unor substante cu potential ridicat de energie (glucide, lipide) aceste sunt prezente in combinatii alimentare furnizate organismului prin hrana sau din rezerve.

In fiziologie, energia se masoara in calorii si anume:

  • 1 cal – cantitatea de caldura necesara pentru ridicarea  temperaturii unui gram de apa cu un grad celsius;
  • 1 cal – 1 g apa cu 10C (15-16 grade celsius);
  • 1 kcal – 1000 calorii.

Pentru a putea compara ratele metabolismului a diferitelor organisme, determinarile trebuie facute in conditii asemanatoare numite “in conditii bazale”. In aceste conditii bazale se realizeaza cea mai redusa cheltuiala energetica si anume energia ceruta de simpla intretinere a organismului la intensitatea cea mai redusa. Metabolismul bazal se determina in conditii de inanitie (nemancare – 12 ore dupa  ultima priza de alimente), de confort termic si de relaxare fizica si chimica. Se exprima in calorii sau in consum sau mililitri in oxigen.

Metabolismul bazal variaza cu varsta, sex, starea de nutritie, factorii climatici si are si variatii patologice (la hiperfunctii ale glandelor metabolice creste, iar la hipofunctie scade).

Necesarul de energie pentru activitatea profesionala

Orice activitate fiziologica cere o cantitate de energie suplimentara fata de  baza, direct proportionala cu efortul redus cu ritmul, numai  cu raportul intre efort/pauza cu durata activitatii musculare, etc. Daca metabolismul unui om la pat necesita valori calorice apropiate de cele ale metabolismului bazal,  in schimb pentru omul care depune o munca necesitatile calorice sunt conditionate de consumul energetic necesar efectuarii acestei munci.

Astfel normele FAO/OMS si adaptate conditiilor tarii noastre de catre Institutul de Igiena si Sanatate Publica, arata ca in functie de activitatea fizica, profesionala, exista 4 grupe de activitate ce cer eforturi energetice diferite si anume:

1. Activitate lejera

  • barbati : functionari, medici, avocati, vanzatori, arhitecti.
  • femei: functionari, medici arhitecti, gospodine ce dispun de aparatura casnica.

2. Activitatea moderata:

  • barbati: studenti, muncitori in industria usoara, agricultura modernizata, constructii, militari in termen.
  • femei: studente, gospodine fara aparatura casnca, muncitoare din industria usoara, vanzatoare.

3. Activitate intensa:

  • barnati: muncitori forestieri, mineri, in industria grea, militari in perioada de instructie, atleti.
  • femei: dansatoare, muncitoare in agricultura.

4. Activitatea exceptionala

  • barbati: taietori de lemne, muncitori din industria metalurgica, forjori.
  • femei: munctioare in constructii.

Intensitatea efortului fizic este determinata de numarul de muschi ce intra in activitate, frecventa contractiilor musculare, metabolismul energetic, proportional cu greutatea corporala. In functie de grupa de activitate profesionala necesarul energetic este cuprins intre 2500-6000 kcal. Daca alimentatia realizeaza un aport caloric inferior consumului energetic, echilibrul energetic al organismului devine negativ si este nevoit sa utilizeze rezervele nutritive (lipide si glicogen) si chiar proteine structurale, scazand in greutate. Cand aportul alimentar depaseste necesitatile energetice, plusul se depune sub forma de rezerve lipidice, organismul creste in greutate si daca situatia se prelungeste se ajunge la obezitate.

Necesarul energetic pentru digestie

Consumul de energie necesar digestiei si metabolizarii alimentelor se apreciaza la 20-30% din metabolismul total. Aceasta se datoreaza miscarilor de masticatie, aparatului digestiv, transferurilor chimice, secretarii sucurilor digestive, osmozei. Cheltuiala de energie necesara asimilarii unei anumite substante nutritive este diferita in functie de categorie (glucide, lipide, proteine).

Necesarul de energie pentru termoreglare

Omul, ca toate mamiferele si pasarile face parte dintre organismele homeoterme acestea sunt organisme care-si pastreaza temperatura indiferent de viariatia temperaturii mediului ambiant. Termoreglarea este  functia prin care organismele reusesc sa-si mentina temperatura corpului constanta, aceasta este o conditie pentru desfasurarea in bune conditiuni a metabolismului. Termoreglarea se realizeaza gratie unui aparat foarte complex care functioneaza pe principiul termostatului mentinand permanent si dinamic echilibrul intre producerea si pierderea de caldura din organism.

Reglarea acestui aparat se realizeaza la nivelul SNC –Sistemul nervos central. Termogeneza este rezultatul reactiilor metabolice producatoare de energie se numeste o termoreglare chimica. Sursa cea mai importanta de caldura este activitatea tesutului muscular striat (din energia eliberata din reactiile chimice ale contractiilor musculare, doar 25% este transformata in lucru mecanic, restul de 75% este transformata in caldura. Cand temperatura mediului ambiant tinde sa diminueze temperatura corpului, se intensifica tonusul muscular si cand temperatura sangelui scade cu mai mult de 0,6 grade Celsius, apare frisonul, care duce la internogeneza. Cele mai bogate energetic sunt substantele grase.

Termoliza este pierderea de caldura se realizeaza prin mecanisme fiziologice (prin contact cu suprafete reci, se numeste radiatii, sau te arunci in apa = conductie-conventie, evaporarea apei prin transpiratie). Nevoile energetice ale organismului sunt acoperite cu precadere din consumarea substantelor organice complexe (glucide, lipide, proteine) acestea plus sarurile minerale si vitamine, trofine, prin metabolizarea lor sunt furnizoare de energie au rol plastic si catalitic. De aceea daca pentru nevoile energetice se poate acoperi cu o singura categorie de trofine din punct de vedere trofic ele nu se pot substitui una alteia.

Necesarul de glucide

Se mai numesc hidrati de carbon sau zaharuri – sunt substante organice, simple din punct de vedere al numarului de elemente si anume alcatuite din carbon, hidrogen si oxigen. Cele mai raspandite sunt: monozaharidele (glucoza, fructoza, galdoza); dizaharide (zaharoza, maltoza, lactoza); polizaharide (amidon, glicogen, celuloza). Ele sunt in primul rand energogenetica (productor de energie).

In conditii fiziologice normale furnizeaza organismului 65% din energia necesara. Energia poate fi obtinuta si prin oxidarea lipidelor, glucidelor, totusi in conditii obisnuite glucidele reprezinta combustibil potential al tuturor celulelor, deoarece glucidele se oxideaza total iar produsii intermediari (bioxid de carbon si apa) sunt netoxici si usori metabolizabili. Metabolizarea insuficienta a glucidelor activeaza metabolismul lipidic cu efecte nedorite

Caracteristicile glucidelor si metabolizarea  au valoare calorica de 4 kcal/gram. Necesarul glucidelor este 6 grame/kg greutate corp/zi.

Avantaje: se digera usor, se absorb repede,  se gasesc in cantitati mari, au pret de cost scazut.

Calitativ din punct de vedere nutritiv este de preferat consum de amidon 80%, consum de zaharoza fiind maxim 60 grame/zi.

Rolul: asigura exclusiv energia pentru SNC,  este tonic al celulei hepatice, contribuie la formarea rezervei de glicogen (consumat in activitatea musculara), sunt indispensabile pentru metabolizarea celorlalte categorii de profine (lipide si proteine), in organism este necesara existenta unui raport intre proteine lipide, glucide, in functie de activitatea fizica.

Pentru activitatea fizica moderata, raportul este P/L/G 1:1:4,  PENTRU activitate intensa 1:1:5, IAR la persoanele varstnice sau cu munca intelectuala 1:0,8:3

Circula in organism sub forma de glucoza. Se depun in rezerva sub forma de glicogen in ficat.

Celulozele (fibre alimentare) ocupa un rol important in alimentatie si sunt formate din numeroase polizaharide prezente in alimente (celuloze, hemiceluloze, ignina, pectina, amidon, mucilagii, etc.). Au efect pozitiv in mecanismele digestiei, contribuind la scaderea colesterolului la un necesar de 2700 kcal cantitatea de fibre= 30 grame/zi, nu sunt digerate si nu sunt absorbite in intenstine.

Rolul lor: asigura un tranzit intenstinal normal, are efecte metabolice, impiedica aparitia obezitatii, a diabetului, litiazei biliare (pietre), lipsa lor duce la afectiuni ale colonului, apedincita cronica.

Necesarul de lipide

Sunt substante organice alcatuite din acizi grasi si glicerini.

Clasificate in:

  • dupa provenienta: animale si vegetale
  • nutritional dupa continutul in: acizi grasi saturati si acizi grasi nesaturati.

A devenit importanta cunoasterea in acizi grasi deoarece s-a constatat o legatura direca intre consumul crescut in acizi grasi saturati sau nesaturati din alimentatie si aparitia unor boli metabolice cardiovasculare.

  • Dupa posibilitatea sintezei proprii de acizi grasi: acizi grasi neesentiali, pot fi sintetizati de organism; acizi grasi esentiali, nu pot fi sintetizati de organism si trebuie luati din alimente.

Rol: sunt necesare sub aspect energetic, plastic, functional; acopera 25-35% din totalul caloriilor; sunt utile in lupta impotriva frigului; un volum mic dezvolta cantitati mari de energie (1 gram dezvolta 7 kilocalorii); se constituie in rezerve cu rol in protectia la frig, socuri mecanice, la elasticitatea pielii; intra in structura unor componente celulare )fosfolipidele; au rol plastic in formarea membranei; au rol in nutritie atat cele animale cat si cele vegetale.

Consumul exagerat duce la obezitate, travaliu digestiv marit; solicita ficatul; consum exagerat in acizi grasi saturati duce la cresterea colesterolului, infarct, accidente cerebrale, scleroza vaselor; carenta grasimilor in alimentatie duce la tulburari in termoreglare, perturbari de crestere, leziuni renale.

Necesarul de proteine 

Din punct de vedere chimic sunt substante organice foarte complexe ce au in componenta Ca,H, O, Na, S, acopera 13-16% din totalul caloriilor.

ROL:

  • sunt componente ale tesurilor, intra in structura celulelor, i-au parte la cresterea si refacerea lor (deci au rol plastic);
  • participa la formarea unor enzime sau fermenti (catalizatori) intervenind in procesele metabolice;
  • intra in structura unor hormoni cu rol in reglarea activitatii organismului.

toate au rol catalictic – PENTRU ca intra in structura unor enzime sau hormoni

  • i-au parte la mentinerea echilibrului ozmotic la repartitia apei si a substantelor dizolvate;
  • intervin in procesul de aparare a organismului prin formarea anticorpilor;
  • protejeaza organismul contra actiunii toxice a unor substante cu care se leaga chimic, rezultand producerea unor compusi nenocivi;
  • au rol energetic in unele situatii prin arderea proteinelor din tesuturile nevitale, in scopul acoperirii energetice.

Se alcatuiesc structuri complicate ale proteinelor rezultate din aminoacizi, acestia sunt pietrele de constructie ale organismului. Se cunosc 30 de aminoacizi dintre care 8 esentiali si la copii +2, acestia neputand fi sintetizati de organism. Alimentatia noastra contine un amestec de proteine care difera prin compozitia lor in aminoaciyi, prezenta aminoacizilor esentiali in anumite proportii in constructia proteinei ii confera valoarea biologica (nutritionala).

Din punct de vedere al valorii biologice proteinele se clasifica astfel:

  • proteine de clasa I-a (complete) contin toti aminoacizii esentiali in proportie adecvata  organismului uman. Se gasesc in oua, carne, lapte, branzeturi, peste;
  • proteine de clasa a II-a, partial complete cu valoare biologica medie, contin toti aminoacizii esentiali dar unii sunt in cantitati reduse, se mai numesc aminoacizi limitanti,  deoarece la sinteza de proteine numai pana la epuizarea lor;
  • proteina de clasa a III-a sau incomplete in structura lor lipsesc unul sau mai multi aminoacizi esentiali. Ex. La porumb zeina sau colagenul din tesut conjunctiv.

La adult cand cresterea este terminata, proteinele in dieta sunt necesare pentru mentinerea organismului 18-19% din proteinele din tesuturi sunt in mod constant degradate si inlocuite in ritmuri diferite, astfel stratul edipelial al intestinului subtire se reinnoieste la 3-4 zile, pe cand colagenul prezent in tendoane si alte tesuturi conjunctive se reinnoiesc la cativa ani.

Viteza medie de reinnoire a proteinelor la adult = 400 grame / zi.

Aportul de proteine pe grupe de populatie:

  • pentru un adult sanatos 1,2-1,5 grame proteina/kgcorp/zi, dintre acestea proteina de orgine animala;
  • pentru persoanele cu cheltuieli energetice mari, din mediu toxic, convalescenta 1,5-2 grame P/K/Z/, 50% de origine animala.

Factorii ce determina necesarul de proteine: 

  • starea de dezvoltare a organismului (la un nou nascut necesarul este de 6 ori mai mare decat la un adult);
  • starea fiziologica a organismului (graviditate, alaptare);
  • exercitiu fizic intens;
  • diverse stari patologice cer in plus sau in minus.

Important este aportul proteinelor cu aminoacizi necesari. Lipsa duce la tulburari de crestere la copii. Excesul de proteine in alimentatie duce la  cresterea in sange a produsilor finali ai metabolismului (degradare). Pierderile rezultate din metabolizarea proteinelor le face recomndabile ca surse energetice.

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 13 decembrie, 2012, 14:55 Afisari: 223

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *