Prima Pagina » Sanatate A-Z » Boli Infectioase » Reoviridae Virusi

Reoviridae Virusi

Familia Reoviridae

Cuprinde virusuri ce produc infectii ale tractului respirator si digestiv sau infectii sistemice, grupate in 3 genuri:

  • Genul Reovirus;
  • Genul Rotavirus;
  • Genul Orbivirus.

Morfologie si structura:

Din punct de vedere morfo-structural, virusurile apartinand familiei Reoviridae sunt similare, dar, din punct de vedere antigenic, ele sunt distincte. Virionii sunt de forma sferica, neanvelopati, cu diametrul intre 60-80 nm. Capsida este constituita din doua straturi si are simetrie icosaedrica. La Genul Reovirus, portiuni ale stratului capsidal intern proemina la suprafata capsidei. La Genul Rotavirus, capsida exterioara este neteda, iar stratul intern are un aspect caracteristic zimtat. Genomul  este ARN bicatenar segmentat ce codifica 8-10 proteine virale.

Replicare:

Patrunderea virionului in celula se realizeaza prin endocitoza, la nivelul receptorilor beta-adrenergici limfocitari si neuronali. Sediul replicarii este citoplasma. Decapsidarea are loc in urma fuziunii endozomului cu lizozomul, insa procesul intereseaza doar stratul extern al capsidei. Conscutiv acestei decapsidari partiale, are loc activarea transcriptazei virale. Transcrierea fiecarui segment ARN dublu catenar se face separat. Catena ARN cu polaritate negativa este transcrisa in ARNm, monocatenar cu polaritate pozitiva. Replicarea poate fi asociata cu prezenta de incluziuni citoplasmatice (genul Reovirus). Avand in vedere structura segmentata a genomului, exista posibilitatea producerii de rearanjari genomice.

Genul Reovirus

Include 3 serotipuri ce produc in special infectii asimptomatice sau cu simptomatologie minora, interesand tractul respirator sau digestiv.

Patogeneza:

Patrunderea virusului in organism se face pe cale respiratorie. Infectia poate ramane localizata la nivelul tractului respirator superior, cu fenomene de intensitate minima (rinoree, tuse) sau ea poate disemina cuprinzand tractul digestiv, mai precis intestinul. Virusul prezinta tropism selectiv pentru celulele epiteliale intestinale (placi Peyer), determinand inflamatie locala cu stergerea vilozitatilor intestinale. De cele mai multe ori, si diseminarea intestinala este asimptomatica, asociata cu eliminarea de virus pe cale fecala. In cazul nou-nascutului, se pot produce infectii severe (hepatita neonatala idiopatica ar putea fi produsa de reovirusuri).

In cazuri extrem de rare se poate produce si o diseminare hematogena, cu traversarea barierei hemato-encefalice (meningoencefalite).

Diagnostic de laborator:

Produse patologice: secretia nazala, fecale, urina, LCR.

Cultivare: Se utilizeaza culturi celulare primare simiene sau culturi diploide umane. Efectul citopatic este de tip degenerativ, uneori el este completat de prezenta de incluzinui citoplasmatice eozinofile. Inocularea intracerebrala la animalul de experienta (soarece nou-nascut) determina o encefalita letala. Infectia experimentala poate fi, de altfel, realizata la toate mamiferele. Identificarea se face cu ajutorul serurilor standard prin hemaglutinoinhibare, seroneutralizare.

Serologie: Diagnosticul se bazeaza pe decelarea in dinamica a anticorpilor hemaglutinoinhibanti sau seroneutralizanti.

Genul Rotavirus

Cuprinde 4 serotipuri implicate in afectiuni gastro-intestinale acute la copii mici.

Patogeneza: Infectia se realizeaza pe cale digestiva. Localizarea si replicarea virala are loc la nivelul enterocitelor din vilozitatile intestinale.             Simptomatologia este reprezentata de febra, diaree si varsaturi, ce pot determina deshidratarea.

Diagnostic de laborator:

Examen direct: Microscopia electronica permite vizualizarea virionilor cu morfologie caracteristica, la nivelul materiilor fecale. Identificarea se face cu seruri standard hiperimune sau cu anticorpi monoclonali.

Cultivare: Se realizeaza foarte laborios,  in culturi celulare primare simiene, dupa tripsinizare prealabila.

Serologia: Se bazeaza pe decelarea anticorpilor specifici prin fixarea complementului, ELISA, RIA.

Genul Orbivirus

Include agenti ce determina “Febra de Colorado” si alte boli febrile transmise prin artropode.

Virusul febrei de Colorado

Patogeneza: Infectia se produce in urma intepaturii unor specii de capuse. Virusul prezinta tropism eritrocitar, trombocitar si limfocitar si determina infectii de tip persistent, cu incubatie lunga. Fiind o infectie cu caracter litic celular, simptomele principale sunt determinate de trombocitopenie si limfopenie.

Diagnostic de laborator:

Diagnostic direct – se realizeaza prin detectarea antigenelor virale la nivelul eritrocitelor infectate, prin imunofluorescenta.

Izolare si identificare: Se realizeaza prin inocularea intracerebrala la soareci nou-nascuti.

Serologia: Evidentierea anticorpilor specifici se realizeaza prin seroneutralizare, fixarea complementului, ELISA.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 9 noiembrie, 2012, 11:48

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *