Prima Pagina » Corpul Uman » Fiziologie Umana » Respiratia

Respiratia

Respiratia reprezinta una din functiile esentiale ale organismelor vii, prin care se realizeaza aportul de O2 din mediul extern pana la nivel celular, in paralel cu eliminarea in atmosfera a CO2 rezultat din metabolismul celular. Aceste schimburi se desfasoara in mai multe etape, strans corelate, intr-o stricta succesiune: ventilatia pulmonara, difuziunea si schimbul de gaze la nivelul membranei alveolo-capilare, transportul gazelor in sange si respiratia celulara.

Respiratia externa:

Respiratia externa pulmonara implica doua fenomene: ventilatia pulmonara si difuziunea sau schimbul de gaze la nivelul plamanilor.

Ventilatia pulmonara:

Ventilatia pulmonara este procesul prin care se realizeaza circulatia alternativa a aerului intre mediul ambiant si a alveolelor pulmonare, antrenand astfel patrunderea aerului bogat in O2 in alveole si eliminarea CO2 catre exterior. Organele respiratiei externe sunt: plamanii si cutia toracica (organe pasive) si muschii respiratori (organe active). Intre plamani si peretii cutiei toracice se interpune pleura cu cele doua foite ale sale: foita viscerala aderenta de plaman si foita parietala aderenta de cutia toracica. Intre ele se cuprinde un spatiu virtual numit spatiu pleural ce contine un strat fin de lichid pleural.

Din cauza elasticitatii, plamanii au tendinta de a se retrage spre hiluri, fenomen ce nu are loc in mod normal datorita unor forte puternice de adeziune dintre moleculele lichidului pleural. Totusi, fortele elastice determina o scadere a presiunii dintre cele doua pleure sub presiunea atmosferica; aceasta reprezinta presiunea negativa intrapleurala cu rol esential in mecanica ventilatiei. Daca accidental sau in scop terapeutic se introduce aer (pneumotorax) sau lichid (hidrotorax) intre cele doua pleure, cavitatea pleurala din virtuala devine reala ca urmare a retragerii totale sau partiale a plamanului (plaman colabat).

 In mecanica respiratorie se intalnesc doua faze: introducerea aerului in plamani (inspiratia) si eliminarea aerului din plamani (expiratia).

Schimbul de gaze la nivelul plamanilor:

La nivelul plamanului are loc, in permanenta, un schimb de gaze intre aerul din alveole si gazele dizolvate in sangele venos ce ajunge la acest nivel pe calea vaselor capilare. In cadrul acestui schimb oxigenul trece din aerul alveolar in sangele venos, iar CO2 aflat in exces in sangele venos, trece in aerul alveolar. Deci la plamani sangele incarcat cu CO2 se oxigeneaza prin procesul de hematoza, parasind plamanii prin venele pulmonare.

Difuziunea gazelor se face in virtutea gradientului de presiune partiala a oxigenului si a CO2 de o parte si de alta a membranei alveolo-capilare. Sangele sosit prin artera pulmonara este incarcat cu CO2 avand o presiune partiala de 47 mm Hg. In aerul alveolar, CO2 are o presiune partiala de numai 40 mm Hg. Conform legilor fizice, CO2 va difuza de la presiunea mai mare din capilare la presiunea mai mica din aerul alveolar.

In aerul alveolar O2 se gaseste sub o presiune partiala de 100 mm Hg iar in sangele capilar are 40 mm Hg si va difuza deci din aerul alveolar in sangele capilar. Difuziunea gazelor la nivel pulmonar este favorizata si de suprafata mare de schimb (cca. 80 m2) a celor aproximativ 300 milioane de alveole pulmonare. Tot un factor favorizant il reprezinta si distanta de difuziune foarte mica, membrana alveolo-capilara avand o grosime de 0,5-1μ. Coeficientul de difuziune a CO2 este de 30 de ori mai mare ca cel al O2, ceea ce explica vitezele de difuziune practic egale pentru cele doua gaze, desi gradientele de presiune sunt diferite (60 mm Hg pentru O2 si numai 7 mm Hg pentru CO2).

Articole Similare:

Ultima actualizare: duminică, 30 octombrie, 2011, 1:03

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *