Prima Pagina » Sanatate A-Z » Medicina Interna » Reumatismul Abarticular

Reumatismul Abarticular

Cuprinde manifestari care nu intereseaza articulatiile, ci muschii, for­matiunile periarticulare si nervii, de unde si denumirea de reumatism muscular si nervos.

Reumatismul muscular

Mialgiile sau neuromialgiile si miozitele au aceiasi factori etiologici cunoscuti: infectiile de focar, infectiile generale, traumatismele, eforturile, climatul rece si umed etc. Miozitele recunosc stari lezionale mai avansate (muschi tumefiati, indurati, cu noduli).  Simptome: durerea si redoarea musculara. Exemple de mialgii: lumbago, cervicalgia, dorsalgia, mialgia fesiera etc. Exemple de miozite: miozita reumatica (cu V.S.H. crescuta etc).

Tendinitele

Tendinita inseamna afectarea unui tendon. Exemple:

a) Tendinita epicondiliana (epicondilita cotului) si epitrohleara (epitrohleita) apare la tamplari, spalatorese, jucatori de tenis, dactilografe etc.

b) Tenosinovitele apar mai ales la maini, in anumite conditii de munca (dactilo­grafe), fiind socotite chiar ca afectiuni profesionale.

Periartritele

Cea mai importanta este periartrita scapulo-humerala sau P.S.H., cu o frecventa foarte mare. Caracterul cel mai important al articulatiei umerilor este mobilitatea maxima. Aceasta presupune o anumita constructie anatomica, care sa permita umarului sa raspunda la cele mai mari solicitari din punct de vedere motor.

Mobilitatea este asigurata, in primul rand, de cele trei articulatii constitutive, si anume: scapulo-humerala – care este cea mai importanta – acromio-claviculara si toraco-claviculara. Partea musculara este alcatuita dintr-un plan profund, unde este situat bicepsul, si unul mai superficial, ocupat de deltoid. Intre aceste doua planuri musculare se gaseste bursa subdeltoidiana sau acromio-deltoidiana, cu rolul de a favoriza alunecarea si de a usura miscarea. Aici este sediul afectiunii si al tuturor modi­ficarilor patologice in P.S.H.

Cauzele traumatice, solicitarile maxime, eforturile de prehensiune (prindere), ca si alte cauze.

Din punct de vedere clinic, P.S.H. are trei forme sau stadii, si anume:

  • stadiul I – sau umar dureros simplu;
  • stadiul II – sau umar blocat acut;
  • stadiul III – sau umar blocat cronic.

Umarul dureros simplu (stadiul I) se caracterizeaza prin dureri vii, dar cu miscari posibile, abductia fiind cea mai dureroasa miscare. Este momentul cand muschiul supraspinos – muschi mic care da “startul” in aceasta miscare – este strivit intre acromion si humerus, spatiu care constituie un adevarat defileu.

Umar blocat acut (stadiul II) urmeaza primul stadiu sau apare de la inceput astfel. Doua semne sunt prezente: durerea vie si imobilizarea, adica blocarea umarului, datorita contracturii si redorii musculare.

Umar blocat cronic (stadiul III). Aici se constata blocarea umarului, cu dureri minime. Aceasta forma se poate instala din stadiul II al P.S.H. sau poate aparea ab initio in aceasta forma. Se constata o retractie capsulara (De Seze) insotita de contractura, prezente fiind si decalcificarile periarticulare, mai mult sau mai putin frecvente, depistate radiologic.

Diagnosticul nu este greu de facut, dar trebuie sa se elimine o serie de alte afectiuni ce se pot ivi la nivelul umarului, si anume: traumatisme, alte artrite, tumori etc.

Articole Similare:

Ultima actualizare: miercuri, 6 februarie, 2013, 13:12

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *