Prima Pagina » Corpul Uman » Fiziologie Umana » Sangele

Sangele

Sangele este un lichid vascos care circula in interiorul arborelui cardiovascular impreuna cu limfa si lichidul interstitial; sangele formeaza mediul intern al organismului. Ontogenetic sangele se dezvolta din mezoderm iar din punct de vedere functional face parte din sistemul reticulo-endotelial (o varietate de tesut conjuctiv).

Intre mediul intern si celule exista un schimb permanent de substanta si energie; substantele necesare mentinerii activitatii celulare (O2, glucide, acizi grasi, aminoacizi, vitamine etc.) traverseaza continuu membrana celulara spre interior in timp ce produsii nefolositori sau toxici, care rezulta din procesele catabolice (CO2, acizi nevolatili, amoniac etc.) sunt eliminati in lichidul interstitial.

Continutul lichidului interstitial atat in factori nutritivi cat si in produsi de catabolism se mentine constant, datorita circulatiei permanente a sangelui care aduce substantele folositoare pana la intimitatea celulelor, refacand mereu rezervele metabolice, iar de aici indeparteaza continuu produsii de catabolism pe care ii transporta spre organele de eliminare.

Proprietatile sangelui:

Volemia (masa sangvina)

Cantitatea normala de sange din organism exprimata in litri constituie volumul sangvin si reprezinta in medie 8% din greutatea corpului. Un barbat adult de 70 kg are in medie 5 litri de sange. In mod normal, in repaus, o parte din masa sangvina a corpului (cca. 2 l) stagneaza in organe de depozit (capilare din ficat, splina si vene subcutanate), ce reprezinta volumul sangvin de rezerva (stagnant). Restul de 3 l reprezinta volumul sangvin circulant.

Raportul dintre volumul circulant si volumul stagnant nu este fix, ci variaza in functie de conditiile de existenta; astfel, in timpul efortului fizic spre exemplu, cresc nevoile organismului in O2 si energie, creste continutul mediu intern in cataboliti acizi. Acestia ajung cu sangele la nivelul centrilor nervosi, produc efecte stimulatorii asupra centrilor simpatici si in consecinta are loc contractia musculaturii netede din peretii vaselor splenice, hepatice si subcutanate, urmata de evacuarea sangelui din aceste depozite si cresterea volumului sangvin circulant. Se asigura astfel aprovizionarea optima cu oxigen si energie a muschilor.

Culoarea

Sangele are culoarea rosie datorita prezentei hemoglobinei. Sangele arterial are culoare rosu-deschis (datorita oxihemoglobinei) iar sangele venos are culoarea rosu inchis (datorita hemoglobinei reduse).

Densitatea

Sangele este mai greu decat apa, avand greutatea specifica 1055, fata de cea a apei distilate care are valoarea 1000. Densitatea sangelui depinde de proportia dintre componentele sale si in special de hematii si proteine.

Vascozitatea

Sangele este mai vascos decat apa. Valoarea relativa a vascozitatii sangelui este 4,5, in raport cu vascozitatea apei considerata 1. Vascozitatea sangelui reprezinta proprietatea de a adera la peretii vasculari si este in functie de numarul, forma si dimensiunile hematiilor. Vascozitatea asiguta scurgerea laminara (in straturi) a sangelui prin vase; cresterea vascozitatii peste anumite valori ingreuneaza circulatia.

Presiunea osmotica

Toate moleculele dizolvate in plasma produc o presiune foarte mare (cca. 5000 mm Hg). Aceasta presiune se manifesta ca o forta de atractie si mentinere a apei in interiorul arborelui circulator. Presiunea osmotica a proteinelor plasmei este de numai 25 mm Hg si se numeste presiune coloidosmotica. Deoarece presiunea osmotica a lichidelor interstitiale este egala cu cea a plasmei, unica forta de atractie a apei din interstitii spre sange o reprezinta presiunea coloidosmotica; ea joaca un rol esential in schimburile de la nivelul capilarelor.

pH-ul sangelui

Reactia sangelui se exprima in unitati pH, reprezentand logaritmul cu semn schimbat al concentratiei ionilor de hidrogen dintr-o solutie apoasa. Cand concentratia ionilor de hidrogen (H+) dintr-o solutie este egala cu a ionilor hidroxil (HO-), solutia este neutra iar pH-ul are valoarea 7.

Toate valorile mai mari de 7 reprezinta reactia alcalina, iar mai mici de 7, reactia acida. In mod constant pH-ul variaza intre 7,30 – 7,42 (media 7,35), cifrele mici gasindu-se la batrani iar cele mari la copii. Mentinerea pH-ului in limitele de mai sus, limite necesare unei bune desfasurari a proceselor vitale se face prin mecanisme biologice, legate de activitatea plamanilor, rinichilor, ficatului, pielii si prin mecanisme fizico-chimice legate de existenta sistemelor tampon din sange.

Sistemele tampon intervin prompt in neutralizarea acizilor sau bazelor aparute in exces in mediul intern; ele se consuma in timpul tamponarii. Mecanismele biologice intervin mai tarziu si duc atat la indepartarea acizilor sau bazelor cat si la refacerea sistemelor tampon.

Temperatura

La om si la animalele cu sange cald (homeoterme) temperatura sangelui este de 37°C. Sangele ce provine din vasele extremitatilor poate fi mai rece (25-30°C), iar cel ce provine din organele abdominale, mult mai cald (39-40°C). In timpul circulatiei temperatura sangelui se uniformizeaza si caldura este transportata din viscere spre tegumente unde are loc eliminarea acesteia prin iradiere. Sangele astfel “racit” se reintoarce la organele profunde unde se reincarca cu caldura si ciclul se repeta.

Articole Similare:

Indicii: ,
Ultima actualizare: luni, 19 decembrie, 2011, 10:34 Afisari: 263

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>