Prima Pagina » Sanatate A-Z » Dermatologie » Scabia

Scabia

Scabia norvegiana

Scabia este produsa de un acarian, Sarcoptes scabiae, ce poseda patru perechi de picioare si un cefalo-torace si prezinta dimorfism sexual, femelele fiind mult mai mari decat masculii.  Femelele fecundate paraziteaza pielea umana (sau animala, existand variante caprine, ovine, etc) in care isi sapa un tunel din care nu vor mai putea iesi, pentru ca au pe spate ghimpi indreptati spre inapoi.  In tunelul cutanat depun larvele, care vor iesi la suprafata pielii, unde se transforma in nimfe, apoi in adulti si se acupleaza, dupa care masculii mor iar femelele reiau ciclul.

Scabia este prezenta in toata lumea si evolueaza in cicluri de circa 20 – 25 de ani, cand numarul de cazuri creste chiar si in conditiile unei bune igiene a populatiei.  Transmiterea se face prin contact direct cu bolnavul (inclusiv contact sexual) sau prin lenjeria de corp si de pat a acestuia, in care parazitul supravietuieste 3 – 4 zile. Copii sunt mai receptivi decat adultii. Perioada de incubatie este de 3 -4 saptamani.

Eruptia clasica la un adult consta din papule eritematoase cu topografie tipica pe: pliul axilar anterior, interdigital, fata anterioara a articulatiei radio-carpiene, mamar, abdominal, fata interna a coapselor, pliul subfesier iar la barbati teaca penisului si scrot sunt localizari foarte evocatoare. Practic, la adult, sunt respectate constant fata si spatele. La copilul mic pot apar si leziuni palmo-plantare.  Elemente eruptive carateristice dar rar intalnite sunt santul acarian, o leziune lineara rosie de cativa mm, corespunzand tunelului acarian, care se termina de regula printr-o vezicula perlata, corespunzand locului unde se afla corpul femelei.  Deosebit de carac­teristica pentru diagnostic este evolutia pruritului, practic absent ziua si cu accentuare marca­ta noaptea.  Pentru diagnostic mai este utila ancheta epidemiologica, care revela frecvent apa­ritia unui prurit nocturn la alti membri ai familiei sau ai colectivitatii in care traieste bolnavul.

Complicatia redutabila este impetiginizarea leziunilor de grataj cu streptococici beta-hemolitici nefritogeni, acest impetigo generalizat putand conduce la o glomerulo-nefrita post-scabioasa la copil.

Forme clinice particulare constau in scabia la persoane cu buna igiena corporala, la care leziunile sunt minimale sau scabia incognita, la cei tratati cu dermato-corticoizi care sterg temporar eruptia papuloasa si pentru care proba terapeutica este importanta inclusiv pentru diagnostic. La celalalt capat al spectrului clinic se afla scabia „norvegiana”, care apare la vagabonzi sau persoane imunodeprimate si se manifesta ca un impetigo diseminat, cu cruste purulente groase, diseminate inclusiv pe spate, ceafa si scalp, sub care se afla mii de paraziti, motiv pentru care aceasta forma este intens contagioasa.

Tratamentele clasice cu unguent cu sulf 10% pentru adulti si 5% pentru copii, unguentul cu hexaclorciclohexan (Lindan 1%) pentru adulti si solutia de benzoat de benzyl 20% pentru copiii sub 3 ani se mai utilizeaza, dar sunt putin eficace si depasite moral. Pentru toate trei este nevoie de trei aplicatii consecutive de seara pe toata suprafata corpului, de la gat in jos.

Tratamentele recente sunt cu permetrine, insecticide mai putin toxice si mai bine tolerate pe tegumentul uman: Scabex 1% crema sau emulsie; pentru ambele este suficienta o singura aplicare de seara. Practic se trateaza toti membrii familiei, avand in vedere perioada de incubatie lunga si in plus rufaria de corp si de pat se fierbe un minut, iar articolele care nu se pot fierbe se aerisesc 5 zile (parazitii supravietuiesc in mediul extern circa 2-3 zile).

Scabia norvegiana se trateaza pe cale generala cu Ivermectine (Mectizan), concomi­tent cu tratamentul infectiei bacteriene.

Post-scabios persista adesea, mai ales pe teaca peniana, papule sau noduli discret pruriginosi (pana la resorbtia completa a corpului parazitar) care se trateaza cu dermatocorticoizi si, la nevoie, cu antihistaminice simptomatic. In nici un caz nu se va incepe tratamentul unui caz suspect de scabie cu cortizonice local sau general. In situatii incerte diagnostic este preferabil a se incepe prin proba terapeutica cu un antiparazitar si ulterior alte tratamente.

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 26 septembrie, 2013, 12:35 Afisari: 4

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *