Prima Pagina » Corpul Uman » Genetica » Scopul si Importanta Geneticii

Scopul si Importanta Geneticii

Variabilitatea genotipica sau ereditara are cel mai important rol in evolutie precum si in munca de ameliorare. Diversitatea genetica a organismelor vii a permis ca prin intermediul selectiei naturale sau artificiale sa fie promovate, in generatiile succesive, doar genotipurile cel mai bine adaptate conditiilor de mediu, sau a celor ce raspund obiectivelor ameliorarii.

Datorita dezideratelor prezentate, genetica este considerata o adevarata placa turnanta in cadrul stiintelor biologice, fiind esentiala pentru toti cei care studiaza viata plantelor, a animalelor sau microorganismelor. Ea ocupa o pozitie centrala in diverse sectoare ale activitatii umane (agricultura, alimentatie, medicina, ecologie s.a.) (Elena TAMAS, 2000).

Pentru cresterea productiei agricole apare necesitatea ameliorarii materialului biologic existent. Orice program de ameliorare necesita un studiu a determinismului genetic a materialului initial pentru stabilirea metodei de ameliorare. Genetica constituie de fapt baza teoretica a ameliorarii plantelor.

Descoperirile din domeniul geneticii moleculare si a ingineriei genetice sunt in prezent tot mai utile, fiind utilizate in elucidarea unor probleme de interes major. Obiectivul principal al ingineriei genetice consta in modificarea genomului unor plante sau animale prin introducerea unor gene sau a unor fragmente de ADN de la o celula donatoare la una receptoare, obtinandu-se specii transgenice.

Pe aceasta cale, la plante s-au obtinut genotipuri rezistente la boli si daunatori, la ierbicide, pesticide, stresuri climatice s.a.

Prin intermediul ingineriei genetice au fost obtinute surse bacteriene capabile de a produce proteine specifice mamiferelor, cum ar fi insulina, interferonul, hormonul de crestere s.a. De asemenea prin aplicarea metodelor genetice se pot contracara acumularilor tarelor genetice (caractere nefavorabile patogenetice s.a.).

In ceea ce priveste genetica forestiera, ea se individualizeaza in primul rand datorita naturii aparte a plantelor lemnoase din paduri, cu deosebire, arborii. Ca plante salbatice, extrem de vechi, policarpice, foarte longevive, de dimensiuni mari, arborii detin un grad avansat de heterozigotie si mari rezerve de variabilitate genetica, se diferentiaza prin ponderea mare a caracterelor cantitative supuse unui control poligenic aditiv, convietuind adeseori in intinse comunitati (populatii) naturale, politipice, polimorfe, in care panmixia se manifesta cu deosebita intensitate, iar mecanismele generale de homeostazie genetica sunt extrem de perfectionate (STANESU, 1982).

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 20 decembrie, 2012, 15:02

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *