Prima Pagina » Sanatate A-Z » Endocrinologie » Sindromul Adrenogenital

Sindromul Adrenogenital

Definitie

Sindromul adrenogenital se caracterizeaza prin secretia anormala (cantitativ si calitativ) de hormoni andogreni de provenienta suprarenala. Se cunosc doua aspecte ale sindromului, si anume: forma congenitala si forma dobandita sau capatata.

Cauze

Hiperplazia suprarenaliana congenitala sau sindromul adrenogenital reprezinta un grup de afectiuni cu transmitere autozomal recesiva cauzate de deficitul uneia sau mai multor enzime implicate in sinteza normala a steroizilor din cele trei clase hormonale principale: mineralocorticoizi (aldosteron), glucocorticoizi (cortizol) si hormoni sexuali. In toate formele exista scaderea productiei de cortizol ceea ce conduce la o sinteza crescuta de ACTH hipofizar; stimularea excesiva a suprarenalei determina hiperplazie asociata cu hipersecretie de steroizi si de metaboliti ai acestora proximal de defectul enzimatic.

Manifestarile clinice variaza in functie de localizarea defectului enzimatic in calea biochimica a steroizilor suprarenalieni si de gradul deficientei.

In timp ce persoanele cu un defect enzimatic partial pot avea o simptomatologie redusa prezentand cel mai adesea un tablou clinic sugestiv pentru sindomul ovarelor polichistice, cele cu defect sever pot manifesta insuficienta suprarenaliana acuta cu pierdere de sare, ambiguitate genitala si virilizare (de la forme usoare pana la masculinizarea completa a organelor genitale externe a fetilor de sex feminin XX).

Tinand cont de severitatea manifestarilor clinice, sindromul adrenogenital poate fi impartit intr-o forma clasica (severa, cu debut neonatal) si o forma non-clasica (criptogena, cu debut tradiv), La randul sau forma clasica este subdivizata in varianta asociata cu pierdere de sare si in cea fara pierdere de sare (varianta virilizanta simpla).

Hormonii corticosuprarenalieni sunt derivati steroizi sintetizati din LDL-colesterol furnizat suprarenalelor si captat de receptori specifici. StAR asigura transportul acestuia prin membrana mitocondriala externa in vederea initierii cailor de sinteza a steroizilor. Enzimele care afecteaza biosinteza cortizolului sunt: P450SCC (defect la nivelul StAR), 3β-hidroxisteroid dehidrogenaza, 21-hidroxilaza, 11-hidroxilaza si 17-hidroxilaza.

Deficitul de 21-hidroxilaza constituie cea mai frecventa cauza de sindrom adrenogenital, fiind responsabil de aproximativ 90-95% din cazuri. Enzima este localizata in reticululul endoplasmatic mitocondrial si catalizeaza conversia 17-OH progesteronului in 11-deoxicortizol, precum si cea a progesteronului in deoxicorticosteron (DOC). Astfel, deficitul de 21-hidroxilaza conduce la niveluri crescute de 17-OH progesteron in ser si de valori crescute de pregnanetriol si 17-OH progesteron in urina. Acesti precursori sunt suntati catre calea care conduce la o productie excesiva de androstendion si testosteron, cu virilizare consecutiva. In acelasi timp se inregistreaza scaderi variabile ale nivelurilor de DOC, 11-deoxicortizol, corticosteron, cortizol si aldosteron.

Exista o relatie stransa intre corticosuprarenala si medulosuprarenala. In deficitul clasic de 21-hidroxilaza a fost descrisa displazia medulosuprarenalei si scaderea productiei de catecolamine. S-a sugerat ca gradul afectarii suprarenalei ar putea constitui un marker pentru severitatea sindromului adrenogenital.

Simptome

Sindromul adreno-genital congenital este provocat de o hiperplazie a glandelor suprarenale. Chiar inainte de nastere, suprarenalele secreta o cantitate anormala de hormoni androgeni. De aceea, fetii de sex feminin se nasc cu anomalii ale organelor genitale de tip masculin, realizand starea de intersexualitate. Exista diverse grade de masculinizare a organelor genitale, mergand de la forme usoare pana la masculinizarea completa, cu uretra peniana. La baieti, sub influenta hormonilor androgeni se produce dezvoltarea precoce a caracterelor sexuale. De la 2 – 4 ani apare parul pubian, se dezvolta penisul si prostata si apar erectii. Testiculele raman insa mici. Manifestarile sunt insotite uneori de semne mai mult sau mai putin severe de insuficienta suprarenala.

Informa dobandita sau capatata, virilizarea la fete apare dupa nastere. Ea se dato-reste unei tumori sau hiperplazii a suprarenalelor. Organele genitale pot fi normale la nastere. Cu timpul insa, clitorisul se hipertrofiaza, apare parul pubian, vocea se ingroasa, iar cresterea in inaltime, datorita excesului de hormoni sexuali, se accelereaza. Dozarile hormonale arata valori crescute ale 17-CS urinari.

Diagnostic

Diagnosticul clinic presupune prezenta de antecedentele familiale, anamneza va incerca sa depisteze diferite anomalii la alti membrii din familie, infertilitate, transformari neasteptate la pubertate, ce pot sugera o maladie genetica cu debut tardiv, moartea prematura a copiilor, ingestie de toxice, medicamente in special administrate in primul trimestru de sarcina, etc. Alte aspecte urmarite: nanismul sexual (inchiderea precoce a cartilajelor de crestere) iar la adult: hirsutism (aparitia pilozitatii in zonele androgen- dependente), virilizare la femeie, cu dezvoltarea caracterelor secundare, amenoree, regresia caracterelor secundare feminine, infertilitate la barbat.

Diagnosticul de laborator:

  • nici o gonada palpabila: cariotip, 17-OH –progesteronul, 11-deoxicortisolul plasmatic
  • o gonada palpabila: cariotip, HCG test, biopsia gonadica, ultrasonografia pelvina, laparotomia
  • doua gonade palpabile: cariotip, HCG test, testosteronul, dihidrotestosteronul, dihidroepiandrosteronul, zilele 0 si 4,;
  • ionograma serica/urinara,
  • nivele de receptori androgeni
  • uretrografii, CT, RMN, teste dinamice de supresie (dexametazona), stimulare cu ACTH.

Adesea se impune diagnosticul diferential cu: intersexualitati, hirsutismul idiopatic, ovarian, iatrogen (anabolizante), pubertate precoce. In evolutie cele mai importante pot fi problemele psihologice datorate ambiguitatii sau virilizarii organelor genitale externe.

Diagnosticul de sindrom adrenogenital prin deficit de 21-hidroxilaza este stabilit prin determinarea cantitativa a hormonilor steroizi si a precursorilor acestora. Programele de screening neonatal instituite in multe tari, care constau in masurarea nivelului de 17-OH progesteron in spoturi de sange recoltate pe hartie de filtru au scopul de a identifica nou-nascutii cu forma clasica de deficit de 21-hidroxilaza deoarece instituirea precoce a tratamentului minerolocorticoid/glucocorticoid poate preveni aparitia crizelor severe de pierdere de sare.

Tratament

In cazurile usoare se administreaza Cortizon acetat sau Prednison, care determina normalizarea sexualizarii. Cand exista malformatii importante ale glandelor genitale, acestea se corecteaza chirurgical. In forma severa de sindrom adreno-genital, care se manifesta de la nastere cu pierderi importante de sodiu, datorita lipsei de hormoni suprarenali, se administreaza cortizon, hormoni mineralocorticoizi (preparatul ADC sau acetat de dezoxicorticosteron) si se fac perfuzii cu solutii saline. Daca sindromul este provocat de o tumoare suprarenala, se procedeaza la extirparea chirurgicala a acesteia. De cele mai multe ori, aceste tumori sunt de natura maligna.

Tratamentul are ca obiectiv blocarea sintezei excesive de androgeni, iar in forma dobandita, indepartatea tumorii.

  • Alegerea sexului – responsabilitatea revine intregii echipe si parintilor cu posibilitatea schimbarii de sex dorita de individ la varsta pubertatii.
  • Terapia cu hormoni sexuali .
  • Corticoterapia (prednison 5mg/zi, superprednol 0,5 mg/zi) .
  • Terapia chirurgicala (corectii chirurgicale, plastii, adrenalectomie unilaterala in forma tumorala.
  • Consilierea psihologica cu integrarea persoanei in societate.

Intensificarea tratamentului glucocorticoid, cu suprimarea secundara a secretiei de ACTH este prima alegere la pacientii cu tumori adrenotesticulare, reducand dimensiunea tumorii si imbunatatind astfel functia testiculara. Totusi, unele studii raporteaza esec terapeutic dupa intensifi carea cortico terapiei si reactii adverse importante dupa tratamentul cu dexametazona de lunga durata. In plus, este posibil ca acest tratament sa duca doar la o imbunatatire temporara si rebound dupa scaderea dozei de glucocorticoid.

Cu toate acestea, optimizarea medicatiei, in special la pacientii cu control hormonal deficitar, este foarte importanta pentru a stabili daca cresterea tumorii este reversibila. Angiotensina II poate stimula cresterea tumorii si de aceea tratamentul cu mineralocorticoizi trebuie si el sa fi e optimizat.

Alternativele terapeutice noi includ: mijloace noi, mai fiziologice, de livrare a glucocorticoizilor, inhibitori ai hormonului de eliberare a corticotropinei (CRH) sau inhibitori ai secretiei si actiunii ACTH, precum si „strategii de salvare“, cum ar fi agonisti ai „gonadotropin releasing hormone“, analogi anti-androgeni, inhibitori de aromataza si blocanti ai receptorilor de estrogen, multe dintre aceste medicamente necesitand inca in vestigatii active in sindromul adrenogenital.

Articole Similare:

Ultima actualizare: marți, 12 februarie, 2013, 16:00

4 Discutii la Sindromul Adrenogenital

  1. teodora 14/01/2015 at 23:21

    forma usoara,la femei,fara pierderi de sare,poate duce la infertilitate(fara vreun tratament pt a putea ramane insarcinata)?

    Răspunde
  2. Cristache Daniela 12/05/2013 at 11:34

    din pacate articolul este incomplet si se axeaza pe virilizare dar virilizarea este un efect secundar prea putin important in comparatie cu boala in sine.sindromul adrenogenital cu virilizare si pierdere de sare este o boala foarte serioasa,grava si orfelina,care nu se vindeca niciodata,are numai tratament de substitutie .

    Răspunde
  3. deea 18/02/2013 at 22:33

    buna ziua,
    va rog sa-mi spueti daca aceasta boala este transmisibila fatului
    exista riscul de mostenire a bolii, chiar daca unul din printi e perfect sanatos?

    multumesc

    Răspunde
    • Dr. Pavel Sarbu 19/02/2013 at 09:38

      Din pacate exista acest risc.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *