Prima Pagina » Sanatate A-Z » Chirurgie Plastica » Sindromul de Compartiment

Sindromul de Compartiment

Sindromul de CompartimentOdata cu cresterea edemului, apare o presiune in spatiile inchise ale mainii, ceea ce poate compromite circulatia muschilor si nervilor, ducand la sindromul de compartiment. Edemul poate fi indus de leziuni vasculare proximale, fracturi inchise, muscaturi de sarpe, arsuri, zdrobiri. Daca presiunea nu este indepartata intr-o maniera expeditiva, pot aparea leziuni ireparabile pana la necroza. Pe termen lung, apare fibroza structurilor implicate, sau contractura Volkmann. Diagnosticul de sindrom de compartiment poate fi facut clinic si ca urmare este necesara o examinare atenta si repetata a zonei traumatizate.

Semnul caracteristic cresterii presiunii este durerea la nivelul compartimentului implicat, neameliorata de imobilizare si ridicare. Examinarea mainii poate evidntia tensiunea, umflarea dureroasa a fetei dorsale sau a muschilor implicati de la nivelul antebratului. Extensia pasiva a muschilor implicati creste durerea, in timp ce ischemia nervilor senzitivi implicati duce la scaderea sensibilitatii. O scadere a circulatiei distale este un semn tardiv si devine evidenta doar dupa ce au aparut leziuni musculare si nervoase ireversibile.

Masurari directe ale presiunii compartimentale pot fi efectuate cu un cateter plasat percutanat in spatiul osteofacial afectat si atasat la un manometru cu apa sau mercur. In functie de tehnica folosita la masurare, o presiune de peste 30-45 mmHg indica interventia. In timp ce masurarea directa este utila la pacientii cu probabilitate de sindrom de compartiment, un mare grad de suspiciune este necesar pentru evitarea necrozei tisulare. Depresionarea compartimentului implicat nu trebuie intarziata la pacientul cu manifestari clasice doar pentru obtinerea unei masurari a presiunii.

Decompresarea compartimentului interosos al mainii se face cu doua incizii, una intre al doilea si al treilea metacarpian si a doua intre metacarpienele IV si V, evitand expunerea tendoanelor cand e posibil. Prin aceste doua incizii este eliberata fascia celor patru spatii intermetacarpiene. Trebuie evitate tendoanele extensoare si ramurile senzitive ale nervului radial. Daca e nevoie pot fi deschise si compartimentele tenar si hipotenar, prin doua incizii medial si lateral de aceste spatii. Fasciotomii digitale se realizeaza in pozitie medioaxiala laterala a zonei nedominante a degetului. Fascia fetei volare a antebratului eliberata cu o incizie curba plecand de la baza eminentei tenare pana la fosa precubitala.

Dupa incizie, marginile plagii sunt lasate libere si se aplica un pansament umed deasupra muschilor expusi. Mana este imobilizata cu atele si ridicata, iar inchiderea plagii tegumentului se face in 5-10 zile prin sutura.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 14 decembrie, 2012, 16:28

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *