Prima Pagina » Corpul Uman » Genetica » Sindromul Klinefelter

Sindromul Klinefelter

Sindromul Klinefelter

Este consecinta fenotipica a trisomiei heterozomului X sau a altor polisomii ce implica cromozomii X. Prevalenta este de 1 la 500-600 nou nascuti de sex masculin, multe cazuri raman nediagnosticate, datorita modificarilor fenotipice reduse si reprezinta principala cauza de infertilitate sau hipogonadism masculin.

Manifestari clinice

Prepubertar diagnosticul clinic este dificil, fiind suspectat in unele cazuri datorita staturii inalte, aspectului gracil sau dificultatiilor scolare. La pubertate devine evident urmatorul fenotip caracteristic:

  • statura inalta, cu membre lungi (habitus eunucoid) sau ginoid, cu proportii apropiate de normal;
  • dezvoltarea intelectuala normala in majoritatea cazurilor, putind prezenta tulburari de invatare cu dislexie;
  • tulburari de comportament, cu iritabilitate, imaturitate, insertie sociala dificila datorita inadaptarii psihosociale.

Tulburarile de dezvoltare si diferentiere sexuala apar in mod constant, se datoreaza disgeneziei gonadice cu hialinizarea tubilor seminiferi si se manifesta prin:

  • absenta caracterelor sexuale secundare;
  • pilozitate faciala, axilara si tronculara absente;
  • pilozitate pubiana redusa, insertie pilara pubiana de tip orizontal (triunghiulara);
  • dispozitia adipozitatii de tip ginoid, conformatia corpului de tip feminin, cu diametrul biacromial mai mic decit cel bitrohanterian;
  • masa musculara normala sau scazuta, forta musculara constant scazuta;
  • vocea cu tonalitate inalta;
  • testicule de dimensiuni mici (lungimea nu depaseste 2-3 cm),  consistenta ferma, nedureroase;
  • penis de dimensiuni reduse, putind fi si dezvoltat normal cu disociatie peno-orhitica;
  • se poate descrie si criptorhidie, hipospadias;
  • declinul potentei, libidoului ce se accentueaza cu inaintarea in varsta;
  • in 40-60% – ginecomastie bilaterala, frecvent asimetrica (deficit de T, cu hipersecretie consecutiva de LH, stimuland productia de E2 in testicule; creste si transfor­marea T in E2) – riscul cancerului mamar este de 20 de ori mai mare fata de barbatii normali;
  • azoospermie ce genereaza sterilitate primara, definitiva.

Explorari paraclinice si de laborator

Testul cromatinei X si al cromatinei Y sunt pozitive, fiind evidentiate celule cu unul sau doi corpusculi Barr.

Cariotipul releva: trisomie X libera omogena: 47, XXY in 85% din cazuri; poate fi evidentiat un mozaic, cel mai frecvent: 46, XY/47, XXY si mai rar alte cariotipuri 48, XXXY sau 49, XXXXY. In 60% din cazuri cromozomul X suplimentar provine de la tata, ca urmare a unei nondisjunctii in meioza I iar trisomia in mozaic este secundara unei nondisjunctii mitotice in mitozele unui embrion de sex masculin. Prezenta unui numar mai mare de cromozomi X se asociaza cu cresterea severitatii modificarilor dismorfice si retard mental.

Spermograma evidentieaza aspermie, azoospermie, mai rar oligospermie iar testosteronul plasmatic este de cele mai multe ori scazut, cu LH normal sau crescut si FSH mult crescut (productia de inhibina este redusa, datorita lezarii tubilor seminiferi).

Biopsia testiculara evidentieaza hialinizarea tubilor seminiferi, aplazia celulelor germinale, fibroza peritubulara. Celulele Leydig sunt numeric normale, uneori hiperplazice cu organizare frecvent pseudoadenomatoasa. In mozaicisme alterarea histologica este mai atenuata, existand chiar celule germinale si spermatogeneza – acesti pacienti pot fi fertili.

Uneori este prezenta o toleranta scazuta la glucoza, hiperlipidemie, hipotiroidie.

Diagnosticul diferential

Se face cu alte cazuri de insuficenta orhitica primara sau secundara.

Evolutie si prognostic

Sindromul Klinefelter se poate asocia cu boli pulmonare cronice (emfizem, bronsita cronica), tumori mediastinale, varice, boli cerebrovasculare, obezitate, tiroidita autoimuna, hipotiroidism, diabet zaharat, ulcer peptic, leucemie, osteoporoza, taurodontism cu aparitia de carii precoce. Prezinta o rata de mortalitate crescuta prin cancer pulmonar, limfom non-Hodgkin si scazuta prin cancer de prostata.

Tratament

Scopul terapiei este dezvoltarea completa a caracterelor sexuale secundare la pubertate si mentinerea acestora prin substitutie androgenica. Substitutia androgenica se initiaza la varsta de 11-12 ani. Reduce secretia de LH, induce erectii si face posibil contactul sexual. Totodata scade riscul de osteoporoza si are efect benefic asupra ginecomastiei.

Se poate administra:

  • Testosteron enantat (Testoviron): initial 50-100 mg la 3-4 saptamani, se creste doza cu 50 mg la fiecare 2-3 saptamani, pana la doza de intretinere (200-250mg/2-3 saptamani).
  • Testosteronul undecanoat sau testosteron sub forma de plasturi sau gel.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 15 martie, 2013, 10:42 Afisari: 119

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *