Prima Pagina » Medicamente » Medicamente S » Sortis

Sortis

Prospect

Un comprimat filmat de Sortis contine atorvastatina 10 mg sub forma de atorvastatina calcica (trihidrat). Comprimate filmate, albe, de forma elipsoidala, inscriptionata ,,10” pe una din fete si ,,PD 155” pe cealalta fata.

Indicatii terapeutice:

Sortis este indicat ca adjuvant al dietei pentru scaderea valorilor crescute ale colesterolului total, LDL–colesterolului, apolipoproteinei–B si trigliceridelor, la pacienti cu hipercolesterolemie primara, inclusiv hipercolesterolemia familiala (varianta heterozigota) sau hiperlipidemie mixta (corespunzatoare tipului IIa si IIb dupa Fredrickson) atunci cand dieta si alte masuri non-farmacologice nu au un efect satisfacator.

De asemenea, Sortis este indicat pentru reducerea colesterolului total si a LDL-colesterolului la pacienti cu hipercolesterolemie familiala homozigota, ca terapie suplimentara altor tratamente hipolipemiante (de exemplu, afereza LDL) sau atunci cand aceste tratamente nu sunt disponibile.

Doze si mod de administrare:

Inainte de administrarea Sortis pacientul trebuie sa urmeze o dieta standard de scadere a colesterolului, dieta ce trebuie continuata in timpul tratamentului cu Sortis. Dozajul este individualizat, corespunzator valorilor initiale ale LDL-colesterolului, obiectivului terapiei (valorile tinta ale LDL-colesterolului) ca si raspunsului terapeutic al fiecarui pacient in parte.

Doza initiala uzuala este de 10 mg atorvastatina o data pe zi. Ajustarea dozelor se va face la intervale de 4 saptamani sau mai mult. Doza maxima este de 80 mg atorvastatina o data pe zi. Administrarea se poate face o data pe zi, la orice ora din zi, indiferent de orarul meselor.

Pentru pacientii cu boala coronariana diagnosticata sau cei cu risc crescut al evenimentelor ischemice, obiectivele terapiei constau in obtinerea unui nivel al LDL-colesterolului < 3 mmol/l (sau < 115 mg/dl) si al colesterolului total < 5 mmol/l (sau < 190 mg/dl).

Hipercolesterolemii primare si hiperlipidemii mixte (combinate): Majoritatea pacientilor raspund bine la Sortis 10 mg o data pe zi. Raspunsul terapeutic se observa dupa 2 saptamani, iar efectul terapeutic maxim va fi atins, de regula, dupa 4 saptamani. Efectul se mentine in timpul tratamentului de lunga durata.

Hipercolesterolemii familiale heterozigote: Tratamentul trebuie initiat cu Sortis 10 mg pe zi. Dozele trebuie individualizate si ajustate la fiecare 4 saptamani, pana la doza de 40 mg atorvastatina/zi. Dupa aceea, fie se creste doza pana la doza maxima de 80 mg atorvastatina/zi, fie se administreaza suplimentar la doza de 40 mg atorvastatina pe zi, o substanta fixatoare de acizi biliari.

Hipercolesterolemii familiale homozigote: Din 64 pacienti inclusi intr-un studiu “compassionate”, la 46 pacienti au fost disponibile informatii certe despre receptorii LDL. La acesti 46 pacienti, tratamentul cu atorvastatina in doze de pana la 80 mg/zi a determinat o scadere medie a LDL-colesterolului de aproximativ 21%.

Doza de atorvastatina la pacienti cu hipercolesterolemie familiala homozigota este de 10-80 mg/zi. La acesti pacienti, Atorvastatina trebuie administrata ca terapie suplimentara altor tratamente hipolipemiante (de exemplu, afereza LDL) sau daca aceste tratamente nu sunt disponibile.

 Pacienti cu insuficienta renala: Afectiunile renale nu influenteaza concentratia plasmatica de atorvastatina si nici efectul Sortis asupra lipidelor. La acesti pacienti nu este necesara modificarea dozelor.

Pacienti varstnici: Eficacitatea si profilul de siguranta la dozele recomandate sunt similare la pacientii peste 70 de ani cu cele observate la populatia generala.

Copii: Tratamentul la copii se face numai sub supraveghere medicala de specialitate.

Experienta la copii este limitata la un numar mic de pacienti (cu varste de 4-17 ani), cu dislipidemii severe, cum sunt hipercolesterolemiile familiale homozigote. Doza initiala recomandata la acest grup populational este de 10 mg atorvastatina pe zi. Doza poate fi crescuta la 80 mg atorvastatina/zi, in functie de raspuns si tolerabilitate. La acest grup populational nu au fost evaluate datele de siguranta privitoare la influenta asupra dezvoltarii.

Contraindicatii:

Sortis este contraindicat la pacienti cu hipersensibilitate la atorvastatina sau la oricare dintre excipientii produsului, la pacienti cu afectiuni hepatice active sau cresteri inexplicabile si persistente ale transaminazelor plasmatice de peste 3 ori fata de valorile normale, cu miopatie, in timpul sarcinii sau alaptarii si la femeile aflate la varsta fertila si care nu utilizeaza mijloace contraceptive adecvate.

Atentionari si precautii speciale:

Efecte hepatice:  Trebuie efectuate teste ale functiei hepatice inainte de inceperea tratamentului si apoi periodic. La pacientii la care in timpul tratamentului se constata semne sau simptome ale unei afectiuni hepatice, trebuie testata functia hepatica. Pacientii la care se observa o crestere a valorilor transaminazelor trebuie tinuti sub observatie pana la normalizarea acestor valori. Daca aceasta crestere a valorilor transaminazelor este de peste 3 ori fata de valorile normale si persista, se recomanda fie reducerea dozei, fie intreruperea tratamentului cu Sortis. (Vezi pct. 4.8 Reactii adverse.)

Sortis trebuie administrat cu precautie la pacientii ce consuma cantitati considerabile de alcool etilic si/sau la cei cu afectiuni hepatice in antecedente.

 Efecte asupra musculaturii scheletice: Ca si in cazul altor inhibitori ai HMG-CoA-reductazei, in rare situatii, atorvastatina poate afecta musculatura scheletica si determina mialgie, miozita sau miopatie, care pot evolua catre rabdomioliza, o afectiune grava, caracterizata prin cresteri importante ale nivelului CPK (> 10 ori limita superioara a normalului), mioglobinemie si mioglobinurie care poate duce la insuficienta renala.

Inaintea tratamentului: Atorvastatina trebuie recomandata cu precautie pacientilor cu factori predispozanti de rabdomioliza. Concentratia de creatinfosfokinaza (CPK) trebuie determinata inaintea initierii tratamentului cu statine in urmatoarele situatii:

  •  afectare renala
  •  hipotiroidism
  •  antecedente personale sau familiale de afectiuni musculare ereditare
  •  antecedente de toxicitate musculara indusa de o statina sau de un fibrat
  •  antecedente de afectiuni hepatice si/sau consum excesiv de alcool etilic
  •  la persoanele varstnice (cu varsta peste 70 de ani), necesitatea acestei determinari trebuie avuta in considerare in functie de prezenta altor factori predispozanti la rabdomioliza.

In aceste situatii, trebuie evaluate riscurile posibile ale tratamentului fata de beneficiile urmarite, recomandandu-se monitorizarea clinica a pacientilor. In cazul concentratiei semnificativ crescute a CPK (> 5 ori LSN = limita superioara a normalului) fata de valorile normale, tratamentul nu trebuie inceput.

Determinarea creatinfosfokinazei: Creatinfosfokinaza (CPK) nu trebuie determinata dupa un efort fizic mare sau in prezenta oricarei alte cauze posibile de crestere a CPK, deoarece astfel devine dificila interpretarea rezultatelor. In cazul in care concentratia de CPK este semnificativ mai mare decat valorile normale (> 5 ori LSN), determinarea se repeta dupa 5-7 zile, pentru confirmarea rezultatelor.

In timpul tratamentului:

  • pacientii trebuie avertizati sa semnaleze prompt durerile musculare, crampele sau senzatia de slabiciune musculara, mai ales daca aceste simptome sunt insotite de afectarea starii generale sau febra
  • daca aceste simptome apar in cursul tratamentului cu atorvastatina, trebuie determinata concentratia de CPK. Daca aceasta concentratia este semnificativ crescuta (> 5 ori LSN), tratamentul trebuie oprit
  • daca simptomele musculare sunt severe si cauzeaza disconfort zilnic, chiar daca nivelul CPK este crescut sub de 5 x LSN, trebuie avuta in vedere intreruperea tratamentului
  • daca simptomele se remit, iar concentratia CPK revine la normal, reinceperea tratamentului cu atorvastatina sau initierea unui tratament cu o alta statina trebuie facuta utilizand dozele minime, cu monitorizare atenta a pacientului
  • tratamentul cu atorvastatina trebuie intrerupt in cazul cresterii clinic semnificative a concentratiei CPK (> 10 x LSN), sau daca se suspecteaza sau se confirma rabdomioliza.

Riscul de rabdomioliza creste atunci cand atorvastatina este administrata concomitent cu unele medicamente, cum sunt: ciclosporina, eritromicina, claritromicina, itraconazolul, ketoconazolul, nefazodona, niacina, gemfibrozilul, alti derivati de acid fibric sau inhibitorii proteazei HIV.

Interactiuni cu alte produse medicamentoase, alte interactiuni:

 Riscul aparitiei unei miopatii este crescut in timpul tratamentului cu inhibitori ai HMG-CoA-reductazei concomitent cu ciclosporina, derivati de acid fibric, macrolide, inclusiv eritromicina, antimicotice de tip azol sau niacina si, in cazuri rare, a aparut rabdomioliza cu insuficienta renala secundara mioglobinuriei. De aceea, raportul dintre beneficiu si risc in cazul tratamentului concomitent trebuie evaluat cu atentie.

Inhibitori ai citocromului P450 3A4: Atorvastatina este metabolizata de citocromul P450 3A 4. Cand Sortis este administrat concomitent cu inhibitori ai citocromului P450 3A4 (de ex.: ciclosporina, antibiotice macrolidice, inclusiv eritromicina si claritromicina, nefazodona, antimicoticele de tip azol, inclusiv itraconazol si inhibitorii proteazei HIV) pot aparea interactiuni. Administrarea concomitenta poate determina cresterea concentratiei plasmatice a atorvastatinei. De aceea, se recomanda prudenta fata de administrarea concomitenta a atorvastatinei cu medicamentele mentionate.

 Inhibitori ai glicoproteinei P: Atorvastatina si metabolitii acesteia sunt substraturi ale glicoproteinei P. Inhibitorii glicoproteinelor P (de exemplu, ciclosporina) pot creste biodisponibilitatea atorvastatinei.

Eritromicina, claritromicina: Administrarea concomitenta de atorvastatina 10 mg o data pe zi si eritromicina (500 mg de 4 ori pe zi), sau de atorvastatina 10 mg o data pe zi si claritromicina (500 mg de 2 ori pe zi), inhibitori cunoscuti ai citocromului P450 3A4, a dus la cresterea concentratiei plasmatice de atorvastatina. Claritromicina a crescut Cmax si aria de sub curba concentratiei plasmatice in functie de timp (ASC) ale atorvastatinei cu 56%, respectiv cu 80%.

Itraconazolul: Administrarea concomitenta de atorvastatina 40 mg si itraconazol 200 mg/zi a determinat cresterea de 3 ori a ASC a atorvastatinei.

Inhibitorii proteazei: Administrarea concomitenta de atorvastatina si inhibitori ai proteazei, cunoscuti inhibitori ai citocromului P450 3A4, a fost asociata cu cresterea concentratiei plasmatice de atorvastatina.

Sucul de grapefruit: Acesta contine unul sau mai multi compusi care inhiba CYP3A4 si poate determina cresterea concentratiei plasmatice a medicamentelor metabolizate de CYP3A4. Consumul a 240 ml suc de grapefruit a dus la cresterea ASC a atorvastatinei cu 37% si la scaderea ASC pentru metabolitul activ ortohidroxil cu 20,4%. Consumul unor cantitati mari de suc de grapefruit (peste 1,2 litri pe zi, timp de 5 zile) a determinat cresterea de 2,5 ori a ASC a atorvastatinei si de 1,3 ori pentru inhibitorii activi ai HMG-CoA-reductazei (atorvastatina si metabolitii sai). De aceea, consumul de cantitati mari de suc de grapefruit in timpul tratamentului cu atorvastatina nu este recomandat.

 Inductori ai citocromului P450 3A4: Nu se cunoaste efectul inductorilor citocromului P450 3A4 (de exemplu, rifampicina sau fenitoina) asupra Sortis. Nu sunt cunoscute posibilele interactiuni cu alte substraturi ale acestei izoenzime, dar aceasta posibilitate trebuie luata in considerare pentru alte medicamente cu index terapeutic ingust, cum sunt agentii antiaritmici din clasa III, inclusiv amiodarona.

Alte tratamente concomitente:

Gemfibrozilul/derivatii acidului fibric: Riscul de inducere a miopatiei de catre atorvastatina poate creste in cazul administrarii concomitente a derivatilor acidului fibric. Rezultatelor studiilor in vitro au aratat ca metabolizarea atorvastatinei prin glucuronidare este inhibata de catre gemfibrozil, ceea ce poate duce la cresterea concentratiei plasmatice a atorvastatinei.

Digoxina: La administrarea de doze multiple de digoxina cu 10 mg atorvastatina, concentratia plasmatica constanta a digoxinei nu a fost afectata. In schimb, concentratiile de digoxina au crescut cu aproximativ 20% atunci cand digoxina a fost administrata zilnic concomitent cu 80 mg atorvastatina. Aceasta interactiune se poate explica prin inhibarea unei proteine membranare de transport – glicoproteina P. Pacientii tratati cu digoxina trebuie monitorizati in mod corespunzator.

Contraceptivele orale: Administrarea simultana de Sortis si contraceptive orale a determinat cresterea concentratiei de noretindron si etinilestradiol. Aceste cresteri trebuie luate in considerare in alegerea dozelor de contraceptive.

Colestipolul: Concentratiile plasmatice ale atorvastatinei si ale metabolitilor sai activi au scazut (cu aproximativ 25%) la administrarea concomitenta de colestipol si Sortis. Totusi, efectul hipolipemiant a fost mai mare la administrarea asociata de colestipol si Sortis, comparativ cu administrarea separata a fiecarui medicament.

Antiacidele: Administrarea concomitenta de Sortis si suspensie antiacida cu hidroxid de magneziu si hidroxid de aluminiu ca substante active, a determinat scaderea concentratiei plasmatice a atorvastatinei si a metabolitilor sai activi cu aproximativ 35%; totusi, scaderea LDL-colesterolului nu a fost influentata.

Warfarina: Administrarea concomitenta de Sortis si warfarina a determinat reducerea mica a timpului de protrombina in primele zile de tratament, cu revenire la valorile normale dupa 15 zile de tratament cu Sortis. Cu toate acestea, pacientii care primesc warfarina trebuie supravegheati cu grija in cazul administrarii concomitente de Sortis.

Fenazona: Administrarea unor doze multiple de Sortis concomitent cu fenazona a influentat putin sau nu a influentat deloc clearance-ul fenazonei.

Cimetidina: Intr-un studiu de interactiune medicamentoasa realizat cu cimetidina si Sortis nu au fost observate interactiuni.

Amlodipina: Farmacocinetica atorvastatinei la starea de echilibru nu este afectata de administrarea concomitenta de atorvastatina in doze de 80 mg si amlodipina in doze de 10 mg.

Altele: In cadrul studiilor clinice in care Sortis a fost administrat concomitent cu medicamente antihipertensive sau hipoglicemiante, nu au fost observate interactiuni semnificative.

Sarcina si alaptarea:

Sortis este contraindicat in timpul sarcinii si al alaptarii. Femeile de varsta fertila trebuie sa utilizeze metode de contraceptie adecvate. Siguranta administrarii de atorvastatina in timpul sarcinii si alaptarii nu este confirmata pana in prezent.

Experimentele la animale au evidentiat faptul ca inhibitorii HMG-CoA-reductazei pot influenta dezvoltarea embrionilor si fetusilor. Administrarea de atorvastatina in doze mai mari de 20 mg/kg si zi (expunere clinica sistemica) la femele de sobolan in perioada gestatiei si alaptarii afecteaza supravietuirea postnatala si dezvoltarea puilor.

La sobolani, concentratiile plasmatice ale atorvastatinei si ale metabolitilor sai activi sunt similare concentratiilor din lapte. La om nu se cunoaste daca atorvastatina sau metabolitii sai sunt excretati in laptele matern.

Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje: Nu au fost raportate afectari ale capacitatii de conducere a vehiculelor sau de folosire a utilajelor la pacientii tratati cu Sortis 10 mg.

Reactii adverse:

Cele mai frecvente reactii adverse au fost in principal de natura gastro-intestinala, de obicei ameliorate pe parcursul tratamentului si incluzand constipatie, flatulenta, dispepsie, dureri abdominale. In timpul studiilor clinice, mai putin de 2% dintre pacienti au renuntat la tratament din cauza reactiilor adverse ale Sortis.

Pe baza datelor obtinute in studiile clinice si din experienta post-marketing au fost observate evenimentele adverse la Sortis mentionate in lista de mai jos.

Estimarea frecventei reactiilor a fost facuta utilizand urmatoarele criterii conventionale: frecvente (> 1/100, < 1/10), mai putin frecvente (> 1/1000, < 1/100); rare (> 1/10000, < 1/1000); foarte rare (< 1/10000).

 Tulburari gastro-intestinale: Frecvente: constipatie, flatulenta, dispepsie, greata, diaree. Mai putin frecvente: anorexie, varsaturi.

 Tulburari sanguine si limfatice: Mai putin frecvente: trombocitopenie.

 Tulburari imune: Frecvente: reactii alergice. Foarte rare: anafilaxie.

 Tulburari endocrine: Mai putin frecvente: alopecie, hiperglicemie, hipoglicemie, pancreatita.

 Tulburari psihice: Frecvente: insomnie. Mai putin frecvente: amnezie.

 Tulburari ale sistemului nervos: Frecvente: cefalee, ameteli, parestezie, hipoestezie. Mai putin frecvente: neuropatie periferica.

 Tulburari hepato-biliare: Rare: hepatita, icter colestatic.

Tulburari cutanate si ale tesutului subcutanat: Frecvente: rash, prurit. Mai putin frecvente: urticarie. Foarte rare: edem angioneurotic, eruptie buloasa (inclusiv eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson si necroliza toxica epidermica).

 Tulburari oto-labirintice: Mai putin frecvente: tinitus

 Tulburari musculo-scheletice: Frecvente: mialgie, artralgie. Mai putin frecvente: miopatie. Rare: miozita, rabdomioliza.

 Tulburari ale aparatului reproducator: Mai putin frecvente: impotenta sexuala.

 Tulburari generale: Frecvente: astenie, dureri toracice, dureri dorsale, edem periferic. Mai putin frecvente: stare de rau, crestere in greutate.

Examene paraclinice:

Ca si in cazul altor inhibitori ai HMG-CoA-reductazei, la pacientii tratati cu Sortis au fost observate cresteri ale transaminazelor plasmatice. De regula, acestea au fost usoare, tranzitorii si nu au necesitat intreruperea tratamentului. Cresteri semnificative clinic (>3 ori valoarea normala) ale transaminazelor serice au avut loc la 0,8% din pacientii tratati cu Sortis. Aceste cresteri au fost proportionale cu doza si au fost reversibile la toti pacientii.

In cadrul studiilor clinice, la 2,5% din pacientii tratati cu Sortis s-a produs cresterea de peste 3 ori fata de normal a valorilor creatin-fosfokinazei (CPK), similar cu alti inhibitori de HMG-CoA-reductaza. La 0,4% din pacientii tratati cu Sortis, cresterea a fost de peste 10 ori fata de valorile normale. (vezi pct. 4.4 Atentionari si precautii speciale-efecte asupra musculaturii scheletice).

Supradozaj:

Nu exista tratament specific in cazul supradozajului cu Sortis. In caz de supradozaj, pacientul trebuie tratat simptomatic si, daca este necesar, se recurge la tratament de sustinere. Trebuie monitorizate testele hepatice si valorile plasmatice ale CPK. Din cauza unei legari puternice a substantei de proteinele plasmatice, hemodializa nu determina o crestere semnificativa a clearance-ului atorvastatinei.

Proprietati farmacodinamice:

Grupa farmacoterapeutica: inhibitori ai HMG-CoA-reductazei. Cod ATC: C10A A05

Atorvastatina este un inhibitor selectiv, competitiv, al HMG-CoA-reductazei, enzima care controleaza viteza de transformare a 3-hidroxi-3-metil-glutaril-coenzimei A in mevalonat, precursor al sterolilor, inclusiv al colesterolului. In ficat, trigliceridele si colesterolul sunt incorporate in lipoproteine cu densitate foarte mica (VLDL) si eliberate in plasma pentru a fi distribuite in tesuturile periferice. Lipoproteinele cu densitate mica (LDL) rezulta din VLDL si sunt apoi catabolizate in principal prin receptorii cu inalta afinitate pentru LDL (receptorii LDL).

Atorvastatina scade nivelul de colesterol si lipoproteine din plasma prin inhibarea HMG-CoA-reductazei si, consecutiv, a sintezei colesterolului in ficat si mareste numarul receptorilor LDL din membrana celulara hepatica, astfel incat se accelereaza captarea si catabolizarea LDL.

Atorvastatina scade sinteza de LDL si numarul particulelor de LDL. Atorvastatina produce o crestere continua a activitatii receptorilor LDL, legata de o schimbare favorabila a calitatii particulelor LDL circulante. Atorvastatina este eficace in scaderea LDL-colesterolului la pacientii cu hipercolesterolemie familiala homozigota, pacienti care in mod normal nu raspund la o medicatie hipolipemianta obisnuita.

Intr-un studiu de raspuns la doza s-a demonstrat ca atorvastatina scade valoarea colesterolului total (30-46%), a LDL-colesterolului (41-61%), a apolipoproteinei B (34-50%) si a trigliceridelor (14-33%) si, in acelasi timp, determina in proportii variabile cresterea HDL-colesterolului si a apolipoproteinei A1. Aceste rezultate sunt valabile si la pacientii cu hipercolesterolemie familiala heterozigota, forme non-familiale de hipercolesterolemii, hiperlipidemii mixte, inclusiv la pacienti cu diabet zaharat insulino-independent.

S-a dovedit ca scaderile colesterolului total, LDL-C si apolipoproteinei B reduc riscul bolilor cardiovasculare si a mortalitatii de cauza cardiovasculara. Studiile morbiditatii si mortalitatii in urma tratamentului cu atorvastatina nu au fost inca terminate.

Ateroscleroza: In studiul REVERSAL (Reversing Atherosclerosis with Aggressive Lipid- Lowering), efectul hipolipemiant intens al atorvastatinei 80 mg si cel standard al pravastatinei 40 mg asupra aterosclerozei coronariene, au fost evaluate prin ultrasonografie intravasculara (USIV), in cursul angiografiei, la pacienti suferind de coronaropatie. In acest studiu randomizat, dublu-orb, multicentric si controlat, USIV a fost realizata la momentul initial si la 18 luni de tratament, la 502 pacienti. In grupul cu atorvastatina (n=253) ateroscleroza nu a progresat.

Modificarea procentuala mediana fata de momentul initial al volumului total al ateromului (obiectivul principal al studiului), a fost de -0,4% (p=0,98) pentru grupul cu atorvastatina si +2,7% (p=0,001) pentru grupul cu pravastatina (n=249). La compararea cu pravastatina, efectele atorvastatinei au fost diferite statistic semnificativ (p=0,02). Efectul terapiei hipolipemiante intense asupra evenimentelor cardio-vasculare (de exemplu, necesitatea revascularizarii, infarct miocardic non-fatal, deces de cauza coronariana) nu a fost investigat in acest studiu.

In grupul cu atorvastatina, LDL-C a fost redus la o valoare medie de 2,04 mmol/l + 0,8 (78,9 mg/dl + 30) fata de valoare de 3,98 mmol/l + 0,7 (150 mg/dl + 28) de la momentul initial, iar in cazul grupului cu pravastatina LDL-C a fost redus la o medie de 2,85 mmol/l + 0,7 (110 mg/dl + 26) fata de 3,89 mmol/l + 0,7 (150 mg/dl + 28) la momentul initial (p=<0,0001). De asemenea, atorvastatina a redus semnificativ concentratia medie a colesterolului total cu 34,1% (pravastatina: -18,4%, p<0,0001), concentratia medie a trigliceridelor cu 20% (pravastatina: -6,8%, p<0,0009) si concentratia medie a apolipoproteinei B cu 39,1% (pravastatina: -22%, p<0,0001).

Atorvastatina s dus la cresterea HDL-C mediu cu 2,9% (pravastatina: +5,6%, p=NS). In cazul grupului cu atorvastatina a fost inregistrata o reducere medie de 36,4% a proteinei C reactive, fata de 5,2% in cazul grupului cu pravastatina (p<0,0001).

Rezultatele studiului au fost obtinute cu doza de 80 mg. De aceea, acestea nu pot fi extrapolate dozelor mai mici. Siguranta si tolerabilitatea tratamentului au fost comparabile la cele doua grupuri.

Proprietati farmacocinetice:

Absorbtie: Dupa administrarea orala, atorvastatina este absorbita rapid; concentratia plasmatica maxima (Cmax) fiind atinsa dupa 1-2 ore. Absorbtia creste proportional cu doza de atorvastatina. Comprimatele filmate de atorvastatina au o biodisponibilitate de 95-99%, comparativ cu solutiile orale. Biodisponibilitatea absoluta a atorvastatinei este de aproximativ 12%, iar disponibilitatea sistemica a activitatii inhibitorii a HMG-CoA-reductazei este de aproximativ 30%. Disponibilitatea sistemica redusa este atribuita clearance-ului presistemic in mucoasa gastro-intestinala si/sau metabolizarii in cursul primului pasaj hepatic.

 Distributie: Volumul mediu aparent de distributie este de aproximativ 381 l. Atorvastatina se leaga in procent de minimum 98% de proteinele plasmatice.

 Metabolizare: Atorvastatina este metabolizata de citocromul P450 3A 4 in derivati orto- si para-hidroxilati si diferiti metaboliti de beta-oxidare. Aparte de alte cai metabolice, acesti produsi sunt apoi metabolizati prin glucuronidare. In vitro, activitatea inhibitorie a HMG-CoA-reductazei a metabolitilor orto- si para-hidroxilati este echivalenta cu cea a atorvastatinei. Aproximativ 70% din activitatea inhibitorie a HMG-CoA-reductazei este atribuita metabolitilor sai activi.

 Eliminare: Atorvastatina este eliminata in principal prin bila dupa metabolizarea hepatica si/sau extrahepatica. Totusi, substanta nu pare a fi supusa unui circuit enterohepatic semnificativ. Timpul mediu de injumatatire plasmatica prin eliminare la om este de aproximativ 14 ore. Timpul de injumatatire al activitatii inhibitorii a HMG-CoA-reductazei este de aproximativ 20 pana la 30 de ore, atribuita metabolitilor biologic activi.

Grupe speciale de pacienti:

Varstnici: La persoanele varstnice sanatoase, concentratiile plasmatice ale atorvastatinei si ale metabolitilor activi ai sai sunt mai mari decat la tineri, dar efectul asupra lipidelor este comparabil cu cel observat la pacientii tineri.

Copii: Nu exista date farmacocinetice referitoare la copii.

Sex: Concentratiile de atorvastatina si de metaboliti activi sunt diferite la femei (valori cu aproximativ 20% mai mari pentru Cmax si cu 10% mai mici pentru ASC) fata de barbati. Aceste diferente nu au semnificatie clinica. Nu exista diferente clinic semnificative in ceea ce priveste efectul asupra lipidelor, la barbati si femei.

Insuficienta renala: Afectiunile renale nu influenteaza concentratiile plasmatice sau efectele hipolipemiante ale atorvastatinei si ale metabolitilor sai activi.

Insuficienta hepatica: Concentratiile plasmatice de atorvastatina si de metaboliti activi sunt crescute marcat (Cmax de aproximativ 16 ori, ASC de aproximativ 11 ori) la pacientii cu afectiuni hepatice cronice generate de alcoolism (Childs-Pugh B).

Date preclinice de siguranta:

Atorvastatina nu este carcinogena la sobolani. Dozele maxime testate au fost de aproximativ 63 ori mai mari fata de doza cea mai mare testata la oameni (80 mg/zi), raportate in mg/kg greutate si de aproximativ 8-16 ori in ceea ce priveste valorile ASC(0-24), determinate prin activitatea inhibitorie totala. Intr-un studiu la soareci cu durata de 2 ani, incidenta adenomului hepatocelular la masculi si a carcinomului hepatocelular la femele a fost crescuta in cazul dozei maxime utilizate, doza maxima utilizata fiind de 250 ori mai mare decat doza maxima testata la om, raportat in mg/kg. Expunerea sistemica a fost de 6-11 ori mai mare raportat la ASC(0-24). Atorvastatina nu a manifestat potential mutagen sau clastogen in cadrul a 4 teste efectuate in vitro, cu sau fara activare metabolica, precum si in cadrul unui test in vivo. In experientele efectuate la animale, atorvastatina in doze de pana la 175 mg si 225 mg/kg si zi, nu a avut nici o influenta asupra fertilitatii animalelor de sex masculin sau feminin, si nu a manifestat nici efecte teratogene.

Pret:

Sortis 20 mg este disponibil in farmacii la un pret mediu de 125 lei.

Nu folositi informatiile din prezentul prospect, in scopul tratarii oricaror probleme de sanatate sau de inlocuire a medicamentelor, tratamentelor prescrise de persoanalul medical autorizat. Acest prospect reprezinta doar o sursa de informare si nu inlocuieste sfatul medicului. Pentru orice problema adresati-va medicului sau farmacistului de care apartineti.

Articole Similare:

Ultima actualizare: luni, 28 noiembrie, 2011, 18:12

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *