Prima Pagina » Sanatate A-Z » Gastroenterologie » Spasmul Esofagian Difuz

Spasmul Esofagian Difuz

Spasmul Esofagian Difuz

Este o tulburare motorie a musculaturii netede esofagiene care apare de regula la varstnici si se caracterizeaza prin contractii tertiare, neperistaltice, spontane sau in timpul deglutitiei, simultane, puternice, repetitive.

Cauze

Cauza acestor dezordini este necunoscuta. Cercetarile manometrice au demonstrat asocierea cu o varietate de boli incluzand dezordini psihice. Datorita faptului ca boala apare la varstnici s-a emis ipoteza unor leziuni legate de nervul pneumogastric, dar aceste modificari nu au fost depistate in mod constant.

Anatomie patologica

Modificarea anatomica esentiala este ingrosarea musculaturii netede in jumatatea distala a esofagului. Studiile histologice au pus in evidenta prezenta unui proces inflamator cronic si unele modificari degenerative nervoase.

Fiziopatologie

Manometria constata modifcari esofagiene si constituie cheia diagnosticului acestor tulburari. La pacientii cu spasm esofagian difuz, deglutitia induce contractii pronuntate la aproximativ 5-10 cm proximal de SEI. Apar numeroase tipuri de anomalii de motilitate in care se includ contractiile neperistaltice (simultane) spontane; amplitudinea acestora ajunge in cateva minute la 180-200 mmHg si au o durata mai mare decat normal. La aproximativ 30% din pacienti SEI se relaxeaza, ca raspuns la deglutitie.

In „nutcracker esophagus” („spargator de nuci”) anormalitatea principala este amplitudinea undelor peristaltice, care atinge o presiune de peste 200 mmHg. Existenta unei presiuni ridicate la nivelul SEI reprezinta o varianta a achalaziei si evolutia in aceste cazuri are aspectul tipic al acestei boli.

Diagnosticul manometric al spasmului esofagian difuz este rezervat acelor pacienti la care 30% dintre deglutitii sunt urmate de aparitia contractiilor neperistaltice.

Tablou clinic

Tulburarile spastice apar la orice varsta, dar media este de 40 de ani si este afectat in special sexul feminin. Prevalenta nu este cunoscuta dar prezenta contractiilor anormale reprezinta cea mai frecventa anomalie la acesti bolnavi.

Disfagia este prezenta in 30-60% dintre pacienti, situata la nivelul esofagului mijlociu. Are caracter intermitent cu variatii in cursul zilei sau chiar in timpul aceleeeasi mese si nu are caracter progresiv. Regurgitatia alimentara si a lichidelor in cavitatea bucala sau nazofaringe poate acompania disfagia dar este incomparabil mai rara decat in achalazie. Disfagia nu determina scadere in greutate.

Durerea toracica, prezenta la 80-90% din cazuri, este localizata retrosternal, cu iradieri in spate, gat si membre. Are caracter constrictiv sau de arsura. Dureaza 3-4 minute si cedeaza la ingestia de apa sau nitroglicerina.

Arsurile esofagiene completeaza sindromul esofagian si au o frecventa de 20%. Acest simptom reflecta o senzatie esofagiana anormala si nu este vorba de reflux mai ales ca acesta nu poate fi reprodus prin instilatii acide si raspunde modest la terapia antireflux.

Tulburarile de ritm si sincopa vaso-vagala (sincopa esofagiana) se pot declansa ca urmare a distensiei esofagului supraiacent.

Diagnostic

Spasmul esfagian difuz este suspectat atunci cand disfagia sau durerea toracica sau ambele, au o istorie indelungata. Diagnosticul se stabileste prin examen radiologic, manometric si endoscopic.

La examenul radiologic cu substanta baritata, esofagul este intrerupt de contractii segmentare, etajate, alternand cu zone dilatate, asimetrice, luand un aspect moniliform sau de tirbuson. Cineradiografia este examenul care inregistreaza modificarile in timpul deglutitiei si usureaza pre4cizarea diagnosticului. Endoscopia poate pune in evidenta prezenta esofagitei sau stenozelor; nu exista modificari endoscopice caracteristice.

Diagnosticul diferential se va face cu achalazia viguroasa, cu spasme esofagiene secundare si cu angina pectorala:

  • Achalazia viguroasa are un tablou clinic asemanator cu spasmul esofagian difuz, dar in achalazie undele peristaltice primare sunt absente iar presiunea SES crescuta iar relaxarea incompleta.
  • Spasmele esofagiene secundare apar, de regula, in esofagita de reflux, in care endoscopia precizeaza cauza.
  • Diagnosticul diferential cu durerea anginoasa este dificil, examenul cardiologic fiind indicat.

Tratament

Anormalitatile spastice ale musculaturii netede esofagiene nu sunt progresive si nu ameninta viata, tratamentul vizand reducerea simptomelor.

Durerea toracica este influentata de administrarea de isosorbid dinitrat, 5-10 mg sublingual. Acesta are un efect relaxant pe muculatura neteda dar nu influenteaza manometria. Utilizarea blocantelor de calciu (nifedipina, diltiazem) are acelati efect. Se vor asocia sedative. Daca acest tratamet nu are efect, se va utiliza bujirajul sau dilatatia pneumatica. Dilatatia pneumatica este indicata la bolnavi selectati, influentand mai ales disfagia.

Esecul acestor tratamente impune tratamentul chirurgical. O esofagomiotomie lunga, care incepe de la nivelul arcului aortic da o ameliorare neta in cazurile severe de spasm difuz in 50% din cazuri.

Articole Similare:

Ultima actualizare: miercuri, 27 martie, 2013, 11:28 Afisari: 15

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *