Prima Pagina » Sanatate A-Z » Gastroenterologie » Stenoza Esofagiana

Stenoza Esofagiana

Stenoza Esofagiana

Etiologia stenozelor esofagiene este multipla si diversa, cauzele cel mai des incriminate fiind boala de reflux gastroesofagian, ingestia de substante corozive, tumorile, bolile autoimune, leziunile congenitale si iatrogene. Refluxul gastro-esofagian este responsabil pentru 70-80% dintre cazurile de stenoza esofagiana in SUA, fiind principalul agent etiologic in Europa Occidentala, in timp ce ingestia de substante corozive primeaza in tarile in curs de dezvoltare. In Romania, prevalenta bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE) este insuficient precizata, insa poate constitui substratul etiologic atat pentru stenoza peptica, cat si pentru stenoza asociata esofagului Barrett (EB) sau adenocarcinomului esofagian. Aceste entitati nosologice cuprind verigi patogenice comune si se interconditioneaza.

Stenoza esofagiana consta intr-o ingustare permanenta si fixa a lumenului conductului si recunoaste numeroase cauze. Dictionarul limbii romane (Saineanu) specifica 2 notiuni pentru diminuarile de calibru ale esofagului: stricturi – prin care se intelege ingustarea lumenului esofagian si care provine de la latinescul striago = a strange si stenoza care semnifica micsorarea orificiilor conductului, termenul provenind de la grecescul stenoo = a ingusta. Deoarece ambele notiuni au acelasi inteles in practica se utilizeaza termenul de stenoza pentru cele doua stari morbide.

Cauza cea mai frecventa a stenozelor esofagiene o reprezinta esofagita postcaustica, stenoza care se instaleaza la scurt timp de la accidentul acut daca tartamentul este incorect sau tardiv. Bolile infectioase (difteria, febra tifoida etc.) sunt urmate de stenoze prin cicatrizarea leziunilor esofagiene consecutive bolii; sifilisul si tuberculoza sunt cauze rare de stenoza. Ulcerul peptic al esofagului, traumatismele, corpii straini esofagieni pot fi alte cauze de stenoze.

Prevalenta estimata a stricturilor benigne la pacientii cu BRGE variaza intre 7 si 23%, putand ajunge la 19-40% in cazurile cu EB coexistent. Factorii de risc asociati dezvoltarii stenozei peptice sunt sexul masculin, varsta inaintata, prezenta indelungata a simptomelor de reflux, hipotonia sfincterului esofagian inferior (SEI), tulburarile peristalticii esofagiene, prezenta herniei gastrice transhiatale si sindromul Barrett. Esofagul Barrett este prezent in 4,5- 19% dintre cazurile cu BRGE, constituind principalul factor de risc pentru adenocarcinomul esofagian.

Clinic, simptomul dominant este disfagia joasa, intotdeauna prezenta atunci cand diametrul lumenului esofagian este mai mic de 13 mm. Diagnosticul este stabilit prin examen radiologic, endoscopic si confirmat histologic. Majoritatea stricturilor peptice (89%) au o lungime sub 25 mm si sunt localizate la nivelul esofagului distal, la nivelul jonctiunii scuamo-columnare. O alta localizare sau o intindere mai mare de 30 mm impun investigatii suplimentare pentru depistarea unei alte etiologii: sindrom Zollinger-Ellison, esofagita medicamentoasa, intubatie nazo-gastrica prelungita sau malignitate. Stenozele excentrice, cu aspect neregulat, sunt inalt sugestive pentru neoplazia maligna. Atunci cand rezultatele investigatiilor sunt echivoce, principala responsabilitate a clinicianului este investigarea activa si excluderea etiologiei maligne.

Anatomie patologica

Stenozele postcaustice sunt cele mai frecvente si ele pot fi multiple, partiale, totale sau de intindere variabila. Poate fi unica sub forma unor inele scleroase, scurte si stranse. Existenta obstacolului determinat de ingustarea lumenului esofagian induce hipertrofia musculaturii esofagului pentru a-l putea depasi. Cu timpul se instaleaza dilatarea segmentului suprastenotic care ia aspectul unei palnii, al carui varf este situat cel mai jos si central. Evolutiv, dilatatia nu este uniform repartizat la nivelul esofagului, interesand numai o parte a peretelui. Se formeaza astfel o punga laterala a carei orificiu este excentric si care corespunde varfului diverticulului astfel format. Acest aspect anatomic trebuie cunoscut, deoarece in timpul manevrelor de dilatare sau endoscopice sonda sau esofagoscopul poate patrunde in diverticul, de unde pericolul perforatiilor cu consecinte imprevizibile.

Manifestari clinice

Semnul clinic caracteristic al stenozelor cicatriceale il reprezinta disfagia care este permanenta si progresiva. La inceput pacientul constata dificultati de deglutitie la alimentele solide, apoi semisolide si in cele din urma si la lichide, astfel ca disfagia devine totala.

Cu timpul se instaleaza regurgitarea si sialoreea. Regurgitarea alimentelor si lichidelor are loc precoce in cazul stenozelor inalte, in timp ce in cele jos situate din cauza dilatatiei, acestea stagneaza, fermenteaza, determinand o halena neplacuta atat pentru bolnav cat si pentru anturaj si apare mult mai tarziu.

In stenozele stranse deglutitia devine chinuitoare pentru orice bolnav, ceea ce il determina sa se abtina de a se alimenta normal; ca urmare se instaleaza o stare de casexie cu modificari proteice si hidro-electrolitice importante (anemie, hipoproteinemie etc.) care necesita reechilibrare si alimentare, fie parenterala, dar mai ales prin gastro  – sau jejunostomie.

Sialoreea este un semn constant, la inceput redusa apoi devine din ce in ce mai abundenta, cu cat stenoza este mai stransa si mai inalta. Existenta stenozei faringo-esofagiene se insoteste de o abundenta secretie salivara care creeaza o stare de invaliditate pacientului. Din cauza dilatatiei si distensiei esofagiene poate apare durerea care completeaza sindromul esofagian descris clasic (disfagie, regurgitatie, sialoree, durere).

Explorari paraclinice

Examenul cu substanta baritata pune in evidenta „stopul” total sau partial al coloanei baritate la nivelul stenozei. O mica parte trece prin segmentul stricturat avand un aspect filiform; examenul radiologic permite aprecierea lungimii si aspectului stenozei, existenta deviatiilor, a dilatatiei precum si rapoartele esofagului. Examenul stomacului este obligatoriu deoarece poate fi sediul unor leziuni care vor necesita tratament chirurgical (stenoze, ulcere), inainte de a se tenta o esofagoplastie.

Endoscopia este obligatorie, pentru a stabili prezenta modificarilor de mucoasa (edem, congestie, inflamatie etc.). Se va verifica prezenta leziunilor cicatriceale, care au aspect albicios, atat la nivelul stenozei cat si in zonele vecine. Endoscopia permite stabilirea leziunilor parietale la nivelul dilatatiei suprastricturale (ulceratii, zone hemoragice, resturi alimentare). Daca este posibil se va identifica situatia topografica a orificiului stenotic. Se vor recolta biopsii atunci cand exista suspiciunea de malignizare.

Diagnostic

Diagnosticul clinic al stenozei esofagiene postcaustice nu pune probleme, daca in antecedente bolnavul a avut un accident de ingestie voluntara sau involuntara de substante caustice sau unele boli infectioase. Cu toate acestea, certitudinea se realizeaza prin datele obtinute prin examenul radiologic si endoscopic.

Diagnosticul diferential:

Desi diagnosticul pozitiv nu pune probleme este necesara diferentierea stenozelor de unele boli esofagiene care au aceeasi simptomatologie:

  • Diverticulul esofagian prezinta disfagie si regurgitatii alimentare, uneori importante pe care bolnavul si le provoaca. Examenul radiologic pune in evidenta punga diverticulara.
  • Stenozele esofagiene extrinseci sunt rare si au drept cauza tumori mediastinale, anevrism de aorta, abcese reci, etc. Aceste cauze vor fi controlate prin radiografii, tomografii computerizate, RMN etc.
  • Cancerul esofagian intalnit la unele persoane in varsta are o simptomatologie asemanatoare stenozei benigne (disfagie, varsaturi precoce, sialoree, uneori paralizie de recurent). Endoscopia cu biopsie stabileste diagnosticul; cu toate acestea radiografiile si tomografia computerizata sunt necesare pentru a preciza sediul, intinderea si relatiile tumorii cu organele vecine.

Articole Similare:

Ultima actualizare: miercuri, 11 ianuarie, 2012, 21:40 Afisari: 1.250

Un comenentariu la Stenoza Esofagiana

  1. TRIFU ALIN EMANUEL 14/06/2013 at 21:33

    CAUT MEDICSPECIALISTPENTRUTRATAREASTENOZEIESOFAGIENE

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *