Prima Pagina » Corpul Uman » Stimularea mugurilor gustativi

Stimularea mugurilor gustativi

Excitantii adecvati ai sensibilitatii gustative sunt constituiti de proprietatile chimice ale diferitelor alimente. Excitantii – substantele sapide, trebuie sa inde­plineasca anumite conditii pentru a stimula receptorii gustativi: solubilizarea intr-un mediu lichid (saliva are rol de solvent, de diluare, de curatire a cavitatii bucale dupa contactul substantelor cu mugurii gustativi), sa actioneze sub forma de solutie ionizata de saruri sau acizi, sa aiba o anumita temperatura (optima 38°C), rdspandirea si omogenizarea substantelor pe suprafata receptoare. Cand substantele actioneaza asupra limbii imobile durata de stimulare este mai mare (receptie pasiva), iar cand actioneaza in timpul miscarilor limbii (receptie activa), perioada de latenta este redusa deoarece se asigura o dizolvare mai rapida a substantei, o distributie pe suprafata mai mare, un contact mai bun cu receptorii.

Receptorii gustativi pot fi stimulati si de substantele sapide introduse in circulatia sanguina (exemplu decolina folosita pentru determinarea timpului de circulatie, induce gustul amar).

In procesul de excitare al mugurilor gustativi se disting doua faze:

  • faza prenervoasa de activare a receptorilor prin traversarea porului gustativ de catre substanta sapida. Porul actioneaza ca un diafragm in reglarea cantitatii substantei sapide ce patrunde in mugure, prin interactiunea cu protei­nele celulare din membrana porilor. Grupurile tiolice micsoreaza porul, oligoele­mentele Cu+2, Zn+2, dilata porul.
  • faza nervoasa, cand substanta sapida vine in contact cu microvilii celulelor senzoriale, induce .formarea unui potential de receptor care, dupa atingerea valorii prag, genereaza potentialul de actiune ce se propaga prin nervii gustativi la centrii nervosi. Prin interactiunea unei parti din substanta sapida cu o proteina specifica de pe membrana receptorului gustativ, creste permeabilitatea membranei pentru Na+, se induce astfel un potential de receptor.

Mecanismele prin care moleculele din solutie produc potentiale genera­toare, difera de la substanta la substanta.

Substantele sarate, depolarizeaza probabil celulele receptoare pentru gustul sarat, printr-un influx pasiv de Na+ prin canale apicale. Acizii, depola­rizeaza celulele receptoare prin H+ blocand canalele apicale de K+ ce determina gustul dulce, se leaga de receptorii membranari cuplati cu proteina Gs, activand adenilat ciclaza si rezultand cresterea AMPc.

AMPc actioneaza prin intermediul unei proteinkinaze A care fosforileaza canalele de K+ de pe membrana bazo-laterala, determinand reducerea conductantei pentru depolari­zarea membranei.

Substantele ce determina gustul amar actioneaza pe calea receptorilor cuplati cu proteina Gq si fosfolipaza C care hidrolizeaza fosfatidil inozitol difosfatul (PIP2) in inozitol trifosfat (IP3) si diacilglicerol.

Inozitol trifosfatul (IP3) declanseaza eliberarea de Ca+2 din reticulul endoplasmatic. Hidroliza PIP2 se asociaza cu deschiderea de canale cationice.

Recent s-a izolat o noua subunitate a proteinei G numita a – gusducin care se gaseste in mugurii gustativi.

α – gusducin se aseamana cu transducina (proteina Gti), care inactiveaza GMPc in receptorii retinieni. GMPc actioneaza direct pe canalele de Na+ mentinandu-le in pozitie deschisa.

Scaderea GMPc determina inchiderea canalelor si hiperpolarizarea receptorilor retinieni.

In timpul alimentarii sunt stimulati mai multi receptori (olfactivi, tactili, termici, proprioceptori), insa informatia specifica cea mai mare este adusa de la receptorii gustativi. Se percep 4 gusturi fundamentale (dulce, acru, amar, sarat) iar prin combinarea gusturilor fundamentale se realizeaza o mare varietate de senzatii gustative.

Gustul dulce se percepe cu varful limbii, este dependent de gruparile chimice OH-, COO-, de prezenta ionilor metalelor grele (plumb, beriliu) si de o anumita conformatie spatiala a substantei.

Gustul acru este produs de acizi, iar intensitatea senzatiei este aproximativ proportionala cu logaritmul concentratiei de H+ . Totusi acizii organici sunt mai acri comparativ cu cei minerali.

Gustul sarat este dat in special de cationii sarurilor ionizabile: Na+, NH4+, Ca++, Li++, K+.

Gustul amar este dat de unii alcaloizi (morfina, stricnina, chinina), de glicozizi, de saruri de Mg++, Ca++, de saruri biliare (gustul amar din icter rezultat in urma difuziunii sarurilor biliare sanguine la nivelul mugurilor gustativi).

Prin excitatia receptorilor gustativi cu un stimul neadecvat (curent electric) se pot obtine senzatii gustative nespecifice.

Pragul sensibilitatii gustative reprezinta concentratia minima de solutie necesara pentru a genera senzatii gustative. Pragul sensibilitatii gustative depinde de temperatura, lumina, suprafata de aplicare, durata aplicarii, graviditate, pre­zenta senzatiei de foame, modificari ale compozitiei sangelui, factori de ordin psihofiziologic. Pragul sensibilitatii gustative este pentru NaCl 0,01 M, HCl 0,0009 M, zaharoza 0,01 M, chinina 0,000008 M. Senzatia de foame creste acuitatea gustativa dar cand nu este satisfacuta scade pentru dulce, sarat si creste pentru amar.

Adaptarea gustativa – sub actiunea prelungita a unui stimul diminua pana la disparitie senzatia gustativa, (fenomen ce apare mai rapid pentru substantele sarate si dulci). Adaptarea gustativa este proportionala cu intensitatea stimulului; Adaptarea este urmata de procesul invers, de restabilirea sensibilitatii. Cel mai repede se restabileste gustul sarat, iar cel mai incet gustul amar.

La constientizarea gustului participa si sensibilitatea olfactiva, tactila, termica, dureroasa a regiunii faciale ca si sensibilitatea proprioceptiva a muschilor masticatori. Aceasta se datoreaza stimularii receptorilor respectivi din regiunea cailor reflexe gustative de la nivelul tractului solitar bulbar, cat si din proiectia gustativa corticala alaturata sensibilitatii respective, aratand relatiile de reciprocitate dintre ele.

Explorarea functiei gustative se poate realiza pe intreaga suprafata a limbii sau pe papile izolate. Se pot folosi solutii apoase pentru clatirea gurii, pentru tamponarea limbii, sau stimuli electrici. Explorarea functiei gustative are impor­tanta pentru verificarea unor aptitudini profesionale (gustarea de alimente, vinuri), pentru diagnosticul tulburarilor de sensibilitate gustativa.

Rolul sensibilitatii gustative:

  • selectarea preferentiala a hranei in functie de dorinta si nevoile organismului;
  • impiedica ingerarea substantelor nocive, a alimentelor alterate;
  • declansarea reflexa a secretiilor digestive;
  • aprecierea calitatii unor produse alimentare (degustatorii de vinuri);
  • imbogateste viata psiho-afectiva a individului, etc.

 

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 19 ianuarie, 2012, 15:47

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *