Prima Pagina » Corpul Uman » Structura analizatorului optic

Structura analizatorului optic

Structura analizatorului opticAnalizatorul optic este alcatuit din urmatoarele segmente:

Segmentul periferic de receptie:

SEGMENTUL PERIFERIC DE RECEPTIE, este inclus intr-un organ de simt complex structurat – globul ocular, situat in orbita si inconjurat de anexele sale.

GLOBUL OCULAR este un organ  pereche, avand forma aproape sferica, cu polul anterior putin mai bombat, iar langa polul posterior se desprinde nervul optic, care prin varful orbitei intra in craniu spre SNC. In structura sa intra trei membrane de invelis situate concentric, una imprejurul celeilalte, ce formeaza peretii, si mai multe medii transparente luminoase inainte de a fi receptionate de segmentul periferic al analizatorului.

Membranele de invelis:

Membranele de invelis sunt urmatoarele: 

Tunica fibroasa, este formata din tesut conjunctiv, fiind rezistenta si avand rol protector. In cea mai mare parte, spre indarat, formeaza sclerotica, care da culoarea alba a portiunii vizibile a globului ocular. Sclerotica este strabatuta mai ales posterior, de numeroase vase si nervi care patrund sau ies din membranele de invelis. Tunica fibroasa este mai bombata in partea anterioara, unde formeaza corneea, care este transparenta, avasculara, dar bogat inervata. Intre sclerotica si cornee exista un mic canal, ce va colecta umoarea apoasa din interior, legat printr-un sistem venos de venele episclerale din orbita, in care se va varsa aceasta umoare apoasa.

Tunica vasculara sau tractul uveal, bogat vascularizata, este formata din: coroida, cea mai intinsa, situata posterior in concavitatea scleroticii, care spre anterior se continua cu zona ciliara, ce contine ghemuri vasculare (numite procesele ciliare), precum si fascicule musculare netede, circulare si radiale, muschii ciliari. Mai anterior de zona ciliara intalnim irisul care prezinta central un orificiu circular pentru trecerea razelor luminoase, numit pupila. Irisul are in structura sa fascicule musculare netede radiare, inervate de fibre nervoase simpatice ce produc midriaza (dilatarea pupilei), si circulare, inervate parasimpatic ce produc mioza (micsorarea pupilei). Epiteliul anterior al irisului este pigmentar imprimand culoarea specifica ochilor, ce se observa prin transparenta corneei.

Tunica nervoasa numita retina, reprezinta stratul cel mai profound si mai important, realizand in interiorul globului ocular o camera obscura, strict necesara vederii corecte. La nivelul retinei se gasesc atat celulele receptoare cat si primii doi neuroni ai segmentului de conducere a analizatorului vizual.

Retina:

Retina prezinta doua portiuni:

  • una functionala, retina vizuala, situate posterior, dubland intern coroida si fiind cea mai intinsa;
  • una nefunctionala, mult atrofiata, in continuarea precedentei, ce dubleaza fetele profunde ale proceselor ciliare si ale irisului.

Structura retinei vizuale cuprinde in principal trei straturi, care dinspre coroida spre interiorul globului ocular sunt:

  • stratul receptor al celulelor fotosensibile cu conuri si bastonase;
  • stratul neuronilor bipolari a caror dendrite preiau impulsurile nervoase de la celulele fotosensibile, iar axonii lor se indreapta spre dendritele nouronilor din urmatorul strat;
  • stratul celulelor multipolare, care-si trimit axonii ce se concentreaza spre un loc situat in apropierea polului posterior al globului ocular, numit pata oarba, si parasesc globul ocular formand nervul optic.

Pe suprafata interna a retinei, in dreptul polului posterior al globului ocular, se formeaza o mica depresiune – macula luteea, prevazuta mai ales cu celule cu conuri, iar in centrul acesteia este foveea centralis cea mai sensibila a ei, care are numai celule cu conuri.

Celulele cu bastonase, mai numeroase (circa 125 milioane), sunt foarte sensibile la lumina, reprezentand receptorii vederii nocturne (scotopica), dar care nu pot reda detalii ale obiectelor sau culoarea lor. Inspre partea lor externa aceste celule contin scotopsina, o structura proteica, care impreuna cu un pigment – retineul, formeaza rodopsina (sau purpurul retinian), ce constituie substanta fotosensibila specifica.

Celulele cu conuri, in numar cam de 5-7 milioane, au pragul de sensibilitate si acuitate mult mai ridicat, determinand vederea in lumina puternica (vederea fotopica) si perceperea culorii obiectelor. Inspre partea lor periferica aceste celule contin substanta fotosensibila specifica numita iodopsina.

Mediile transparente sau refringente, au rolul de a refracta radiatiile luminoase, proiectand imaginea exterioara pe retina. Aceste medii, dinspre anterior spre posterior, sunt:

  • corneea transparenta;
  • umoarea apoasa, situata in camera anterioara a ochiului (intre cornee si cristalin) formata din doua compartimente ce comunica prin pupila; aceasta umoare este secretata de procesele ciliare si dreneaza in canalul circular situat intre cornee si sclerotica, iar de aici printr-o retea venoasa in venele episclerale;
  • cristalinul este o lentila biconvexa ancorata prin fibre ligamentare suspensoare de procesele ciliate; sub actiunea muschiului ciliar cristalinul isi modifica curburile fetelor, fiind astfel principalul organ al acomodarii vizuale;
  • umoarea sticloasa este o substanta gelatinoasa, omogena, situata in camera posterioara a ochiului (dintre cristalin si retina).

Razele luminoase de la exterior vor strabate aceste medii transparente, iar mai apoi straturile neuronale multipolar si bipolar pentru a ajunge la celulele fotosensibile impresionandu-le, si declansand astfel impulsul nervos specific.

Segmentul de conducere:

SEGMENTUL DE CONDUCERE reprezinta calea optica, si este constituit dintr-un lant de 4 neuroni interconectati sinaptic, care transmit in aria vizuala corticala, impresiile vizuale receptionate de retina. Primul si al doilea neuron reprezinta neuronii bipolari si multipolari din retina. Axonii ultimilor neuroni formeaza nervul optic, care paraseste orbita pe la varful ei si ajunge endocranian, unde-si incruciseaza fibrele partial, cu cel de partea opusa, alcatuind chiazma optica. Simetric, in continuarea chiazmai optice, se formeaza cate o bandeleta (tract) optica, ce contine fibre de la retina de aceeasi parte si de la cea opusa. Fiecare bandeleta optica se termina in corpul geniculat lateral din metatalamus, facand sinapsa cu al treilea neuron. Axonii neuronilor III formeaza radiatiile optice, care se proiecteaza cortical in aria vizuala.

Segmentul central:

SEGMENTUL CENTRAL se afla in ariile vizuale 17, 18, 19, din lobul occipital, unde se produc senzatiile vizuale. De remarcat ca prin analizatorul vizual se furnizeaza peste 90% din informatiile mediului ambient, vederea avand rol nu numai in diferentierea luminozitatii, formelor si culorilor obiectelor, dar si rolul de a realiza tonusul cortical, orientarea in spatiu, sau in mentinerea echilibrului.

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 9 februarie, 2012, 2:34

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *