Prima Pagina » Corpul Uman » Sistemul Nervos » Structura Functionala a Sistemului Nervos Vegetativ

Structura Functionala a Sistemului Nervos Vegetativ

Sistemul nervos vegetativ integreaza si coordoneaza, in stransa legatura cu sistemul nervos central, functiile viscerale. El dirijeaza activitatea organelor interne si intervine in reglarea functiilor metabolice. In prima jumatate a sec. XIX, functiile organismului erau impartite in doua mari categorii: functii animale, de relatie (miscari) si functii vegetative (respiratia, digestia, excretia), comune animalelor si plantelor (lat. vegetativus = vegetal).

Tot in aceasta perioada s-au descris marii nervi simpatici ce realizeaza legaturi, simpatii intre organele interne pe care le inerveaza (gr. sympathes = simpatie). Desi sistemul nervos vegetativ este separat la periferie de cel somatic, la nivelul formatiunilor centrale, superioare, exista o stransa legatura intre functiile vegetative si cele somatice. Sistemul nervos vegetativ inerveaza muschii netezi ai organelor interne, vasele sanguine, mushiul cardiac si glandele.

Exista, totusi, unele diferente structurale intre sistemul nervos vegetativ si cel somatic. Neuronii efectori ai sistemului nervos somatic se gasesc numai in sistemul nervos central (in coarnele ventrale ale maduvei spinarii sau in nucleii motori ai nervilor cranieni), in timp ce neuronii sistemului nervos vegetativ, care isi trimit axonii la efectori, sunt situati in ganglionii nervosi dispusi extranevraxial.

O alta caracteristica este si aceea ca fibrele vegetative se termina la nivelul organelor interne sub forma de terminatiuni libere, deci nu gasim acele formatiuni speciale (placile neuromusculare) de la terminatia nervilor somatici.

Sub aspect functional, sectionarea nervilor vegetativi efectori nu produce paralizia muschilor netezi sau suprimareas ecretiilor glandulare. O alta deosebire consta in modalitatea de transmitere a impulsului nervos la efector. Aplicarea unui excitant pe un nerv efector somatic determina aparitia unui singur potential de actiune si contractia muschiului.

Daca aplicam, insa, un stimul pe un nerv efector vegetativ, apare un singur potential de actiune, dar electromiograma prezinta o serie de deflexiuni asincrone ce se mentin mai mult timp, raspunsul fiind deci, de lunga durata. Acest aspect ne sugereaza faptul ca fibrele vegetative isi exercita actiunea prin intermediul unor substante chimice a caror efect continua si dupa incetarea excitarii lor.

Sistemul nervos vegetativ este constituit dintr-o portiune centrala si alta periferica.

Portiunea centrala cuprinde centrii nervosi vegetativi situati in maduva spinarii, trunchiul cerebral, diencefal si scoarta cerebrala. In scoarta cerebrala exista centrii vegetativi in ariile 13, 14, 24, 25, 32, de pe fetele inferioare si interne a lobilor frontali, precum si in hipocamp. Stimularea electrica a ariilor 24, 25, determina o rarire a batailor inimii, efecte respiratorii, piloerectie, dilatarea pupilei, modificari tensionale. Stimularea ariilor 13, 14 poate opri miscarile respiratorii, modifica presiunea sangelui si miscarile gastrointestinale.

Dintre centrii vegetativi subcorticali cel mai important este hipotalamusul, care prezinta legaturi stranse cu hipocampul prin intermediul talamusului si al trigonului cerebral. De asemeni, legaturi intre scoarta cerebrala si hipotalamus se realizeaza prin intermediul corpilor striati. Activitatea hipotalamusului este controlata de scoarta cerebrala, iar la randul sau, hipotalamusul constituie principalul centru subcortical de reglare a activitatii simpatice si parasimpatice.

Centrii vegetativi de la nivelul maduvei spinarii si al trunchiului cerebral sunt considerati centrii vegetativi inferiori.

Portiunea periferica este situata in afara sistemului nervos centrala, fiind reprezentata prin ganglionii vegetativi si fibre nervoase vegetative.

Ganglionii vegetativi au diferite dispozitii: unii sunt situati de o parte si de alta a coloanei vertebrale – ganglionii paravertebrali sau laterovertebrali; altii sunt asezati in fata coloanei vertebrale numiti ganglioni prevertebrali sau previscerali; altii sunt dispusi in peretii viscerelor si sunt numiti ganglioni intramurali.

Fibrele nervoase vegetative sunt alcatuite din fibre senzitive si motorii. Fibrele motorii, la randul lor, sunt preganglionare si postganglionare (amielinice).

Articole Similare:

Ultima actualizare: luni, 23 ianuarie, 2012, 8:57

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *