Prima Pagina » Corpul Uman » Fiziologie Umana » Structura Functionala a Muschiului Striat

Structura Functionala a Muschiului Striat

Structura Functionala a Muschiului Striat

Sistemul muscular somatic, alcatuit la om, din aproximativ 434 de muschi, reprezinta cca. 40% din greutatea corporala; din acest procent, 10% il reprezinta muschii netezi din peretii organlor interne si vaselor de sange impreuna cu muschiul cardiac. Un muschi striat este alcatuit din mai multe elemente: corpul muscular, tendonul, jonctiunea tendino-musculara, insertia mushiului, tecile sinoviale, vasele si nervii muschiului.

Fibrele musculare sunt unite intre ele prin tesut conjunctiv dispus in jurul sarcolemei, unde formeaza endomisiumul. Fibrele musculare se grupeaza in fascicule, inconjurate de asemenea de o teaca conjunctiva numita perimisium.

Corpul muschiului, care cuprinde, toate fasciculele de fibre musculare, este acoperit si el de tesut conjunctiv ce poarta numele de epimisium.

Tendonul reprezinta extremitatea alba sidefie, foarte rezistenta si inextensibila, de forma cilindrica sau latita a muschiului cu care acesta se insera pe os. In structura tendonului predomina fasciculele conjunctive care sunt in continuarea tesutului conjunctiv intramuscular.

Jonctiunea tendino-musculara, situata la locul unde corpul muscular se continua cu tendonul, constituie o zona de mare importanta deoarece tendonul este foarte rezistent iar fibrele musculare sunt foarte elastice; in timpul contractiei musculare puternice, aceasta jonctiune este foarte solicitata si aici se intalnesc cel mai frecvent intinderile si rupturile musculare pentru ca aici este punctul cel mai slab al muschiului.

Vascularizatia muschilor scheletici este foarte bogata, arterele patrunse in muschi, in tesutul conjunctiv dintre fibrele musculare, se orienteaza paralel cu acestea din urma. In endomisium se gaseste o bogata retea de capilare ce aduc sangele oxigenat la fibrele musculare.

Reteaua venoasa epureaza muschiul de bioxidul de carbon si de produsii de catabolism. Oamenii sedentari au 3-4 capilare pentru fiecare fibra musculara, in timp ce sportivii au 6-7 capilare, cu posibilitatea maririi numarului de capilare functionale, in timpul efortului.

Locul de patrundere in muschi a fibrelor somatice motorii si senzitive, poarta numele de punct motor; odata patrunsi in tesutul conjunctiv al muschiului, nervii se divid pana la nivelul fibrelor musculare.

Nervii senzitivi conduc informatii de la nivelul proprioceptorilor musculari (fus neuromuscular, organ tendinos Golgi) privind durerea, starea de tensiune a muschiului sau pozitia segmentelor corporale.

Nervii motori reprezentati de axonii motoneuronilor α si γ, conduc comenzi pentru miscarile voluntare sau involuntare unde se termina prin intermediul jonctiunii neuromusculare. Rportul dintre fibrele motorii si cele senzitive la un muschi, in mod normal este de 60/40.

Jonctiunea neuromusculara (placa motorie) este formata din butonii terminali si ramificatiile axonului motoneuronului pe de o parte si sarcoleme fibrei musculare, pe de alta parte. Intre cele doua componente se afla spatiul sinaptic de cca. 400 Å. Componenta presinaptica (butonul terminal) contine vezicule cu acetilcolina, mediatorul chimic ce transmite impulsul nervos motor. Componenta postsinaptica (sarcolema fibrei musculare) contine numerosi receptori specifici colinergici de care se fixeaza acetilcolina, precum si receptori enzimatici (colinesteraze) ce degradeaza mediatorul chimic in vederea unei transmiteri sinaptice normale.

Fibra musculara striata are o lungime cuprinsa intre 1 mm si 12 cm, iar diametrul de 10-100μ si este formata din:

  • membrana fibrei musculare (sarcolema) ce are rol in producerea potentialului de actiune si in conducerea excitatiei. Ea prezinta o serie de invaginatii ce formeaza sistemul de tuburi transversale si longitudinale, care transmit potentialul de actiune de la sarcolema la miofibrile;
  • reticulul sarcoplasmic cu rol important in controlul contractiei musculare, foarte extensibil in fibrele musculare albe (specializate pentru contractiile rapide);
  • sarcoplasma reprezinta citoplasma din interiorul fibrei musculare in care sunt situate
  • miofibrilele. In sarcoplasma se gasesc multe mitocondrii, la nivelul carora prin procesele de oxidoreducere se elibereaza energie ce se stocheaza sub forma de ATP;
  • miofibrilele sunt in numar de cateva sute pana la cateva mii in fibrele musculare. Fiecare miofibrila contine cca. 1500 de filamente de miozina dispuse in forma de hexagon si cca. 300 de filamente de actina, dispuse cate 6 in jurul unui filament de miozina, astfel incat un filament de actina sa fie dispus la egala distanta de trei filamente de miozina vecine. Miozina si actina reprezinta proteinele contractile.

Miofibrilele sunt organizate in sarcomere delimitate intre ele de membrana Z, care traverseaza miofibrilele si se fixeaza pe partea interna a sarcolemei. Sarcomerul reprezinta unitatea contractila, care are o lungime de 1,5-3,5 μ, lungime la care sarcomerul poate sa genereze cea mai mare forta de contractie. Cand fibra musculara este intinsa dincolo de lungimea de repaus, capetele filamentelor de actina nu se mai suprapun peste cele de miozina si tensiunea dezvoltata in contractie este 0 (situatie rar intalnita); o contractie cu eficienta maxima se produce cand lungimea sarcomerului este cuprinsa intre 2-2,2 μ.

Observat la microscopul electronic, fiecare sarcomer este format dintr-un disc intunecat si flancat de doua jumatati de discuri clare. Discul clar prezinta numai filamente de actina, iar discul intunecat prezinta miofilamente de miozina si printre ele si microfilamente de actina. Un capat al filametului de actina situat in discul clar se fixeaza pe membrana Z si celalalt capat delimiteaza in mijlocul discului intunecat membrana H.

Articole Similare:

Ultima actualizare: sâmbătă, 16 februarie, 2013, 13:02

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *