Prima Pagina » Medicamente » Substantele Antiacide in Tratamentul Bolii Ulceroase

Substantele Antiacide in Tratamentul Bolii Ulceroase

Substantele Antiacide in Tratamentul Bolii UlceroaseAntiacidele sunt substante care contin cationi bazici, capabili sa neutralizeze acidul clorhidric. Ele reduc aciditatea continutului gastric si cantitatea de acid care ajunge in duoden.

Baze farmacodinamice si farmacocinetice:

Dupa proprietatea de solubilitate in apa si in acid clorhidric, antiacidele se impart in trei grupe:

1. Alcalinizante

  •   bicarbonat de sodiu – NaHCO3
  •   fosfat disodic – Na2HPO4
  •   citrat de sodiu

Alcalinizantele sunt solubile in apa si acid. Acestea sunt antiacide sistemice (absorbabile) si determina absorbtia intestinala de bicarbonat de sodiu, putand fi cauza de alcaloza metabolica. Alcalinizantele administrate in doze mult mai mari decat cele necesare pentru neutralizarea acidului din continutul gastric, produc reactia alcalina a acestuia cu stimularea secundara a reactiei acide. Se absorb prin tubul digestiv. Toate antialcalinele, dar indeosebi cele sistemice, alcalinizeaza urina.

2. Neutralizante

  • bicarbonat de calciu – CaCO3
  • sarurile de magneziu – oxid de magneziu – MgO3
  • carbonat de magneziu – Mg CO3
  • sarurile de aluminiu – hidroxid de aluminiu – Al(OH3)
  • fosfat de aluminiu – Al PO4

Neutralizantele sunt insolubile in apa si solubile in acid. Acestea sunt antiacide nesistemice (nu se absorb). Administrate in exces, nu pot realiza decat un Ph gastric neutru, nefiind solubile in apa. Nu modifica rezerva alcalina.

3. Adsorbante

saruri de bismut

  • azotat bazic de bismut (Bismutum subnitricum) Bi(NO3)3 x 5H2O;
  • carbonat bazic de bismut (BiO2)2CO3 x 1/2H2O.

silicati

  • caolinul Al2Si2O7 x 2H2O      2SiO2 x Al2O x2H2O
  • talcul SiO2 x 3MgO x H2O        Mg3[Si4O10](OH)2

bentonite si carbune.

Adsorbantele sunt insolubile in apa si in acid clorhidric. Au egect antiacid redus si actioneaza prin absorbtie de HCl si film protector format la suprafata mucoasei gastrice („pansamente gastrice” ale mucoasei digestive).

Baze farmacologice:

Alcalinizantele pot produce alcaloza, favorizeaza litiaza biliara. Neutralizantele si adsorbantele pot produce constipatie, cu exceptia derivatilor de magneziu, care accelereaza tranzitul.

Farmacoterapie:

Eficacitatea terapeutica a antiacidelor este conditionata de mai multi factori: eficacitatea neutralizanta, viteza reactiei cu acidul, viteza si capacitatea secretorie gastrica si viteza golirii stomacului.

Indicatii:

Gastrita hiperacida, ulcer gastric si duodenal, esofagita de reflux. Se administreaza pentru a calma temporar durerile epigastrice existente sau a le preveni, prin cresterea Ph-ului intragastric si impiedicarea activitatii pepsinogenului. Nu influenteaza cicatrizarea ulcerului. Actiunea este de scurta durata (10-20 minute) – daca se administreaza pe nemancate si poate ajunge pana la 2 ore daca sunt administrate dupa masa.

Contraindicatii:

Abdomen acut, hemoragii si perforatii gastrice.

Interactiuni medicamentoase:

Antiacidele pot diminua absorbtia medicamentelor cu caracter acid (fenilbutazona, sulfamide, indometacin) absorbtia tetraciclinelor si a izoniazidei.

Mod de administrare:

Intre mese si la culcare, de 4-6 ori/zi. Se evita asocierea antiacidelor cu alte medicamente pentru a nu influenta absorbtia acestora. Nu se asociaza cu comprimate sau drajeuri enterosolubile. In ulcerul duodenal si ulcerul gastric se administreaza la 1 ora si la 3 ore dupa fiecare masa si inainte de culcare. Durata tratamentului depinde de evolutie. In ulcerul duodenal in medie de 6-8 saptamani sau mai mult, iar in cel gastric 4-6 saptamani.

Antiacidele folosite corect, permit accelerarea vindecarii ulcerului duodenal. Majoritatea preparatelor contin hidroxid de aluminiu, oxid sau hidroxid de magneziu si carbonat de calciu. Ajustarea dozelor se face astfel incat mobilitatea intestinala sa nu fie tulburata, cunoscand efectul laxativ al compusilor de magneziu si efectul constipant al compusilor de aluminiu.

Preparatele antiacide pot contine substante cu alte efecte avantajoase in diferite situatii clinice: saruri de bismut, care exercita o actiune protectoare fata de mucoasa, beladona sau alte anticolergice care inhiba activitatea secretorie acida a celulelor parietale si intarzie golirea stomacului prelungind efectul antiacid, acidul alginic, care realizeaza o spuma ce mentine antiacidele in partea superioara a continutului gastric si le poarta catre esofag, fiind avantajos in esofagite de reflux, dimeticotina, care scade tensiunea superficiala si are proprietati antispumante cu consecinte antiflatulente.

Asocierile de antiacide sunt recomandate din urmatoarele considerente farmacologice:

  • potentarea capacitatii tampon, la doze mici (nu se produc efecte secundare);
  • antagonizarea reciproca a unor efecte secundare: ex. asocierea derivatilor de magneziu cu derivati de aluminiu, calciu sau bismut pentru a le contracara efectul constipant.

Exemple: DICARBOCALM, ULCEROTRAT, GELUSIL, NICOLEN, ALMAGEL, MAALOX.

Asocierile de antiacide cu medicamente din alte grupe farmacodinamice ce pot fi benefice:

  • cu acid alginic, pentru actiune adsorbanta si protectoare a mucoasei, foarte eficace in esofagita de reflux gastroesofagian;
  • cu anticolinergice (atropina si anticolinergice de sinteza) pentru actiune hiposecretoare acida si antispastica (atentie! – intarzie golirea stomacului);
  • cu anestezice locale (ca anestezina) pentru calmarea durerilor.

Exemple: CALMOGASTRIN

Factorii ce conditioneaza eficacitatea terapeutica a antiacidelor:

  • capacitatea neutralizanta;
  • capacitatea secretorie gastrica;
  • viteza de golire a stomacului ( pe nemancate, raman in stomac 10-20 de minute, iar pe mancate raman in stomac cca 2-3 ore).

Farmacografie:

In ulcerul duodenal – antiacidele in doze echivalente cu 100-120 mEq HCl, la 1 ora si 3 ore dupa masa, precum si inainte de culcare (cca 960 mEq antiacide/zi);

  • durata tratamentului este in medie 1 ½ – 2 luni.

In ulcerul gastric – antiacidele in doze pe jumatate, la aceeasi timpi;

  • durata tratamentului, este in medie ½ – 1 luni.

Interactiuni:

Antiacidele pot produce interactiuni cu numeroase medicamente, prin mecanisme farmocinetice cum ar fi: modificarea absorbtiei digestive sau eliminarii renale, ca o consecinta a modificarii Ph-ului local, sistemic si urinar, modificarea absortiei prin formarea de chelati neabsorbabili.

Exemple:

  • diminuarea absortiei pentru: Digoxin, Tetraciclina (complexe insolubile cu calciu si aluminiu), fier, floruri (saruri de aluminiu neabsorbabile);
  • cresc absorbtia pentru: Teofilina si Acid valproic;
  • alcalinizantele cresc eliminarea renala a medicamentelor acide (ex.: barbiturice si salicilati) prin alcalinizarea urinei si favorizarea disocierii si o scad pe cea a medicamentelor bazice (alcaloizi).

Regula generala: antiacidele se administreaza la intervale de 1-2 ore fata de alte medicamente.

Influenta testelor de laborator:

  • in sange: creste pH-ul (alcalinizantele);
  • in ser: creste calciul si magneziul (carbonatul de calciu, sarurile de magneziu);
  • scad: fosfatul (sarurile de aluminiu);
  • scad creatinina („sindromul alcalin”);
  • scad fierul (fosfatul de aluminiu).

Articole Similare:

Ultima actualizare: marți, 26 februarie, 2013, 10:34 Afisari: 1.378

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *