Prima Pagina » Sanatate A-Z » Farmacologie » Sulfamide Antimicrobiene

Sulfamide Antimicrobiene

Structura chimica

Sunt substante de sinteza derivati de sulfanilamida, cu formula generala:

R2H – N – C6H4 – SO2 – N – R1H

Derivatii substituiti in diverse pozitii, se clasifica in:

a) N1 derivati – substituiti la gruparea amidica. Se denumesc astfel: prefixul „sulfa” – numele radicalului R1 (exemplu: sulfatiazol, sulfafenazol);

b) N4 derivati – substituiti la gruparea aminica. Se denumesc prin radicalul legat la N4, urmat de sulfamida;

c) N1 si N4 derivati substituiti la gruparea aminica si amidica. Se denumesc astfel: radicalul legat la N4 +„sulfa”+ radicalul legat la N1 (exemplu: ftalilsulfatiazol).

Farmacocinetica

Din punct de vedere al proprietatilor farmacocinetice, sulfamidele antibacteriene se deose­besc, astfel:

a) Sulfamidele sistemice cu durata de actiune scurta.

Au absorbtie digestiva buna, legarea de proteinele plasmatice medie si difuziune buna in tesuturi. Realizeaza concentratii mai mari cu 10-40% in ficat si rinichi, comparativ cu concen­tratiile plasmatice. in lichidul cefalorahidian realizeaza 30-80% din concentratia plasmatica. Au difuziune redusa in focare supurative incapsulate. Trec prin placenta, in circulatia fetala.

Biotransformarea se face in ficat prin acetilare-N4, cu formarea unor derivati acetilati lipsiti de activitate microbiana, dar cu toxicitate ridicata. Metabolizarea este dependenta-de substanta, de doza administrata, de reactivitatea individuala (acetilatori lenti si rapizi). Metabolitii aceti­lati sunt greu solubili in apa si se elimina renal, producand cristalurie. O parte din metaboliti se elimina biliar.

b) Sulfamidele sistemice semiretard (sulfametoxazol).

Au biodisponibilitate orala buna. Se leaga de proteinele plasmatice in procent mai mare (peste70%). T1/2 este aproximativ 10 ore. Este acetilat in ficat in proportii mari.

c) Sulfamide sistemice retard.

Au absorbtie crescuta si rapida din tubul digestiv si legare mare de proteinele plasmatice (peste 95%). Se acetileaza in proportie mica (aproximativ 10%), metabolizarea facandu-se si prin N1 glucuronoconjugare (metabolitii glucuronoconjugati sunt solubili si se elimina mai usor). Tl/2 este lung, depasind 24 ore.

d) Sulfamide intestinale.

Au absorbtie redusa din tubul digestiv. Nu realizeaza concentratii sanguine eficace in admi­nistrare pe aceasta cale. Se elimina predominant prin fecale.

Clasificare

Dupa modul de utilizare si proprietatile farmacocinetice, sulfamidele bacteriene se clasifica astfel:

a. Sulfamide sistemice:

  1. cu durata scurta: sulfafurazol, sulfatiazol, sulfadimidina, sulfamerazina, sulfapiridina;
  2. cu durata medie: sulfafenazol, sulfametoxazol;
  3. cu durata lunga: sulfametoxidiazina, sulfadimetoxina, sulfametoxipiridazina;

b. Sulfamide intestinale: ftalilsulfatiazol, salazosulfapiridina;

c. Sulfamide locale: sulfacetamida, mafenid.

Farmacodinamie

Spectrul antimicrobian al sulfamidelor este larg si cuprinde:

  • coci gram pozitiv: streptococ, pneumococ;
  • coci gram negativ: gonococ, meningococ;
  • bacili gram pozitiv: Clostridium tetani;
  • bacili gram negativ: Brucella, E. coli, Haemophilus influenzae, Klebsiella, Proteus, Salmonella, Shigella;
  • chlamidii;
  • micoplasme;
  • actinomicete;
  • nocardia;
  • protozoare: toxoplasme, plasmodii, Pneumocystis.

In prezent au ramas sensibile: nocardia, micoplasmele, chlamidiile, toxoplasmele si plasmodiile. O mare parte din tulpinile bacililor gram negativ (Serratia, Pseudomonas), coci gram pozitiv si coci gram negativ (gonococi) au devenit rezistenti.

Mecanismul de actiune la concentratii obisnuite este bacteriostatic, iar la concentratii mari este bactericid. Sulfamidele interfera, cu procesul de sinteza al acidului folie, deoarece mole­cula lor prezinta asemanari structurale cu acidul paraaminobenzoic, pe care il antagonizeaza competitiv.

Blocheaza dihidropteroatsintetaza enzima care catalizeaza incorporarea acidului paraami­nobenzoic in acid dihidropteroic, precursor al acidului folie.

De asemenea, prin substituirea acidului p-aminobenzoic de catre sulfamide in procesul de biosinteza se formeaza un analog nefunctional al acidului folie. Deficitul de acid folie impie­dica formarea nucleotizilor purinici si pirimidinici si in final a acidului dezoxiribonucleic.

Actiunea bacteriostatica a sulfamidelor este impiedicata de acidul p-aminobenzoic, purina si timina, de prezenta puroiului si a tesuturilor necrozate (care contin cantitati mari de nucleotizi purinici si pirimidinici).

Rezistenta bacteriana la sulfamide se instaleaza prin:

  • prezenta unei dihidropteroatsintetaze (mediata plasmidic) rezistenta la sulfamide;
  • sinteza bacteriana a unor cantitati mari de acid p-aminobenzoic si dihidropteroatsintetaza;
  • substituirea caii metabolice a acidului folie (germenii utilizeaza aportul exogen de timina si metionina);
  • scaderea permeabilitatii invelisului microbian pentru sulfamide;
  • modificarea enzimei bacteriene obisnuite (determinata cromozomial), care devine insensibila.

Farmacotoxicologie

Reactiile adverse produse de sulfamidele antibacteriene sunt relativ frecvente (in jur de 5%) si sunt favorizate de folosirea dozelor mari in administrarea prelungita:

  • SNC: astenie, cefalee, ameteli, nevrite;
  • Aparat digestiv: intoleranta gastrica: greata, voma;
  • Aparat excretor: sulfamidele cu durata de actiune scurta, putin solubile in apa produc cristalurie, hematurie, colici si obstructie renala. Aceste fenomene pot fi evitate prin ingerarea unor cantitati mari de apa (volumul de urina trebuie mentinut la 1,2 l in 24 ore) si prin alcalinizarea urinii (creste solubilitatea in mediu alcalin). Mai rar pot produce necroza tubulara si angeita necrozanta (prin mecanism toxic sau alergic). Sulfamidele cu durata lunga nu prezinta acest tip de efect advers;
  • Sange: cianoza prin met- si sulfhemoglobinemie si tulburari de coagulare prin hipovitaminoza K (acest efect este consecinta disbacteriemiei). La bolnavi cu deficit in glucozo-6-fosfatdehidrogenaza produc anemie hemolitica. Anemia hemolitica poate fi de natura imuna sau idiosincrazica. Alte reactii adverse sunt: agranulocitoza, trombocitopenie (alergica sau toxica), anemie aplastica (prin mielosupresie);
  • Reactii adverse alergice (si alergii incrucisate intre diverse sulfamide) manifestate prin: febra, eruptii cutanate si mai rar edem angioneurotic, fotosensibilizare, vasculite aler­gice asemanatoare eritemului nodos. Rar, pot produce sindrom Stevens Johnson, sin­drom Lyell, mai ales sulfamidele cu durata lunga de actiune. La nou-nascut (mai ales la prematuri) pot creste nivelul bilirubinei cu aparitia icterului nuclear. Fenomenul apare pe de d parte datorita imaturitatii sistemelor enzimatice (sulfamidele si bilirubina intra in competitie pentru sistemele de conjugare), iar pe de alta parte datorita deplasarii mo­leculelor de bilirubina de pe albumina plasmatica.

Farmacoepidemiologie

Contraindicatii absolute:

  • alergia la sulfamide (acest fenomen este indicat de prezenta in antecedente a unor reactii adverse de tip leucopenie, agranulocitoza, anemie hemolitica, febra, icter, dermatita);
  • insuficienta renala si hepatica;
  • nou-nascuti (in prima saptamana).

Precautii: Tratamentul prelungit necesita control hematologic.

Interactiuni medicamentoase

Sulfamidele antibacteriene cresc efectul si respectiv toxicitatea pentru: anticoagulantele orale sulfamide antidiabetice, metotrexat, datorita deplasarii acestora de pe proteinele plasmatice si inhibitiei metabolizarii.

Antagonizeaza actiunea antibacteriana a sulfamidelor: acidul folie, acidul p-aminobenzoic, procaina (elibereaza prin hidroliza acidul p-aminobenzoic).

Cresc toxicitatea renala a sulfamidelor prin favorizarea precipitarii lor, substantele care acidifiaza urina (exemplu: clorura de amoniu).

Farmacoterapie

Utilizarea sulfamidelor antimicrobiene, este in prezent restransa datorita reactiilor adverse toxice si alergice relativ frecvente si datorita introducerii unor grupe noi de chimioterapice cu activitate antibacteriana superioara.

Sunt utilizate in tratamentul infectiilor urinare (mai ales asocierea trimetoprim-sulfametoxazol); in nocardioza reprezinta medicatia de electie; ca medicatie de alternativa in infectiile cu Chlamidia trachomatis, infectii biliare, respiratorii. Salazosulfapiridina este indicata in rectocolita ulcerohemoragica cronica.

Sulfamidele locale sunt utilizate in conjunctivite si infectii oculare superficiale cu germeni sensibili (sulfacetamida) si pentru profilaxia infectiei plagilor (sulfadiazina argentica).

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 12 aprilie, 2013, 11:58 Afisari: 66

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *