Prima Pagina » Sanatate A-Z » Medicina Interna » Tehnici de Epurare Extrarenala

Tehnici de Epurare Extrarenala

Epurarea extrarenala, protejeaza sau inlocuieste temporar, functia tubilor renali, in cazul insuficientei renale acute si protejeaza functia intregului rinichi in unele cazuri de insuficienta renala cronica. Aceasta tehnica se bazeaza pe principiul circularii unui volum de sange extras de la bolnav, in contact cu membrane semipermeabile. Acestea permit trecerea electrolitilor, ureei si altor substante, din sangele bolnavului in solutia folosita pentru epurare, conform legilor difuziunii osmotice. De aceea tehnicile de epurare pot fi folosite si in alte boli: come hepatice, unele intoxicatii accidentale, stari de hiperhidratare. In ultima eventualitate se extrage excesul de apa. In principal aceste tehnici sunt urmatoarele:

Hemodializa

Membrana semipermeabila prin care se face epurarea, este o membrana de celofan. Aceasta vine in contact cu sangele bolnavului, intr-un aparat denumit prin analogie “rinichi artificial“. In recipientul (baia) acestuia, se introduce solutia electrolitica, cu concentratie cunoscuta. De obicei ea contine Clor, Sodiu, Ion carbonic, Potasiu, Magneziu, Calciu si Glucoza. Concentratiile difera dupa scopul propus (extragerea de mai multa sau mai putina apa). Miscarea sangelui din organism in aparat si inapoi este asigurata de un sistem de pompe. Bolnavului i se denudeaza o vena si o artera periferica (sau doua vene) de obicei la plica cotului. Hemodializa, fiind o forma de circulatie extracorporeala, se impune supravegherea atenta in timpul efectuarii ei, a tensiunii arteriale, a presiunii venoase si a activitatii electrice a cordului. Periodic se fac determinari electrolitice si de uree din sangele bolnavului pentru a se putea aprecia eficienta. Cele mai frecvente accidente sunt: insuficienta ventriculara stanga (uneori edem pulmonar acut), hemoliza, accidente tromboembolice, cresterea tensiunii arteriale, hemoragii etc.

Dializa peritoneala

 Se practica in cazul de insuficienta cardiaca, cand hemodializa este periculoasa. Dializa peritoneala este contraindicata la bolnavii cu peritonita sau la operatii recent pe abdomen. Tehnica este greoaie, de lunga durata si cu risc de infectie crescut. De aceea se foloseste rar.

Solutiile dializante sunt aceleasi ca cele prezentate la hemodializa, dar se adauga si un antibiotic, de preferabil cu spectru larg si neagresiv pentru rinichi. Se introduce un trocar (cu mandrin), in cavitatea peritoneala, dupa anestezie cu xilina 1 %, in regiunea iliaca stanga. Se scoate mandrinul si in locul lui se introduce in trocar un cateter, care se conecteaza la sistemul de perfuzie. Se introduce aproxi mativ 2 litri de lichid dializant si dupa o ora se opreste perfuzia si se introduce simetric in fosa iliaca dreapta, alt trocar, caruia de asemenea i se inlocuieste mandrinul cu un cateter, care se conecteaza la un borcan de aspiratie. Se extrage solutia introdusa prin stanga, prin cateterul din dreapta. Operatia dureaza 10 ore sau mai mult.

Articole Similare:

Ultima actualizare: miercuri, 30 ianuarie, 2013, 16:38

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *