Prima Pagina » Sanatate A-Z » Pneumologie » Tehnici de modulare a fluxului expirator

Tehnici de modulare a fluxului expirator

Sunt grupate sub acest termen pentru ca toate tehnicile folosite in scop de dezobstructie se bazeaza pe variatii ale fluxului respirator.

Tehnica expectoratiei fortate (FET = forced expiratory technique)

Consta din una sau doua expiratii fortate, cu glota deschisa, care debuteaza cu un volum pulmonar mediu pentru ca apoi sa se atinga volume joase. Seriile FET sunt intrerupte de perioade de ventilatii diafragmatice calme si controlate, asociate si cu drenajul postural. Mai este intalnita si sub numele de ciclu ventilatoriu activ, (ACBT) « active cycle breathing technique » sau « huff coughing », in traducere tuse haletanta sau suflanta.

Tehnica cresterii fluxului expirator (AFE = augumentation du flux expiratoire)

Este o tehnica de dezobstructie bronsica a carei definitie poate fi: « expiratie activa sau pasiva cu volume pulmonare mai mult sau mai putin crescute a caror viteza, forta si timp pot varia in functie de debitul optim necesar dezobstructiei bronsice » (Wils).

Ea consta intr-o expiratie dozata in prealabil, in functie de starea aparatului respirator al pacientului, astfel incat sa poata favoriza progresia secretiilor de la fiecare nivel bronsic.

Se descriu doua manevre :

  • o expiratie lunga si prelungita (AFE lent) cu un debit expirator superior sau un debit expirator spontan dar fara a fi fortat, pentru dezobstructia cailor aeriene mici. Se realizeaza apoi o inspiratie moderata;
  • o expiratie mult mai dinamica dupa o inspiratie ampla (AFE rapid) in scopul dezobstructiei bronhiilor mari si a traheei. Este tehnica ca se apropie de FET, luand in considerare debitul expirator.

Tehnica AFE poate fi pasiva la un pacient imobilizat la pat, fiind sedat sau intr-o stare de inconstienta ca urmare a unor afectiuni asociate. In acest caz presiunile manuale se realizeaza de unul sau doi kinetoterapeuti astfel incat sa se poata crea debitul expirator suficient pentru eliminarea secretiilor.

Drenajul autogen (AD = autogenic drainage)

Drenajul autogen este o metoda care se bazeaza pe aceleasi principii ca si AFE – ul. Particularitatea sa este cea de a codifica precis lantul de exercitii in trei timpi, fiecare timp continand cate 4 – 5 exercitii:

  • timpul 1 – decolarea secretiilor: expiratie dinamica nefortata cu un volum  pulmonar scazut (VC) ;
  • timpul 2 – colectarea secretiilor: expiratie dinamica dar nefortata, cu un volum pulmonar mic sau mediu (VRE + VC) ;
  • timpul 3 – evacuarea secretiilor: expiratie dinamica nefortata cu un volum crescut (VRI).

Tehnica expiratiei lente totale cu glota deschisa (ELTGOL – expiration lente totale glotte ouverte)

Este o tehnica de expiratie lenta, cu glota deschisa, ce cuprinde volumul curent (VC)  inaintand spre volumul rezidual (Vr), particularitatea acestei tehnici fiind cea de pozitionare a pacientului in decubit lateral pe partea care trebuie dezobstructionata. Este o tehnica care se apropie de AFE – ul lent si care faciliteaza dezobstructia la nivelul plamanului decliv, actionand totodata si greutatea hemitoracelui de deasupra.

Tusea dirijata

Tusea, expiratie fortata exploziva, este un act reflex care reprezinta unul din elementele de aparare mecanica a arborelui traheobronsic. Tusea poate fi controlata prin vointa. Tusea se declanseaza prin stimularea zonelor reflexe tusigene intrabronsice si traheale, receptorii cei mai importantii fiind reprezentata de cei iritativi si cei de tiraj.

Studiile mecanice efectuate asupra tusei spontane scot in evidenta urmatoarele:

  • o inspiratie rapida, in medie de 70% din capacitatea vitala;
  • apoi simultan se produce:
  • inchiderea glotei  pe o perioada de 0,2 secunde,
  • o contractie izometrica a muschilor expiratori care antreneaza o crestere a presiunii abdominale, toracica si alveolara,
  • bronhoconstrictie;
  • spre final, deschiderea exploziva a glotei cu expulzia unui volum de aer de aproximativ 45% din CV fortata, cu un debit de 6 – 12 L/s si cu o viteza de 120 m/s.

Tusea voluntara

Este o secuse unica care se diferentiaza de tusea spontana printr-o inspiratie prealabila mai importanta, care atinge CPT. Presiunile intratoracice induse sunt superioare celor observate la tusea spontana, datorita cresterii fortei musculare, a retractiei elastice a parenchimului pulmonar si a reculului elastic a custii toracice.

Tusea voluntara repetata

Se manifesta prin tuse repetata pe parcursul capacitatii vitale. Presiunile dintre secuse scad dar fara sa revina la valoarea 0 si valorile crescute ale debitelor scad de asemenea. Progresia mucusului depinde de frecventa repetitiilor. Cu cat tusea este mai frecventa cu atat volumul expectorat creste.

Tusea provocata

Este obtinuta printr-o presiune exercitata asupra traheei care stimuleaza receptorii sensibili la intindere. Presiunile obtinute vor fi un pic mai superioare celor de la tusea fiziologica. Debitele sunt un pic ridicate si comportamentul mecanic este variabil de la individ la individ.

Articole Similare:

Ultima actualizare: luni, 16 decembrie, 2019, 19:18

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *