Prima Pagina » Sanatate A-Z » Geriatrie » Terapia Medicamentoasa in Geriatrie

Terapia Medicamentoasa in Geriatrie

Terapia Medicamentoasa in Geriatrie

Se constata astazi pretutindeni si in special la batrani, un supra consum de medicamente, cu efecte secundare inerente. In general batranii consuma excesiv hipnotice, psihotrope, laxative si antibiotice. De aceea se recomanda o posologie diminuata si o supravegere stricta. Batranii au tendinta de a face provizii de droguri si de a nu respecta corect prescriptiile.

Diazepamul, Fenilbutazona, Propanololul, Morfina etc, sunt stocate la batrani in sange prin diminuarea fluxului sanghin hepatic. Deci se va reduce administrarea lor. Nitrazepamul produce in doze obisnuite tulburari psihomotorii de 36 de ori mai frecvente ca la tineri. Medicamentele administrate oral sunt mai putin absorbite la batrani. Proteinele fiind scazute la batrani, drogurile care se unesc cu ele ca Dicumarinicile si Fenitoina, cresc concentratia in sange.

Digoxinul prin alt mecanism isi va mari de asemenea concentratia. Pentru toate drogurile se recomanda la batrani reducerea dozei. La varstnici eliminarea renala a medicamentelor scade. Aceasta este valabil pentru Digoxin, care in doza obisnuita poate deveni toxic. Prin acelasi mecanism de eliminare renala scazuta, alte droguri au efect benefic (penicilina si ampicilina). Gentamicina si streptomicina pot atinge in schimb concentratii toxice.

Creerul varstnicului este mai sensibil la barbiturice si la opiacee. In general se constata o sensibilitate net crescuta la batrani, fata de drogurile digitalice, parasimpaticolitice, sedative, hipnotice, sulfamide si indometacin. In concluzie este prudenta scaderea dozelor medicamentelor la batrani, la 30 – 50% fata de adult.

Batranii reactioneaza advers la medicamente, mai frecvent decat bolnavii tineri. Un risc crescut apare la cei care iau antiparkinsoniene, antihipertensive, psihotrope, digitalice, antibiotice si antiinflamaioare. Se intalnesc adeseori hemoragii dupa anticoagulante, coma hipoglicemica dupa antidiabetice orale.

Se descriu numeroase interactiuni medicamentoase, de exemplu intre betablocante si antidiabetice, intre digoxina si chinidina, intre digoxina si antiacide, calciu, extracte tiroidiene, simpaticomimetice. Reactiile adverse cresc proportional cu numarul drogurilor utilizate simultan. Se intalnesc si interactiuni medicament – bolnav. Astfel rezerpina mareste depresia, iar androgenii, corticosteroizii, diureticele, estrogene, fenilbutazona, propranolonul, preparatele de sodiu, agraveaza insuficienta cardiaca. La fel actioneaza psihotropele. In ce priveste relatia medicament – nutritie, absenta vitaminelor si sarurilor minerale, agraveaza suferintele bolnavului. Lipsa de fructe, legume si ficat, in prezenta anticonvulsivantelor determina slabiciune, oboseala si anemie.

Lipsa de lapte si derivate in prezenta anticonvulsivantelor da dureri osoase, deficienta in mers si slabiciune musculara, prin deficit de vitamina D. Avitaminoze pot apare si dupa consumul cronic al unor medicamente. Dupa digitalice apare deficit de Tiamina. Hidralazina, Fenitoina, Triamterenul si Aspirina consuma acidul folic, biguanidele si Colchicina scad Vitamina B12; drogurile antituberculoase produc acelasi efect.

Se va acorda atentie tonicardiacelor si antiaritmicelor, dar mai ales antibioticelor. Cloramfenicolul va fi evitat in insuficienta hepatica. Cantitatile administrate de Ampicilina si rifampicina vor fi reduse la cei cu afectiuni biliare. Antibioterapia prelungita si repetata conduce la selectii microbiene (bronsite cronice si infectii urinare). Se vor evita antibioticele retard, antibioticele cu efect ototoxic (streptomicina, gentamicina, aminozidele), precum si antibioticele cu efect nefrotoxic (gentamicina).

In general se va evita poliantibioterapia sistematica, precum si administrarea prelungita si dozele administrate in mare cantitate. Multe reactii secundare apar dupa substantele psihotrope (somnolenta, stari depresive, confuzie, uneori stari comatoase). Antidepresivele determina uscaciunea gurii, atonie vizicala, constipatie si aritmii. Se prefera imipraminele (Tofranil si Haloperidol). Neurolepticele dau sindroame extrapiramidale. Barbituricele trebuiesc evitate in masura posibilitatilor. Tranchilizantele sunt in general mai bine suportate. Adrogenii favorizeaza cancerul de prostata. Corticoizii vor fi administrati cu multa grija, in doze de preferat mai mici si daca este posibil sub protectie (alcaline). Se va acorda atentie si diureticelor deoarece scad tensiunea arteriala si produc tulburari electrolitice. Laxativele in exces pot conduce la casexie, edem, hipocalcemie si carente vitamino-minerale.

In concluzie trebuiesc bine cunoscute la varstnici reactiile adverse. Dozele vor fi reduse la jumatate fata de adult, vor fi administrate pe perioade scurte si se va controla respectarea indicatiilor intotdeauna.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 1 martie, 2013, 10:16 Afisari: 74

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *