Prima Pagina » Sanatate A-Z » Farmacologie » Tetraciclinele – Antibiotice cu Spectru Larg

Tetraciclinele – Antibiotice cu Spectru Larg

Antibiotice produse de diferite specii de Streptomyces, cu nucleu policiclic naftacencarboxamidic.

Clasificare

a) dupa origine:

  • substante naturale (produse de specii de Streptomyces) – tetraciclina;
  • substante de sinteza:
  1. administrate oral: semiretard (durata 12 ore): metacilina, minociclina; retard (durata 24 ore): doxiciclina;
  2. administrate injectabil: rolitetraciclina.

b) dupa generatii:

  • generatia I: tetraciclina, clortetraciclina, oxitetraciclina, demeclociclina;
  • generatia a II-a: doxiciclina, minociclina.

Farmacocinetica

 Profilul farmacocinetic al tetraciclinelor este diferit in functie de generatia din care fac parte. Astfel, tetraciclinale din generatia a II-a (doxiciclina, minociclina) simt mai lipofile, ceea ce ie confera avantaj din punct de vedere al biodisponibilitatii, distributiei in tesuturi si eliminarii.

Absorbtia tetraciclinelor se face in stomac si duoden. Biodisponibilitatea tetraciclinei dupa administrare orala este mai mica de 80%, iar a doxiciclinei si minociclinei este de 90-100%. Alimentele (mai ales lactatele), medicamentele antiacide cu Ca. Mg, Al, ferul, formeaza chelati mai ales cu tetraciclinele din prima generatie si scad biodisponibilitatea orala a acestora. T1/2 plasmatic este 10-11 ore pentru tetraciclina si 12-22 ore pentru doxiciclina.

Legarea de proteinele plasmatice este medie la tetraciclina (aprox. 65%) si mare a doxicilina (peste 80%). Difuziunea in tesuturi este buna pentru tetraciclinele din generatia a II-a (doxicilina, minociclina), datorita liposolubilitatii crescute, realizand astfel concentratii mari in plamani, sputa, saliva, bila, organe genitale feminine si prostata. In lichidul cefalorahidian numai minociclina realizeaza concentratii active. Trec bariera placentara si in laptele matern.

Tetraciclinele se acumuleaza in oase si dinti.

Eliminarea tetraciclinelor dupa administrare orala se face prin scaun si urina. Astfel, tetra­ciclina se elimina prin scaun aprox. 40% (de aceea deprima intens flora intestinala) si renal aprox. 60% prin filtrare glomerulara in forma activa (insuficienta renala determina fenomene de cumulare si ii creste toxicitatea), doxicilina se elimina sub forma de chelati inactivi, depri­mand mai putin flora intestinala; nu se acumuleaza in insuficienta hepatica si renala.

Minociclina se metabolizeaza intens (concentratia in ficat este de 12 ori mai mare decat in plasma, iar in bila de 30 de ori mai mare), dar nu se acumuleaza in insuficienta hepatica.

Farmacodinamie

Mecanismul de actiune este bacteriostatic. prin legarea specifica de subunitatile ribozomale 30S, cu impiedicarea sintezei proteice bacteriene.

Spectrul antimicrobian este larg si cuprinde:

  • coci gram pozitiv: streptococi, stafilococi, pneumococi;
  • coci gram negativ: gonococ, meningococ;
  • bacili gram pozitiv: B. anthracis, Listeria;
  • bacili gram negativ: Brucella, Vibrio cholerae, Yersinia, Francisella tularensis, Legionella, unele tulpini de E. coli, Klebsiella, Enterobacter, H. influenzae, Proteus;
  • pirochete: Treponema palidum, Leptospira.

Rezistenta bacteriana se instaleaza lent si este mediata plasmidic (mai ales pentru tetracicli­nele am prima generatie). Apare prin incapacitatea sistemului transportor activ de a transporta tetraciclinele in interiorul celulei microbiene, sau prin scaderea permeabilitatii membranare.

Tulpinile devenite rezistente (relativ frecvent): Pseudomonas, Proteus, bacili coliformi, pneumococi, streptococ piogen, gonococi, Bacteroides.

Farmacotoxicologie

Reactiile adverse produse de tetracicline sunt:

  • la nivelul aparatului digestiv:
  1. iritatie gastrica si intestinala, greata, voma, pirozis, dureri epigastrice (frecvent pentru oxiteraciclina si doxiciclina);
  2. mai rar ulcere esofagiene; pentru evitarea acestui fenomen se administreaza cu multa apa si se evita administrarea inainte de culcare;
  3. disbacterioza intestinala prin favorizarea dezvoltarii infectiilor enterice cu Candida, fenomen frecvent pentru tetraciclinele din prima generatie;
  4. stomatita, rectita, iritatie perianala complicata cu suprainfectii si hipovitaminoza.
  • la nivel hepatic: pot produce infiltrarea grasa a ficatului (la doze mari mai ales in administrare parenterala); efectul toxic hepatic este favorizat de insuficienta renala, coexistenta altor boli hepatice, malnutritie, sarcina;
  • la nivel renal:
  1. afectarea toxica a rinichiului cu degenerescenta grasa a celulelor tubul are;
  2. diabet insipid nefrogen rezistent la vasopresina (frecvent pentru demeclocilina);
  3. preparatele cu termen de valabilitate depasit produc o tubulopatie proximala de tip sindrom Fanconi, manifestat prin poliurie, polidipsie, proteinurie, aminoacidurie, glicozurie, acidoza, greturi, varsaturi;
  • fotosensibilizare;
  • la nivel de oase si dinti: se acumuleaza si formeaza chelati de tetraciclina cu ortofosfat de calciu. Se produce colorarea in brun a dintilor cu hipoplazia smaltului dentar. Acest fenomen afecteaza dentitia de lapte daca se administreaza tetracicline in a doua jumatate a sarcinii si dentitia definitiva daca se administreaza la copii pana la 8 ani. Prin depunerea in oase pot produce inhibarea cresterii copiilor, fenomen ireversibil in conditiile administrarii de doze mari, timp indelungat;
  • la nivel SNC: minociclina poate produce frecvent reactii toxice vestibulare manifestate prin greata si vertij;
  • flebita locala la administrare i.v. (mai ales tetraciclinele din prima generatie).

Farmacoepidemiologie

Tetraciclinele sunt contraindicate:

  • in insuficienta renala (exceptie doxiciclina), deoarece se acumuleaza si produc fenomene toxice;
  • femei gravide;
  • copii mai mici de 8 ani;
  • este contraindicata asocierea tetracicline-peniciline, deoarece apare antagonism.

Interactiuni medicamentoase

  • Asocierea peniciline – tetracicline este contraindicata, deoarece tetraciclinele antagonizeaza efectul bactericid al penicilinelor prin impiedicarea inmultirii germenilor.
  • Tetraciclinele scad concentratia plasmatica a estrogenilor conjugati si scad eficacitatea contraceptivelor.
  • Cresc riscul insuficientei renale la asocierea cu metoxifluran.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 12 aprilie, 2013, 9:16 Afisari: 63

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *