Prima Pagina » Sanatate A-Z » Chirurgie Plastica » Tipuri Speciale de Arsuri

Tipuri Speciale de Arsuri

 ARSURILE CHIMICE

Tipuri Speciale de ArsuriArsura chimica evolueaza local mult mai grav decat o arsura termica, factorii de gravitate fiind: concentratia substantei,cantitatea de substanta, durata contactului, penetrabilitatea ei, modul de actiune, actiunea toxica sistemica (hipocalcemie, necroza hepatica, insuficienta renala acuta, methemoglobinemie si hemoliza masiva cu anemie acuta si hemoglobinurie. Cele mai multe determina necroza de coagulare, altele determina necroze dezintegrative cu extindere in profunzime.

Forme clinice

Arsurile prin acizi

In majoritatea cazurilor, in arsurile cu acizi, agentul responsabil de generarea leziunilor este ionul de hidrogen, cauzator al reactiei exoterme.

  • Acizii tari (sulfuric, clorhidric, azotic) actioneaza prin deshidratare, rezultand escare uscate, cartonate, de culoare cenusie (acidul sulfuric), galbuie (acidul clorhidric), portocalie-rosietica (acidul azotic).  Leziunile sunt brutal instalate, profunde, dar total “fixate“, extinzandu-se ulterior putin in profunzime.
  • Acizii organici si derivatii lor sunt acizi slabi si dau leziuni mai torpide, cu escare moi, de culori sterse. Daca agentul nu este neutralizat, leziunea se extinde in suprafata si profunzime, cu delimitare defectuoasa si evolutie septica. Cantitati variabile de acid se pot absorbi in circulatia sistemica, cu actiune toxica celulara, la distanta de focarul cutanat, putand determina insuficienta renala sau hepatica.
  • Acidul fluorhidric, prin ionul de fluor,  produce necroza de lichefire, decalcifiere si chiar eroziune osoasa. Actiunea se opreste cand, prin combinarea cu ioni de calciu sau magneziu, se formeaza saruri inactive. Uneori pacientul nu realizeaza expunerea, timp de 6-24 de ore (mai ales ca acidul penetreaza unele tipuri de manusi de protectie), pana cand nu apare durerea, deosebit de severa.

Arsurile  prin baze

Leziunile sunt mult mai grave, bazele avand si efect keratolitic si colagenolitic. Escarele evolueaza umed, transformandu-se intr-o masa mucilaginoasa in care procesul de granulatie este foarte lent. Culoarea escarei variaza de la cenusiu la negru, in functie de concentratia solutiei si durata de actiune. De regula, leziunile nu se “fixeaza” ca in cazul acizilor tari, bazele difuzand permanent in suprafata si profunzime, pana la dezactivare. In cazul in care leziunile sunt provocate de solutii acide sau alcaline fierbinti, efectului chimic specific substantei i se adauga cel termic, agravand leziunile.

Arsurile prin anhidride

Sunt foarte grave din cauza posibilitatilor de resorbtie rapida in circulatia sistemica cu afectarea ficatului si rinichiului.  Leziunile locale impun, mai mult decat in alte arsuri chimice, excizia larga a zonelor afectate, cat mai rapid posibil.

Arsurile prin fosfor si magneziu

Fosforul alb da arsuri de o gravitate deosebita prin degajare rapida si brutala de caldura, actiune deshidratanta – necrozanta, difuzie in profunzime cu afectare hepatica. Leziunea locala se datoreaza in principal efectului termic si apare ca o zona de necroza, galbuie, uneori fluorescenta si care uneori degaja vapori albi cu miros asemanator usturoiului. Sulfatul de cupru poate fi folosit la detectarea fosforului (se coloreaza negru la contactul cu fosforul ) si neutralizarea fosforului patruns sub piele, dar trebuie tinut cont de faptul ca si el poate determina complicatii hepatice.

Magneziul actioneaza in mod similar cu fosforul, dar el arde mult mai rapid si cu flacara.

Arsurile prin substante fotosensibilizante

Cele mai frecvente sunt cele prin meladinina, substanta care creste reactivitatea melanoforelor cutanate la ultraviolete, cu activarea melanosintezei; de regula, arsurile sunt superficiale, dar la suprafete care depasesc 15% din suprafata cutanata apare pericolul instalarii insuficientei renale acute.

Tratamentul arsurilor chimice

In prezent s-a renuntat la vechea tehnica a antidoturilor (neutralizarea unei baze cu un acid si invers), principiile tratamentului general si local fiind similare cu cele din arsurile termice. Se vizeaza indepartarea agentului chimic prin spalare cu jet continuu de apa la 24-28 grade C, timp de 30 de minute.  Exista o singura exceptie – oxidul de calciu (CaO) – care reactioneaza violent cu apa, cu mare degajare de caldura.  In acest caz se indeparteaza initial particolele de CaO cu jet de aer sau alcool si apoi se spala sub jet puternic de apa. Tratamentul general este similar cu cel efectuat in arsurile termice si este de preferat sa se faca in colaborare cu specialistul toxicolog.  Leziunea locala este deseori subestimata ca suprafata si profunzime, la o evaluare initiala, datorita evolutiei ei, de obicei fiind corecta doar la 24-48 de ore de la agresiune.

ARSURILE  ELECTRICE

Sunt, fara indoiala, cele mai grave arsuri, reprezentand o urgenta majora medico-chirurgicala.  In aceasta categorie sunt incluse si arsurile prin flama electrica, care de fapt sunt arsuri termice cu aceeasi patogenie, evolutie si tratament.

Organismul, intercalat in circuitul unui curent electric, se comporta ca un conductor, cantitatea de energie termica eliberata fiind direct proportionala cu rezistenta si invers proportionala cu sectiunea conductorului.  Regiunile distale ale membrelor se pare ca au cea mai mare rezistenta electrica datorita continutului lor crescut in tesut conjunctiv.

In ceea ce priveste tensiunea si intensitatea curentului, se stie ca “voltii ard“ si “ amperii omoara”. Curentul alternativ la tensiuni egale este de trei ori mai periculos decat cel continuu.

Efectele distructive ale trecerii curentului electric prin organism depind de asemenea de frecventa (cel de inalta frecventa este cel mai periculos) si, bineinteles, de durata de actiune. Cel mai afectat dintre organele interne este cordul, la nivelul caruia apar aritmii, chiar fibrilatie ventriculara, urmata de deces. Trecerea prin tesuturi a curentului electric determina coagularea intravasculara, cu afectarea in special a microcirculatiei.  Se poate produce si coagularea intraarteriala, cu ischemia acuta a zonei irigate de vasul respectiv.  De asemenea, se produce necroza avasculara a unor tesuturi prin coagularea proteinelor sub influenta variatiilor mediului ionic. Cea mai afectata este masa musculara, cu aparitia miozitei necrozante.  Daca nu se intervine chirurgical, rapid si energic, se produce suprainfectia cu anaerobi, determinand gangrena gazoasa extensiva.

La examenul clinic al unui electrocutat se observa marca de intrare si cea de iesire (ultima cu leziuni de necroza mai mari), caracteristica fiind escarificarea tegumentului afectat sau carbonizarea unor segmente.  Sunt situatii cand nu exista solutie de continuitate, sub tegumentul aparent indemn fiind prezente afectari grave ale structurilor subjacente. Daca au fost afectati, muschii au aspect de “carne fiarta“; dupa 12-24 de ore prin suprainfectie ei se transforma intr-o magma cu miros fetid. Tendoanele isi pierd luciul,capata o culoare bruna si sunt foarte friabile.

Nervii sunt foarte afectati, cu distructia completa a fasciculelor si cu aspect translucid.  In primele ore vasele mari nu sunt trombozate. Cand manifestarile clinice (edem important, dureri violente, tulburari ischemice) sunt cele care ne dezvaluie existenta acestor leziuni, faza terapeutica este, de obicei, depasita. De aceea, este obligatoriu un examen clinic atent al traiectului leziuni, intre marca de intrare si cea de iesire; la cea mai mica suspiciune, se fac incizii de degajare (inclusiv a fasciei) cu explorarea intraoperatorie a muschilor, tendoanelor, vaselor si nervilor.

Tratamentul arsurilor electrice

Electrocutatul este, de regula, socat, infectat, expus complicatiilor cardiovasculare si renale. Obiectivele tratamentului vor fi: combaterea socului, evitarea insuficientei renale acute, evitarea socului toxico-septic.

Se administreaza obligatoriu sange (1200/ml/zi ), Dextran 40 (efect antisludge), solutii cristaloide, urmarindu-se obtinerea unei diureze de minim 100 ml / h.  Antibioterapia profilactica se impune deoarece, dupa instalarea gangrenei cu anaerobi, orice tentativa de tratament antibiotic devine inoperanta. Tratamentul chirurgical include excizia tesuturilor necrozate, incizii seriate,etapizate, incizii de decompresiune si debridari largi pe tot traiectul parcurs de curent. Tinand cont ca la 4-5 zile  de la accident prin suprainfectie pot apare leziuni ale peretilor vaselor mari, este indicat sa se lase la patul bolnavului o trusa de hemostaza, pentru a putea opri la timp o hemoragie fulgeratoare. Toti acesti bolnavi sunt, de regula, mari mutilati, necesitand o serie de interventii reparatorii, succesive, pentru o cat mai buna recuperare functionala si estetica.

DECALOGUL INGRIJIRII ARSURILOR

  1. Racirea suprafetelor arse ca masura de prim ajutor
  2. Toaleta locala neinvaziva
  3. Recunoasterea leziunilor respiratorii produse prin inhalarea de fum si a arsurilor in spatiu inchis
  4. Aprecierea corecta a mortalitatii pe baza suprafetei arse, a varstei, tarelor organice si a conditiilor terapeutice
  5. In  primele 24 de ore se vor administra numai solutii cristaloide, de preferat sol Ringer
  6. Se vor practica incizii de degajare – decompresiune in cazul arsurilor circulare
  7. Reluarea precooce a alimentatiei naturale pe baza unui regim hipercaloric diversificat
  8. Protezarea organului tegument si prevenirea instalarii sindromului de insuficienta acuta tegumentara
  9. Informarea realista a apartinatorilor aupra prognosticului vital, moprfofunctional si estetic
  10.  Crearea unei ambiante placute, constructive, adaptata informational la necesitatile specifice pacientului.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 14 decembrie, 2012, 14:51

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *