Prima Pagina » Sanatate A-Z » Boli Infectioase » Togaviridae Virusi

Togaviridae Virusi

Familia Togaviridae

Include virusuri ce infecteaza in mod obisnuit animale si artropode. Atunci cand survin la om aceste infectii pot fi extrem de grave. Pentru patologia umana prezinta interes:

  • Genul Alphavirus;
  • Genul Rubivirus.

Morfologie si structura:

Virionii sunt de forma sferica, anvelopati, cu dimensiuni de 40-70 nm.

Structura este reprezentata de: Anvelopa: de natura lipoproteica ; cuprinde doua glicoproteine (E1 si E2) care proemina in exteriorul virionului fiind totodata atasate la capsida. Glicoproteina E1 are activitate hemaglutinanta. Capsida: are simetrie icosaedrica si contine o singura proteina structurala (C) si 3 proteine non-structurale (NS1, NS2, NS3). Genomul: ARN monocatenar, cu polaritate pozitiva.

Replicare:

Proteinele anvelopei contribuie la atasarea virionului la celula tinta. Internalizarea se realizeaza prin endocitoza. Replicarea are loc la nivelul citoplasmei celulare. Sub actiunea ARN-replicazei virale are loc sinteza ARN progen care functioneaza ca matrita pentru sinteza de ARN complementar si ARN genomic. Sinteza proteinelor virale structurale se realizeaza prin sinteza initiala a unei poliproteine precursoare care este apoi scindata. O parte din aceste proteine structurale sunt apoi glicozilate si migreaza in membrana citoplasmatica. Eliberarea virionilor din celula se realizeaza prin inmugurire.

Genul Alphavirus:

Include 7 subgrupe de virusuri ce pot infecta mamifere, artropode, pasari. Infectia se transmite prin vectori (tantari ) si poaate determina encefalite primare.

Clasificare:

Exista 7 subgrupe de virusuri:

  • Subgrup I – virusul encefalitei ecvine de est (EEE);
  • Subgrup II – virusul encefalitei ecvine de Venezuela (VEE);
  • Subgrup III – virusul encefalitei ecvine de vest (WEE);
  • Subgrup IV – virusul Mayaro;
  • Subgrup V-VII – virusul Getah.

Patogeneza: Virusul patrunde in organism prin muscatura de tantar, ajungand astfel direct in sange (viremie) si infectand ulterior tesutul reticulo-endotelial unde se replica. Apoi infectia cuprinde tegumentele, viscerele, vasele sanguine. Prin traversarea barierei hemato-encefalice infecteaza tesutul nervos.

Diagnostic de laborator:

Microscopia electronica: Diagnosticul se realizeaza prin imunofluorescenta directa.

Inocularea la animal de experienta: Metoda de electie este inocularea intracerebrala a soarecilor nou-nascuti.

Cultivare: Se realizeaza in culturi primare de fibroblaste.

Serologia: Diagnosticul se bazeaza pe urmarirea dinamicii anticorpilor fata de glicoproteinele E1 si E2 (ELISA, RIA).

Genul Rubivirus:

Include un singur reprezentant : virusul rubeolic.

Patogeneza: Patrunderea virusului in organism se realizeaza pe cale respiratorie. La nivelul mucoasei rino-faringiene are loc o prima etapa de replicare virala activa. Urmeaza apoi migrarea la nivelul ganglionilor limfatici regionali si patrunderea in sange (viremie). Sursa de virus este reprezentata de omul infectat care in perioada prodromala elimina virioni infectiosi prin secretia nazo-faringiana, precum si prin urina, fecale.

Boala devine manifesta dupa 2-3 saptamani de la contaminare. Primul simptom este, de obicei, o eruptie cutanata maculo-papuloasa cu localizare initial faciala si care se extinde ulterior. Simptomul caracteristic este insa adenopatia la nivel preauricular, occipital si latero-cervical.

Infectia congenitala constituie o forma extrem de grava a infectiei cu v. rubeolic. Daca, de obicei, rubeola are o evolutie benigna, in cazul in care infectia survine la femeia insarcinata, urmarile asupra produsului de conceptie sunt extrem de severe:

  • decesul fatului in uter;
  • malformatii congenitale cardiace, oculare (cataracta congenitala, retinopatii, glaucom), ale sistemului nervos (microcefalie), viscerale (hepatosplenomegalie, diabet).

Profilaxie:

Se realizeaza cu vaccin viu atenuat. Vaccinarea este utila cu precadere in cazul fetelor (de preferinta inainte de varsta fertila), in vederea prevenirii infectiilor in cursul sarcinii.

Diagnostic de laborator:

Cultivare: Se utilizeaza culturi celulare primare de maimuta, dar efectul citopatic apare tardiv. Diagnosticul se poate face pe baza fenomenului de interferenta intre v. rubeolic si v. ECHO 11. Daca, dupa inocularea v. ECHO 11, nu se observa efectul citopatic al acestuia, acest lucru confirma prezenta v. rubeolic.

Serologie:

  • Hemaglutino-inhibare;
  • Latex-aglutinare;
  • ELISA;
  • RIA;
  • Imunofluorescenta indirecta.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 9 noiembrie, 2012, 13:03

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *