Prima Pagina » Sanatate A-Z » Gastroenterologie » Toxiinfectiile Alimentare

Toxiinfectiile Alimentare

Toxiinfectiile Alimentare

Toxiinfectiile alimentare sunt niste boli acute din grupul infectiilor intestinale, care apar sporadic sau epidemic in urma consumarii de alimente intens contaminate cu variate bacterii si (sau) toxinele lor, caracterizandu-se clinic prin disfunctii intestinale acute cu debut brutal, fenomene toxice generale si dereglari hidro-saline.

La agentii ce provoaca toxiinfectiile alimentare (TIA) se atarna multiple bacterii conventional patogene, care sunt capabile de a produce exotoxine in diverse produse alimentare. Printre aceste exotoxine se numara enterotoxinele (termolabile si termostabile), care intensifica secretia lichidului si a sarurilor in lumenul tractului digestiv, de asemenea si citotoxinele ce lezeaza membranele celulelor epiteliale, ducand la dereglarea in ele a proceselor de sinteza a proteinelor.

Cei mai frecventi agenti, care provoaca TIA sunt: Clostridium perfringens, Proteus vulgaris, mirabilis, Bacillus cereus. Enteroxine mai produc microorganismele conventionale patogene ca: Klebsiella, Enterobacter, Citrobacter, Serratia, Pseudomonas, Aeromonas, Edwardsiella, Vibrio parahaemolyticus. De mentionat, ca majoritatea din agentii TIA elimina enterotoxine termostabile, adica rezistente la temperaturi ridicate.

Enterotoxina St.aureus se deosebeste printr-o termostabilitate mai pronuntata. Ea nu se inactiveaza la temperatura de fierbere (+100°C) timp de 30 minute (dupa unii autori chiar si pana la 2 ore) si isi pastreaza insusirea (in lipsa bacteriilor) de a provoca boala.

Printre agentii microbieni ai TIA capabili sa produca citotoxina se numara: Clebsiellapneumoniae, Enterobacter cloacae, Aeromonas hidrophila, Clostridium perfringens de tip G si dificile, Vibrio parahaemoliticus, St. aureus etc.

Agentii TIA sunt larg raspanditi in mediul ambiant. Ei se intalnesc in materiile fecale ale oamenilor si animalelor, in sol, apa, aer, pe diverse obiecte etc. Astfel, nu intotdeauna in aceasta patologie se poate de stabilit sursa de infectie. In unele cazuri ca sursa de infectie pot fi lucratorii din industria alimentara, care sufera de diverse boli purulente ale pielii (piodermite, plagi purulente, panaricii etc), angine, rinofaringite, laringotrahiobronsite, pneumonii.

In calitate de sursa de infectie mai pot fi animalele bolnave de mastite (bovine, ovine, caprine etc). Mecanismul de transmitere a acestor infectii este cel fecalo-oral, insa nu totdeauna, deoarece acesti agenti pot nimeri in produsele alimentare si din diverse afectiuni purulente ale dermei, cailor respiratorii etc. Raspandirea acestor patologii are loc, de regula, pe cale alimentara.

Printre factorii de transmitere a TIA sunt produsele alimentare solide (salamuri, racituri, oua, carne, conserve din carne, peste etc.) si lichide (lapte, smantana, supe, sucuri, compoturi, cvas, limonada, coctailuri etc). De mentionat, ca aceste produse alimentare sunt niste medii destul de favorabile pentru multiplicarea florei microbiene, care provoaca maladia propriu-zisa.

Intoxicatiile cu stafilococi mai frecvent sunt legate de consumul in hrana a laptelui infectat, a produselor lactate, a diferitor cremuri dulci, a felurilor de bucate din carne, peste si legume. La randul sau Proteus si Clostridium, de asemenea foarte bine se multiplica in produsele alimentare proteice (carne, peste, inclusiv si in cele conservate; in salamuri, lapte etc).

Mai putin pretentios este Bacillus cereus, care se multiplica destul de vertiginos in diverse produse alimentare ca: salate si supe de legume, bucate din carne si peste. Receptivitatea catre acest grup de infectii este destul de avansata. Deseori se imbolnavesc 90-100% din persoanele ce au consumat acelasi produs alimentar infectat.

Pentru TIA este caracteristica infectarea in grupuri cu aspect exploziv, care se raspandeste intr-un timp scurt (de cateva ore), afectand toate sau aproape toate persoanele care au consumat produsul infectat.
Morbiditatea prin TIA este destul de sporita in anotimpurile calde (primavara, vara si toamna), insa cazuri sporadice se pot inregistra pe parcursul anului intreg.

Patogenia si tabloul clinic al TIA depind de doza si genul exotoxinei, de asemenea si de alte substante toxice de origine bacteriana, care se contin in produsele alimentare.

Enterotoxina bacteriana, fixandu-se de celulele epiteliale gastrale si intestinale, actioneaza asupra sistemului fermentativ al epiteliocitelor, activizand functia unor fermenti. Ultimii prin intermediul altor substante biologic active duc la secretia abundenta de catre epiteliocitele intestinale al lichidului si a sarurilor, care, la randul sau, provoaca voma si diareea, aflandu-se la baza acestor patologii.

Pe de alta parte, citotoxinele lezeaza membranele celulelor epiteliale si deregleaza procesele de sinteza a proteinelor in ele, sporind permiabilitatea lor pentru patrunderea toxinelor, uneori chiar si a bacteriilor. Aceasta duce la dezvoltarea intoxicatiei, dereglarea microcirculatiei intestinale si la aparitia proceselor inflamatorii locale in mucoasa ce si caracterizeaza maladia propriu-zisa.

Toxiinfectiile alimentare au un debut acut, chiar brutal, care urmeaza imediat dupa perioada de incubatie. Aceasta perioada este destul de scurta, variind intre 30 min si 24 ore (mai frecvent 2-6 ore). Tabloul clinic al T1A, provocat de diferiti agenti patogeni, este mult asemanator, avand multiple simptome comune. De regula, maladia se incepe cu greturi, la care peste un timp scurt se asociaza voma.

Ultima, de regula, este repetata, uneori chinuitoare si devastatoare. Aproape in acelasi timp sau putin mai tarziu la voma se asociaza scaunul lichid. El este in volum sporit, cu o frecventa de 10-15 ori in nictimer si caracter enteritic, fara mucus si striuri de sange. La o parte din pacienti se mai determina dureri sub forma de crampe in abdomen, ascensiune termica, frisoane, cefalee, vertijuri, slabiciune generala si moleseala.

Temperatura atinge limitele de 38-39°C in primele ore de boala, ulterior pe parcursul a 12-14 ore normalizandu-se. De mentionat, ca la o parte din bolnavi se determina o paliditate a tegumentelor, uneori, mai ales in cazuri grave, ele capata o culoare pamantie, fiind insotite de lesinul pacientilor sau de o stare de colaps.

Daca voma este repetata, iar scaunul abundent si frecvent, pot aparea semne de deschidratare si demineralizare a pacientilor. La ei se ivesc crampe musculare destul de dureroase, se micsoreaza turgorul pielii, care capata o culoare cianotica, se micsoreaza diureza, tensiunea arteriala etc. In majoritatea cazurilor maladia decurge timp de 1-3- zile.

Cu toate ca TIA provocate de mai multi agenti microbieni au un tablou clinic asemanator, unele din ele mai au si particularitati. Spre exemplu, in tabloul clinic al TIA provocate de Cl. perfringens predomina simptomele gastritei sau a gastroenteritei.

Mai frecvent se intalnesc forme grave, care sunt insotite de o enterita necrotica si septicemie anaerobica. In TIA provocate de protei, scaunul are un miros fetid, iar la o parte din pacienti se deregleaza vazul. Intoxicatiile stafilococice mai frecvent decurg fara diaree, cu temperatura normala sau subfebrila si cu predominarea semnelor de gastrita acuta.

Complicatiile in TIA, de regula, sunt legate de adresarea tardiva dupa ajutorul medical. Dintre ele fac parte socul hipovolemic sau toxiinfectios, insuficienta cardiovasculara acuta, enterita necrotica acuta si septicemia anaerobica. De mentionat, ca daca in TIA se dezvolta complicatii si bolnavii nu se adreseaza imediat la medic, la ei boala poate avea un final tragic.

Diagnosticul si tratamentul TIA, in dependenta de gradul de gravitate, poate fi efectuat in sectiile de boli infectioase sau in conditii de ambulator (domiciliu). Este important de mentionat, ca succesul in tratamentul TIA depinde de aceea, cat de rapid pacientul se adreseaza dupa ajutorul medical. Pana la sosirea medicului la domiciliu e necesar de efectuat pacientului spalaturi gastrice cu apa fiarta si racorita, sau cu solutie de 2% bicarbonat de potasiu.

Profilaxia TIA

Consta in efectuarea controlului sanitar si veterinar al produselor alimentare, respectarea regulilor de sanitarie si igiena la prepararea, transportarea, pastrarea si prelucrarea termica a acestora.

Pentru prevenirea infectarii carnea trebuie supusa sistematic examenului veterinar si sanitar, incepand cu sacrificarea animalelor si pana la realizarea produselor fabricate din ea.

Pentru a evita infectarea laptelui si a produselor lactate trebuie efectuate un control veterinar al starii sanatatii animalelor atat obstesti, cat si din sectorul privat; respectarea igienei mulsului animalelor si a igienei personale de catre mulgatoare.

Lucratorii intreprinderilor alimentare, cantinelor, magazinelor alimentare de stat si private trebuie sa respecte cu strictete conditiile sanitaro-igienice de pastrare la rece a produselor, sa asigure livrarea lor in stare proaspata si de calitate superioara.

Carnea, pestele, laptele si derivatele lor trebuie sa fie pastrate in frigider, la temperatura de +2° – +4°C conform termenilor de pastrare. Pentru profilaxia TIA un rol important il are controlul medical al lucratorilor din alimentatia publica si privata pentru a lua masurile de rigoare cu bolnavii si purtatorii de germeni depistati.

Articole Similare:

Ultima actualizare: duminică, 20 noiembrie, 2011, 18:48 Afisari: 1.982

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *