Prima Pagina » Sanatate A-Z » Boli Infectioase » Toxoplasmoza

Toxoplasmoza

Toxoplasmoza este o maladie protozoica acuta sau cronica din grupul bolilor intestinale, provocata de Toxoplasma gondii, care se transmite de la animale la om, mai frecvent pe cale orala, si se caracterizeaza clinic prin simptome de intoxicatie, afectarea sistemului nervos, cardiovascular, gastrointestinal, limfatic, vizual etc.

Pentru prima data in 1908 savantul francez S. Nicolle a descoperit parazitul acestei maladii in organele interne ale unei rozatoare cu denumirea Ctenodactyles gondii, numindu-l Toxoplasma gondii. Toxoplasma provine de la denumirea “in forma de arc“, iar gondii - de la numele rozatoarei. Despre actiunea daunatoare a Toxoplasmei asupra organismului uman a relatat pentru prima data Castellam in 1914.

Parazitul Toxoplasma Gondii face parte din specia Protozoa, clasa Sporozoa, detasamentul Coccidia. In faza de trofozoit parazitul are forma unei semiluni cu lungimea de 4-7 mkm si latimea 2-4 mkm. El are faza sexuata si asexuata de multiplicare.

Multiplicare:

Multiplicarea sexuata a parazitului se petrece in celulele epiteliale ale intestinului pisicii de casa si a altor animale salbatice din familia Felidae, fiind gazda definitiva a toxoplasmei. In intestinul ei trofozoitul se transforma in oochist, care cu materiile fecale se elimina in mediul extern, unde se poate pastra mai mult timp. In mediul ambiant la o temperatura favorabila, umiditatea necesara si prezenta oxigenului din fiecare oochist se formeaza 2 sporochisturi cu cate 4 sporozoiti, care devin invazivi.

Multiplicarea asexuata a toxoplasmei are loc in organismul diferitor mamifere si al omului – gazda intermediara a parazitului. Toxoplasma, fiind un parazit intracelular obligat, se multiplica prin divizare in celulele sistemului macrofagal, formand pseudochistur fara invelis.

La distrugerea pseudochisturilor se elibereaza toxoplasmele, care, la randul sau, ataca alte celule, formand din nou pseudochistrui. De mentionat, ca chisturi adevarate se pot forma in organele interne in toxoplasmoza cronica, care ulterior, mai frecvent, se calcifica. Toxoplasmele in stadiul de trofozoiti sunt sensibile la actiunea factorilor termici si chimici din mediul ambiant. Ele se distrug rapid la t° de +55°C, la actiunea alcoolului etilic 50%, fenolului 1%, acidului clorhidric 1%, cloraminei 2% – timp de 5-10 minute.

Transmitere:

Toxoplasmoza se socoate o zooantroponoza cu focalitate naturala. Ea se intalneste la peste 220 specii de mamifere si 110 specii de pasari, in mijlocul carora pot izbucni epizootii. Cu alte cuvinte, in calitate de sursa de invazie pot fi diverse animale salbatice (vulpi, lupi, sacali, caini salbatici, iepuri de deal, rozatoare marunte, pasari etc.) si de casa (pisici, caini, bovine, ovine, porcine, iepuri de musca, gaini, gaste, rate, curci etc).

Insa totusi, sursa principala in toxoplasmoza o constituie pisica de casa – gazda definitiva a parazitului, care elimina cu materiile fecale oochisturi, ce se pastreaza pe parcursul a mai multor luni in solul ograzilor, gradinilor, livezilor, in nisip, inclusiv si in nisipul unde se joaca copiii. La animalele cu toxoplasmoza acuta parazitii au fost depistati in saliva, secretiile conjunctivale, nazale, in urina si materiile fecale.

Molipsirea omului de toxoplasmoza, de regula, are loc pe cale alimentara: la inghitirea chisturilor, ce se contin in carnea cruda sau insuficient prelucrata termic (consumul frigaruiului, gustarea carnii tocate pentru parjoale etc); la inghitirea oochisturilor eliminate de pisici (prin intermediul mainilor murdare de nisip sau sol, la ingrijirea pisicilor etc). Uneori este posibila infectarea cu toxoplasme prin intermediul mucoasei si pielii nevatamate, insa mai des – prin tegumentele lezate.

In conditiile naturale transmiterea acestei paraziteze de la om la om are loc numai pe cale verticala – de la mama la fat in orice etapa de dezvoltare a lui intrauterina. E de mentionat, ca la gravidele infectate recent cu toxoplasme, posibilitatea transmiterii lor la fat atinge 40-50%, iar in formele manifeste se dezvolta la 1/3 din nou-nascuti. In unele cazuri nu se exclude definitiv posibilitatea de molipsire a lucratorilor medicali, in special a moaselor si medicilor obstetricieni, in timpul controlului vaginal al femeilor sau la primirea nasterilor. In favoarea acestor presupuneri pledeaza rezultatele serologice mai frecvent pozitive cu antigenul toxoplasmic la acesti lucratori medicali, pe de o parte, si, pe de alta – depistarea toxoplasmelor in apele fetale, in secretele vaginale si menstruale.

La contingentele de risc in privinta infectarii cu toxoplasme se atarna lucratorii gospodariilor animaliere, de pasari, de animale salbatice atat de stat, cat si private; lucratorii de la fermele de lapte, stani, crescatorii de caini, veterinarii, zootehnicienii, vanatorii etc.

Toxoplasmele, nimerind pe diverse cai in organismul uman, ajung in ganglionii limfatici regionali, unde se multiplica evident, provocand hiperplazia lor si dezvoltarea procesului inflamatoriu-granulomatos. Ulterior parazitii patrund in sange, unde cu torentul sangvin sunt deseminati, in primul rand, in organele parenchimatoase, afectand tractul digestiv, sistemul nervos, cardiovascular, respiratoriu, endocrin, genital – la femei; aparatul locomotor etc, ce caracterizeaza maladia propriu-zisa.

Incubatie:

Perioada de incubatie, conform datelor de infectare in laborator, constituie 3-14 zile. In infectarea naturala durata incubatiei este destul de greu de determinat, deoarece toxoplasmoza debuteaza mai frecvent prin forma primara latenta sau primara cronica cu semne clinice inobservabile.

In aspect clinic toxoplasmoza se subdivizeaza in forma achizitionata (dobandita) si congenitala; dupa evolutie – acuta, subacuta, cronica, subclinica, inaparenta si portaj; dupa gravitate – usoara, medie si grava.

Simptome:

Formele inaparente, subclinice, latente si portaj de toxoplasme predomina la adulti, caracterizandu-se prin lipsa completa de simptome clinice. Totodata de la femeile cu aceste forme asimptomatice de toxoplasmoza, infestate in timpul graviditatii, fatului pe cale verticala i se transmite patologia data, care, dimpotriva, decurge la fat destul de grav, conducand la avorturi, nasterea copiilor bolnavi, avand diferite defecte, sau la nasterea copiilor morti.

Infectia acuta:

Forma acuta de toxoplasmoza dobandita se caracterizeaza prin debut acut, febra, simptome de intoxicatie, marirea ficatului si splinei in volum, insa acestea se intalnesc rar. Mai frecvent se determina marirea in volum a ganglionilor limfatici, submandibulari, occipitali, axilari. Ei sunt nedurerosi, moi la palpare si nu adereaza cu tesuturile inconjuratoare.

La o parte din pacienti se mai determina o exantema polimorfa sau afectarea sistemului nervos central, ce decurge sub forma de encefalita ori meningoencefalita. Formele nervoase decurg grav, uneori cu un final tragic, mai ales la persoanele care se adreseaza tarziu dupa ajutor medical.

Infectia cronica:

Forma cronica de toxoplasmoza dobandita se caracterizeaza prin simptome de intoxicatie cronica, temperatura subfebrila si indelungata, care decurge pe fundalul afectarii sistemului nervos, digestiv, cardiovascular, uro-genital, vizual, muscular etc. Semnele subiective sunt in dependenta de afectarea sistemelor respective.

Se mai determina o limfadenopatie generalizata, uneori si mezadenta, miozite specifice etc. La majoritatea bolnavilor sunt observate dereglari din partea sistemului nervos central, iar la o parte – semne de afectare a organelor de vaz (uveite, iridociclite, corioretinite, miopie progresanta etc). Toxoplasmoza cronica dobandita se caracterizeaza printr-o durata de mai multi ani, ce decurge cu acutizari si remisii, afectand mai multe sisteme si organe ale organismului uman.

La pacientii cu infectia HIV/SIDA toxoplasmoza dobandita se manifesta ca o infectie oportunista, care decurge sub forma de encefalita sau meningoencefalita acuta, devenind cauza principala a decesului. Toxoplasmoza congenitala se subdivizeaza in urmatoarele forme: acuta, subacuta, cronica, latenta si reziduala.

In toxoplasmoza congenitala acuta generalizata se observa fenomene de intoxicatie pronuntata, ascensiune termica, hepatomegalie, uneori cu icter, pneumonie, miocardita. In cazuri grave se mai dezvolta si sindromul hemoragic, In formele subacute mai apare si meningoencefalita. Toxoplasmoza congenitala acuta si subacuta se depisteaza rar.

Totodata, forma cronica de toxoplasmoza congenitala se diagnosticheaza mai frecvent in virtutea decurgerii mai grave, prezentei monstruoase, modificarilor mai pronuntate din partea sistemului nervos central cu calcificate in creier, decelate radiologic. La copii se observa microcefalia sau hidrocefalia, semne de epilepsie, o dezvoltare mintala retardata. La ei mai sunt posibile anoftalm, microftalm, corioretinita etc; vicii cardiace congenitale, buza de iepure, gura de lup si alte defecte de dezvoltare. In cazurile, cand activitatea procesului de invazie s-a minimalizat evident ori a disparut si sunt prezente numai urmarile encefalitei, se poate de constatat forma reziduala de toxoplasmoza.

Diagnostic:

Diagnosticul de toxoplasmoza se poate efectua in diverse sectii spitalicesti, in conditii de ambulator, in centrul de toxoplasmoza, insa el trebuie confirmat, utilizand date anamnestice, epidemiologice, clinice, instrumentale, metode serologice sensibile specifice si alergice. In argumentarea diagnosticului clinic e necesar de implicat medicii infectionisti, iar in cazuri dificile, de consultat specialistii in toxoplasmoza.

Tratament:

Tratamentul specific al acestei parazitoze se efectueaza in diverse sectii spitalicesti sau in conditii de ambulator la medicii specialisti in dependenta de organele preponderent afectate, insa fiind coordonat cu specialistii de la Centrul de toxoplasmoza sau cu medicii infectionisti.

Profilaxie:

Profilaxia toxoplasmozei in primul rand consta in depistarea precoce a ei: intre animale de catre veterinari; in izolarea si tratarea animalelor de pret bolnave. Personalul implicat in ingrijirea animalelor bolnave trebuie sa poarte haine de protectie si sa respecte cu strictete regulile de igiena personala, inclusiv si dupa contaminarea pisicilor, “chiar fiind exterior si sanatoase”.

Nu se recomanda de consumat in hrana lapte crud, de degustat carne cruda sau tocata pentru parjoale ori carnea slab prelucrata termic, cum sunt frigaruii etc Lucratorii medicali din maternitati si consultatii pentru femei trebuie sa respecte cu strictete regulile de igiena personala, iar controlul vaginal a femeilor si primirea nasterilor de efectuat, utilizand manusi de guma.

Profilaxia toxoplasmozei congenitale include urmatoarele masuri: depistarea gravidelor infectate primar si tratarea lor; de investigat serologic gravidele in primul trimestru; in caz de infectare recenta, chiar daca tabloul clinic lipseste, de efectuat tratamentul specific.

Gravidele cu rezultatele serologice negative la toxoplasmoza in primul trimestru, necesita aceste investigatii si in urmatoarele trimestre. Daca reactiile serologice la toxoplasmoza devin pozitive in urmatoarele trimestre, se argumenteaza o infectare recenta si se recomanda de aplicat tratamentul specific.

Necatand la tratamentul specific al gravidelor contra toxoplasmozei, copiii nascuti de astfel de mame necesita investigatii specifice si o supraveghere mai minutioasa in dinamica.

Articole Similare:

Indicii:
Ultima actualizare: marți, 6 septembrie, 2011, 14:49 Afisari: 1.368

2 Discutii la Toxoplasmoza

  1. tirlea vilg 08/11/2012 at 22:36

    m-ar putea ajuta cineva cu informatii despre actiunea toxoplasmozei asupra retinei ?M as multumii si cu trimiteri la surse de informare
    multumesc anticipat

    Răspunde
    • DoctorFrog 09/11/2012 at 11:04

      Manifestarea cea mai frecventa in toxoplasmoza congenitala este retinocoroidita, care are o predilectie pentru polul posterior al ochiului.

      Se intalneste in 75-80% din cazuri si este bilaterala in 85% din cazuri. In toxoplasmoza dobandita, forma oculara a bolii se produce mult mai putin frecvent. Doar 1-3% dintre pacienti cu infectie dobandita au facut toxoplasmoza oculara. Cu toate acestea, studiile serologice sugereaza ca toxoplasmoza oculara este mai frecvent asociata cu infectia dobandita decat se crezuse.

      Colaborarea interdisciplinara cu medicii de medicina interna, medici specialisti in boli infectioase sunt intotdeauna obligatorii in tratamentul toxoplasmozei oculare.

      In cazul toxoplasmozei oculare, pot fi folosite mai multe scheme terapeutice. Tripla asociere de medicamente se refera la pirimetamina (75-100 mg in prima zi, urmata de 25-50 mg pe zi ulterior), sulfadiazina (2-4 g in primele 24 de ore, urmat de 1 g de patru ori pe zi) , si prednison.

      Asocierea cvadrupla se refera la pirimetamina, sulfadiazina, clindamicina, si prednison (1 mg / kg corp greutate). Pirimetamina ar trebui sa fie combinata cu acid folic, pentru a evita complicatii hematologice (anemie). Durata tratamentului variaza in functie de raspunsul pacientului, dar, de obicei, dureaza 4-6 saptamani. O combinatie de 60 mg de trimetoprim si 160 mg sulfametoxazol administrat o data la 3 zile a fost folosita ca metoda profilactica.

      Dupa o dispensarizare si urmarire atenta timp de 20 de luni, recidivele au fost observate la 7% dintre pacientii tratati cu schemele de asociere, in comparatie cu 24% dintre pacientii placebo.

      In timpul sarcinii, spiramicina si sulfadiazina pot fi folosite in primul trimestru. In al doilea trimestru de sarcina sunt recomandate spiramicina, sulfadiazina, pirimetamina, si acid folic. Spiramicina, pirimetamina, si acidul folic pot fi administrate si in al treilea trimestru de sarcina.

      Corticosteroizi topici sunt utilizati in functie de raspunsul la tratament. Terapia depot cu steroizi este absolut contraindicata in tratamentul toxoplasmozei oculare. Dozele mari corticosteroizi, in imediata apropiere a tesuturilor oculare aparent copleseste raspunsul imun al gazdei, ceea ce duce la necroze agresive si potential de orbire permanenta.

      Corticosteroizi sistemici sunt utilizati ca adjuvanti pentru a minimiza daunele colaterale al raspunsului inflamator. Cicloplegicele sunt folosite in functie de reactia camerei anterioara si de gradul de durere. Ele sunt, de asemenea, folosite pentru a preveni formarea de sinechii posterioare.

      Substante medicamentoase utilizate:
      Sulfadiazina. Clindamicina – intravitros (0,1 mg/0,1 ml) a fost raportata ca o terapie benefica in cazurile care nu au raspuns la tratamentul oral conventional. Pirimetamina (Daraprim). Atovaquone (Mepron) – 750 mg de patru ori pe zi; a fost utilizat ca a doua linie de tratament pentru toxoplasmoza. Azitromicina – 250 mg / zi sau 500 mg in fiecare zi in asociere cu 100 mg pirimetamina in prima zi, urmata de 50 mg / zi in zilele ulterioare; este folosita ca alternativa.

      Fotocoagularea, crioterapia si vitrectomia: este necesara prudenta in cazul in care fotocoagularea sau crioterapia este luata in considerare in tratamentul toxoplasmozei oculare. Hemoragii intraretinale, hemoragii vitroase, si dezlipire de retina au fost raportate ca si complicatii ale acestor proceduri de tratament. Vitrectomia poate fi indicata in caz de dezlipire de retina sau in cazul in care persista opacitatile vitroase.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>