Prima Pagina » Sanatate A-Z » Radiologie » Tratamentul Accidentelor Consecutive Explorarilor Radiologice

Tratamentul Accidentelor Consecutive Explorarilor Radiologice

Tratamentul Accidentelor Consecutive Explorarilor Radiologice

Tratamentul profilactic: Reprezinta folosirea cu discernamant a explorarilor radiografice cu substante de contrast iodate, cand au fost epuizate toate celelalte examene clinice si de laborator, pentru a aprecia utilitatea examenelor, starea de sanatate a bolnavilor, si pentru a sesiza eventualele contraindicatii.

Trebuie sa se tina seama de urmatoarele recomandari:

– Se vor evita examenele cu substante de contrast iodate la bolnavii cu afectiuni grave hepatice si renale sau cardiovasculare, cu leucopenie, trombopenie, coagulabilitatea scazuta a sangelui.

– Varsta inaintata, peste 60 de ani, cazurile cu antecedente anafilactice, cu eozinofilie si labilitate neurovegetativa crescuta reprezinta un risc mai mare si selectionarea va trebui sa fie mai riguroasa.

– Se va prefera colecistografia per os cand este posibil, nu cea prin injectare intra-venoasa.

– Examenele vor fi executate numai de catre medic, sau in prezenta lui. Acesta va putea lua masurile necesare si cele mai potrivite in caz de accident.

– Dotarea obligatorie a tuturor cabinetelor de radiologie, unde se executa examene cu substante de contrast iodate, cu trusa de urgenta, permanent la indemana.

– Examenele vor fi executate dimineata, cand bolnavii sunt odihniti, mai calmi, in echilibru neurovegetativ mai stabil, in camere cu temperatura potrivita, bine aerisita si luminate.

– Se va sta de vorba cu bolnavul, creandu-i ambianta psihica necesara, de calm si incredere.

– Injectarea substantei de contrast iodate va fi executata bolnavului in decubit dorsal, dupa ce fiola a fost studiata pentru eventualele impuritati si fisuri si incalzita la temperatura corpului (nu mai mult).

Tratamentul curativ: accidentele odata declansate, trebuie intervenit prompt, fiecare secunda pierduta putand fi fatala. In primul rand, se intrerupe injectarea, acul putand fi lasat pe loc, pentru a putea eventual introduce medicatia corespunzatoare. Fiecare tratament va fi individualizat.

Tulburarile cardio-vasculare vor fi tratate cu adrenalina 1% – 0,5 ml, subcutanat, repetandu-se la nevoie, sau chiar intravenos, prin infectare lenta a 2 – 3 ml. Se mai administreaza: hidrocortizon hemisuccinat, vasopresoare (Norartrinal, Aramina), in cantitati adecvate gravitatii cazului, precum si oxigen prin sonda sau masca sau, eventual, respiratie artificiala.

In tulburarile respiratorii, dupa caz, se administreaza oxigen, calciu clorat sau gluconat, hiposulfit de sodiu intravenos, antihistaminice ca Romergan, Feniramin, cate o fiola intramuscular sau intravenos.

Tulburarile nervoase: alaturi de tratamentul cu antialergice si antihistaminice, se administreaza si calmante.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 1 martie, 2013, 14:42 Afisari: 14

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *