Prima Pagina » Sanatate A-Z » Pediatrie » Tratamentul Pneumoniei la Copii

Tratamentul Pneumoniei la Copii

In cazul pacientilor suspectati de pneumonie, medicul trebuie sa fie atent la eventualele semne de dezechilibrare a functiei respiratorii si trebuie sa monitorizeze saturatia cu oxigen a sangelui periferic. Daca aceasta scade, se recomanda administrarea de oxigen. Daca varsta pacientului este mica sau exista si alte complicatii care pot agrava cursul bolii sau pacientul este in stare grava inca de la inceput, se recomanda (la nevoie) chiar si intubare traheala: daca nu se pot mentine concentratiile gazelor sangvine (in special oxigenului) in limite normale si starea de constienta a pacientului este afectata.

Majoritatea pacientilor cu pneumonie pot fi tratati ambulator cu antibiotice sau antivirale (in functie de agentul etiologic al infectiei). Schemele terapeutice se administreaza in functie de tipul infectiei si de agentul patogen descoperit la investigatiile paraclinice. Scopurile terapiei medicamentoase sunt eradicarea infectiei, reducerea morbiditatii si prevenirea aparitiei complicatiilor. In cazul in care situatia o impune, se poate recurge la antibioticoterapie empirica, pana cand sosesc rezultatele antibiogramei, daca exista siguranta ca este vorba de o pneumonie bacteriana.

Antibioticele recomandate in acest caz trebuie sa aibe un spectru cat mai larg. In majoritatea cazurilor se recomanda:
Amoxicilina: se poate utiliza ca agent terapeutic de prima linie, in cazul pneumoniilor comunitare necomplicate, acest medicament acoperind cu succes Streptococul pneumoniae. Amoxicilina este un antibiotic relativ bine suportat de organism, in afara de reactiile de hipersensibilitate la medicamentele din aceasta clasa neexistand contraindicatii majore. Se recomanda insa precautie daca este administrat pacientilor cu functie renala afectata (prin boli cronice sau acute), precum si celor cu alergie la cefalosporine. In cazul in care apare un rash cutanat ca urmare a folosirii acestui antibiotic, evaluarea acestuia trebuie facuta cu foarte mare atentie dearece poate fi semn de alergie sau de hipersensibilitate. Cele mai frecvente reactii adverse sunt aparitia eruptiilor tegumentare si tulburari gastro-intestinale;
Penicilina: este o altenativa a tratamentului cu amoxicilina, in cazul pacientilor la care se suspecteaza infectie cu pneumococ;
Cefalosporine si macrolide: sunt variante eficiente ale amoxicilinei. Se pot administra si daca se suspecteaza pneumonie cu Mycoplasma. Cefalosporinele care pot fi recomandate sunt ceftriaxona, cefotaxim, cefuroxim.

Unele studii raporteaza deja faptul ca Streptococul pneumoniae devine rezistent la macrolide si penicilina. Pentru a se evita favorizarea unor astfel de reactii (de rezistenta la tratament) parintii sunt sfatuiti sa respecte intocmai recomandarile medicului cu privire la administrarea tratamentului. Nu se recomanda administrarea antibioticelor fara sa existe prescriptie medicala pentru acestea. Daca medicul nu a recomandat antibiotice pacientului, parintii nu trebuie sa decida singuri sa administreze un astfel de preparat.

Este posibil ca pneumonia sa fie de natura virala, caz in care antibioticele sunt ineficiente si nu fac decat sa stimuleze aparitia rezistentei la tratament. Tratamentul pneumoniilor virale este indicat in situatia in care starea pacientului se poate degrada foarte repede, sistemul imun nu poate face fata infectiei sau apar complicatii. Se trateaza in special pneumoniile cu virusurile Influenza A, deoarece pot fi deosebit de severe (mai ales daca apar la pacienti cu factori de risc si varsta mica). In acest caz se poate administra zanamivir sau oseltamivir.

Complicatii:

Complicatiile apar la pacientii cu sistem imun care nu poate face fata infectiei, sau la cei cu infectii determinate de un agent patogen foarte virulent, care nu raspunde favorabil la tratament. Majoritatea copiilor trec cu bine peste episoadele infectioase, insa pot sa apara si complicatii.
Cele mai importante si frecvente complicatii includ:

  • Abces pulmonar;
  • Detresa respiratorie;
  • Empiem si revarsat pleural permanent (sunt cele mai frecvente complicatii ale pneumoniei bacteriene);
  • Sepsis.

Prognostic:

Prognosticul pacientilor variaza in functie de anumiti factori, importanti fiind: varsta pacientului, starea imuna, tipul agentului patologic, raspunsul la tratament. Pacientii cu pneumonie banala, cu germeni comuni si stare imuna satisfacatoare (care ajuta si imbunatateste eficienta tratamentului) au un prognostic favorabil si se vindeca adesea fara sechele sau complicatii.

Pneumoniile virale se pot rezolva chiar si in absenta unui tratament specific (daca pacientul este imunocompetent), iar cele bacteriene se rezolva si ele cu tratament antimicrobian. Printre cele mai periculoase pneumonii raman (in ciuda tratamentului) pneumoniile stafilococice, pneumoniile cu virusul Varicelo-zoster. Sechele (frecvente si grave) pot ramane la copiii imunocompromisi, la cei cu afectiuni pulmonare subiacente, la nou nascuti si la sugari.

Preventie:

Prevenirea pneumoniilor se poate face prin imbunatatirea conditiilor de mediu din comunitate (crese, gradinite), de acasa (evitarea fumatului, aerisirea camerelor), prin evitarea contactului cu persoane infectate (pneumonia este foarte contagioasa). Se pot face si imunizari (unele obligatorii, alte facultative) care sa protejeze copilul impotriva contactarii anumitor infectii.

Articole Similare:

Ultima actualizare: miercuri, 28 martie, 2012, 11:43 Afisari: 143

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *