Prima Pagina » Sanatate A-Z » Pneumologie » Tuberculoza Pulmonara

Tuberculoza Pulmonara

Tuberculoza pulmonara reprezinta aproximativ 90% din totalul imbolnavirilor de tuberculoza. Cum infectia se face, in etapa actuala, preponderent pe cale aeri­ana, inhalatorie, plamanul este primul organ afectat.

Metode de depistare

Urmatoarele metode ofera cele mai bune perspective, ca randament, pentru descoperirea unui caz de tuberculoza:

Examenul clinic al bolnavilor avand simptome evocatoare si care se pre­zinta singuri la medic cel mai frecvent pentru:

  • tuse cronica (persistand de cel putin 3 saptamani) cu sau fara expectoratie. Cand este prezenta, expectoratia este adesea redusa cantitativ, de aspect mucos, muco-purulent sau striata cu sange. Desi frecventa, tusea persistenta este adesea neglijata de bolnav si interpretata gresit de medic. Valoarea de sem­nal a tusei persistente, este amplificata in contextul altor manifestari asociate;
  • durere toracica, localizata sau nu;
  • coexistenta unor simptome generale ca: indispozitie, astenie, fatigabilitate, inapetenta si/sau deficit ponderal, subfebrilitate vesperala, sau febra instalata, insotita de eventuale transpiratii nocturne sau determinate de eforturi mici;
  • la diabetici, dificultati recent instalate in echilibrarea bolii cu mijloacele pana de curand eficiente, pot constitui un element care sa determine explorarea unei eventuale afectiuni pulmonare;
  • hemoptizia – „din senin“, sau cu ocazia unui efort fizic, expunere la soare, la schimbari bruste ale presiunii atmosferice; de obicei redusa cantitativ, sange rosu, curat, aerat, cu sau fara sindrom febril.

Examenul bacteriologic al oricarui bolnav care, pentru un motiv sau altul, a avut un examen radiologic al pamantului relevand imagini evocatoare de tuber­culoza pulmonara susceptibila de a fi activa. Importanta examenului bacterio­logic consta in aceea ca, prin el sunt identificate in mod precis cazurile conta­gioase care necesita izolare si tratament prioritar.

Informarea sistematica a populatiei, a medicilor si personalului mediu cu privire la simptomele respiratorii (tusea persistenta si productiva), mai ales daca ea dureaza de mai bine de 3 saptamani, sau se complica cu spute striate de sange, dureri, febra etc.

Examinarea prompta a bolnavilor cu simptomatologie respiratorie prelungita nu poate fi realizata decat cu ajutorul direct si indispensabil al retelei sanitare, pu­blica si privata. Primul filtru clinic prin care trec bolnavii se afla la nivelul asistentei primare (medicul de familie).

Diagnostic

Diagnosticul radiologic al tuberculozei este dificil deoarece nu exista aspecte ale imaginilor radiografice specifice pentru tuberculoza. Imaginile depistate pe o radiografie toracica se pot datora tuberculozei sau unor alte diverse boli, pot fi generate de o tuberculoza vindecata sau de o tuberculoza activa care necesita tratament. Pe de alta parte, insasi tuberculoza pulmonara poate sa prezinte anomalii radiografice foarte variate.

Exista unele elemente radiologice generale care pot sugera tuberculoza:

  • localizarea imaginii la varf in segmentele apico-dorsale sau apicale ale lo­bului inferior;
  • aspectul polimorf al imaginilor care pot cuprinde imagini cavitare, infiltra­tive, nodulare, coexistand cu calcificari si sechele pleurale;
  • componenta retractila a unor imagini;
  • asimetria imaginilor bilaterale;
  • dinamica lenta a imaginilor.

Trebuie in mod deosebit subliniat faptul ca un diagnostic radiologic de tuber­culoza pulmonara activa nu este atat de sigur. In consecinta, diagnosticul de tuberculoza trebuie, ca regula generala, sa fie confirmat de examenul bacterio­logic (microscopic si/sau prin cultura).

Examenul radiologic este insa foarte util pentru diagnosticul tuberculozei la copii si la adultul tanar, contacti, bolnavi suferind de tuberculoza miliara sau cu tuberculoza extrapulmonara. Radiografiile toracice pot fi utile pentru bolnavii cu frotiu negativ, interpretate insa de un medic cu mare experienta.

Examenul radiologic este o componenta esentiala in diagnosticul bolii si ade­sea, prima investigatie paraclinica la care se recurge. Acest lucru este justificat de faptul ca, practic, o imagine toracica normala aproape intotdeauna exclude o tuberculoza pulmonara. Afirmatia este valabila pentru formele ,,clasice“ de fti­zie, nu insa si in cazul unor tuberculoze la infectatii cu HIV sau bolnavii de SIDA, unde forme pulmonare de tuberculoza confirmate microscopic, pot sa nu se ma­nifeste radiologic decat prin imagini miliare foarte fine, sau sa nu prezinte nici o anomalie identificabila.

Este insa eronat sa se stabileasca diagnosticul de tuberculoza si sa se inceapa tratamentul specific, numai pe baza examenului radiologic, oricat de sugestiv ar fi el, fara a se efectua o investigatie bacteriologica corecta a sputei.

Diagnosticul bacteriologic. Deoarece in activitatea de combatere a tuber­culozei un rol primordial revine examenelor bacteriologice, in cadrul Programului National Antituberculos se vor asigura examene bacteriologice pentru toti sus­pectii de tuberculoza (in scop diagnostic) si pentru toate cazurile confirmate eti­ologic si supuse tratamentului (in vederea monitorizarii evolutiei).

Examenele bacteriologice in scop diagnostic vor fi efectuate inaintea inceperii oricarui tratament antituberculos. Pentru pacientii care nu expectorea­za se vor utiliza metode de inducere a sputei (aerosoli, lavaj bronsic, etc.).

De fiecare data cand se suspecteaza tuberculoza la un individ, este bine sa se recolteze 3 esantioane de sputa care sa fie examinate la microscop:

  • primul se recolteaza pe loc (la prezentarea pacientului) si supravegheat, pentru a nu colecta doar saliva;
  • se da apoi bolnavului un flacon pentru a colecta sputa acasa, pana a 2-a zi, cand se prezinta cu esantionul (cel de-al 2-lea) la dispensar;
  • cu aceasta ocazie, se colecteaza din nou sputa intr-un nou flacon (cel de-al 3-lea).

Cantitatea de sputa recoltata trebuie sa fie de 3-5 ml, cu aspect purulent sau mucopurulent. Prelevatele cu aspect salivar vor fi considerate necorespunza­toare si se va repeta recoltarea intr-un alt recipient. Colectarea trebuie sa se faca intr-un interval de 2 zile.

Toate esantioanele vor fi examinate microscopic. Daca primul esantion este pozitiv, iar bolnavul nu revine pentru a aduce cel de-al 2-lea flacon, este necesar sa se cerceteze focarul, pentru a evita noi diseminari ale infectiei in colectivitate si pentru a evita alterarea starii bolnavului prin lipsa tratamentului.

Pana la sosirea rezultatelor se poate prescrie bolnavului un tratament simpto­matic, sau – daca aceasta pare indicata – o antibioterapie nespecifica, dar fara streptomicina sau rifampicina.

Daca examenele microscopice sunt negative, dar simptomatologia persista, se va institui tratamentul antituberculos, pana la primirea rezultatelor prin meto­da culturilor (daca s-au efectuat) dupa care se va decide asupra duratei trata­mentului.

Tuberculoza Pulmonara - Mycobacterium Tuberculosis

Microscopia are o sensibilitate relativ redusa, nepermitand identificarea agentului patogen decat in sputa intens bacilifera

Microscopia este o metoda simpla, rapida, ieftina, usor repetabila si de impor­tanta epidemiologica majora: permite descoperirea marilor eliminatori de bacili, care pot fi izolati si tratati specific, reducand pericolul de infectie si imbolnavire la contacti. Are insa o sensibilitate relativ redusa, nepermitand identificarea agentului patogen decat in sputa intens bacilifera (peste 5000-10000 germeni/ml produs), nu ofera informatii asupra viabilitatii germenilor (bacili vii sau morti) si nu permite identificarea bacililor (tuberculosi, saprofiti, atipici).

Cultura reprezinta insa un procedeu electiv de confirmare a diagnosticului de TBC: prin proportia ridicata de rezultate pozitive, chiar pentru sputele paucibacilare (10-100 germeni inoculati), demonstreaza viabilitatea germenilor izo­lati, permite, alaturi de alte metode, stabilirea identitatii micobacteriilor (bacili umani, bovini sau atipici) si permite de asemenea testarea sensibilitatii bacililor la tuberculostatice (antibiograma).

Antibiograma tulpinilor bK izolate se efectueaza in mod curent pentru chimioterapicele majore (INH si RMP). Antibiograma este obligatorie pentru: 1. toate tulpinile bK izolate de la bolnavi care incep un retratament; 2. de la bolnavii cu recaderi precoce; 3. de la cei din grupele IB (bolnavi eliminatori de bacili dupa luna a V-a de la luarea in evidenta si inceperea tratamentului) si IC (bolnavi care au ratat primul retratament si continua sa elimine bacili); 4. la tulpinile izolate la trei luni de tratament la bolnavii noi.

Metode moderne de diagnostic. Diagnosticul de laborator al tuberculozei in viitor va trebui sa raspunda numeroaselor schimbari aparute atat in tabloul clinic al infectiilor micobacteriene, cat si aparitiei din ce in ce mai frecvente a unor tulpini rezistente la medicatia anti-tuberculoasa majora. in acest sens s-a impus dezvoltarea unor metode rapide de identificare a micobacteriilor precum si a susceptibilitatii lor la antibiotice. Progresele realizate in domeniul biologiei moleculare au condus la aparitia unor noi metode care amelioreaza semnificativ performantele celor clasice.

Metodele rapide de cultura actualmente disponibile – sistemul BACTEC 460 TB, sistemul BACTEC 9000, metoda MB/BacT, etc. – remediaza in mare masura handicapul tardivitatii rezultatului furnizat de metodele conventionale si reduc cheltuiala de timp si lucru reclamata de aceste metode. Primul este un sistem de detectie radiometric iar urmatoarele monitorizeaza colorimetric multiplicarea micobacteriilor incubate pe medii lichide. Pozitivitatea culturilor poate apare incepand de la 4 zile.

Metodele moleculare de identificare, tipare si determinare a susceptibilitatii la medicamente a diversilor germeni sunt extrem de valoroase in cazul germenilor care nu pot fi cultivati pe medii artificiale, celor care cresc incet pe medii artifi­ciale sau celor care pot fi extrem de greu cultivati intr-un laborator clasic de microbiologie clinica. Sondele de hibridizare ADN si analiza PRLF (Polimorfism de Restrictie a Lungimii Fragmentelor de ADN) sunt metode familiare pentru unele laboratoare din lume in facilitarea diagnosticului infectiilor micobacte- riene. PCR (Polimerase Chain Reaction), reactia lanturilor de ligaza, testul genei – reporter micobacteriofag, sunt optiuni de viitor aflate in diferite stadii de studiu si de aplicabilitate.

Tipuri de debut clinic

Modalitatile de debut clinic al ftiziei si frecventa aproximativa a acestora permite o intelegere mai exacta a problemelor legate de depistarea imbolnavirilor tuberculoase si dificultatile de organizare pe care le creaza.

  • Debut latent (asimptomatic): aproximativ 20% din bolnavi nu recunosc (re­trospectiv) nici un simptom ingrijorator.
  • Debut insidios (lent, progresiv): aproximativ 40% din bolnavi recunosc exis­tenta unor semne sau simptome inexplicabile, dar numai jumatate dintre ei au considerat necesar sa consulte un medic pentru a lamuri cauza lor; ceilalti si-au descoperit boala in alte imprejurari si identifica retroactiv existenta simptomelor.
  • Debut acut

Hemoptoic: o hemoptizie mica sau medie constituie factorul declansator al descoperirii bolii la aproape 20% dintre bolnavi, hemoptizia alarmand intotdeau­na bolnavul si anturajul – desi nu este specifica tuberculozei.

Gripal: 10-20% dintre bolnavi consulta medicul pentru o afectiune banuit infectioasa („gripa“), cu simptomatologie suficient de zgomotoasa sau de trenan- ta pentru a impiedica persoana sa-si desfasoare normal activitatea profesionala.

Pneumonic: aproximativ 5% din bolnavi sunt diagnosticati ca avand diag­nosticul de „pneumonie“, etiologia tuberculoasa fiind la jumatate dintre ei luata in considerare abia dupa ce primul tratament antiinfectios conventional si-a demonstrat ineficienta.

In mai mult de jumatate din cazuri, simptomatologia acuta se grefeaza pe o simptomatologie generala preexistenta, nu prea exprimata sau neglijata de bol­navi.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 14 decembrie, 2012, 19:26

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *