Prima Pagina » Sanatate A-Z » Gastroenterologie » Tulburarile Pancreasului Exocrin la Bolnavii Dializati

Tulburarile Pancreasului Exocrin la Bolnavii Dializati

Toxinele uremice, in special metilguanidina, au efecte defavorabile asupra pancrea­sului exocrin. Sub aspect functional, modifi­carea cea mai frecventa este cresterea lipazei si diminuarea amilazei din sucul pancreatic. Lipaza serica poate creste de doua ori fa­ta de normal la dializati, in special dupa se­dinta de dializa, la aceasta contribuind si efectul lipolitic al heparinei.

Prevalenta afectarii pancreatice in IRC este deosebit de inalta. Numai 28% din paci­entii uremici studiati prin testul la secretina-pancreozimina se comporta normal. Conform acestui test, s-ar putea trage concluzia ca secretia pancreatica este global scazuta. Cercetari mai noi, utilizand stimularea intraduodenala cu Manitol si sti­mularea iv cu colecistokinina-pancreozimina, indica un raspuns secretor chiar mai ma­re decat la normali, ceea ce releva recepti­vitatea pancreasului uremic la hormonii care determina stimulare rapida, ale caror nive­luri serice sunt de altfel inalte la uremici.

Autopsiile efectuate la pacientii decedati cu uremie atesta o incidenta de pana la 57% a leziunilor de pancreatita cronica. Acesta este de obicei un aspect neglijat in aprecie­rea conditiilor care determina malnutritia re­nalului cronic. Incidenta pancreatitelor acute la uremici este de 2,3% fata de 0,5% la paci­entii non-uremici.

In etiologia pancreatitei la uremici, inter­vin: hiperparatiroidismul, hipertrigliceridemia, ateroscleroza accelerata, hepatopatia cronica, toxicitatea medicamentoasa.

Diagnosticul se stabileste pe contextul clinic sugestiv, sustinut de o baterie de teste intre care remarcam pancreatografia retrograda, analiza complexa a aspiratului duodenal. De­terminarea amilazelor serice este orientativa, deoarece la dializati exista o crestere mode­rata a acestora, prin lipsa excretiei urinare, nelegata de o pancreatopatie. Cresterea con­centratiei plasmatice a proenzimei P3 ar fi un indicator sigur de pancreatita la dializati.

In pancreatitele severe asociate cu ascita, dozarea amilazelor in lichidul de ascita ofera diagnosticul. In cazuri mai dificile, se poate practica in scop diagnostic tomografia computerizata.

Tratamentul pancreatitelor la dializati nu difera de atitudinea terapeutica obisnuita, cu mentiunea necesitatii de adaptare a posologiei si a masurilor terapeutice specifice pri­vind echilibrul hidro-electrolitic. Se considera ca riscul de pancreatita este de 3 ori mai mare la pacientii dializati peritoneal comparativ cu popula­tia generala; de asemenea, afectarea pancreatica este mai frecventa la pacientii cu IRC si hipercalcemie.

Tratamentul de baza al pancreatitei cronice este eliminarea cauzei afectiunii. In caz de pancreatita cronica calcifiata, abstinenta de la consumul de alcool este obligatorie. S-a demonstrat ca, daca se mentine consumul de alcool, creste nu doar frecventa si intensitatea durerilor abdominale, dar si incidenta complicatiilor. Diagnosticul de pancreatita obstructiva cronica este de cele mai multe ori o indicatie pentru tratament chirurgical.

Tratamentul conservativ al pancreatitei cronice consta in special in tratarea principalelor doua simptome: durerea si insuficienta pancreatica.
Este necesara stabilirea unei diete adecvate pentru ca, de obicei, apar mai multe perturbari metabolice la pacientii cu pancreatita cronica. Ele sunt determinate de digestia si absorbtia deficitara la nivelul tractului gastrointestinal, ca si de ingestia deficitara (cantitativ sau calitativ) de alimente, ceea ce duce inevitabil la malnutritie.

Dieta trebuie sa fie hipercalorica, pentru a preveni scaderea masei corporale. Datorita scaderii abilitatii de a digera si de a absorbi, ratia alimentara zilnica trebuie fractionata in 5-6 mese/zi. Cantitatea de grasimi din alimente trebuie sa nu depaseasca 60-80 g/zi.

Una dintre trasaturile tipice ale pancreatitei cronice este durerea acuta, sub forma de atacuri aparute brusc. Durerea poate sa fie determinata de multe cauze. In functie de cauza care o determina, exista diferite metode de tratament, cum ar fi dieta, preparatele de substitutie enzimatica pancreatica, antialgice, tratament chirurgical si altele. Daca simptomele sindromulului de malabsorbtie devin manifeste clinic, prima masura trebuie sa fie reducerea ingestiei de grasimi, pana la un maxim de 60g pe zi, ca si administrarea de vitamine liposolubile (A, D, E, K), vitamine din grupul B si folati.

Daca aceste masuri nu duc la normalizarea miscarilor abdominale si a greutatii corporale si/sau continutul de grasimi eliminat in scaun depaseste 15 g/zi, pacientii ar trebui sa primeasca medicamente care contin enzime pancreatice. In cazuri rare de insuficienta pancreatica exocrina severa, pentru a echilibra lipidele pe care pacientul le pierde prin maldigestie, este necesar sa se administreze trigliceride cu lant.

Articole Similare:

Ultima actualizare: joi, 10 noiembrie, 2011, 10:29

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *