Prima Pagina » Sanatate A-Z » Oncologie » Tumorile cerebrale

Tumorile cerebrale

Tumorile cerebrale se manifesta clinic prin unul din urmatoarele sindroame: progresia subacuta a unui deficit neurologic focal, convulsii sau afectarea neurologica non-focala. Tumorile metastatice se manifesta si prin simptome sistemice ca anorexie, scadere in greutate, stare generala alterata si stare subfebrila.Creierul este format din celule nervoase (neuroni) si celule care asigura desfasurarea normala a activitatii si functiilor acestora (celule gliale). Aceste celule sunt protejate de 3 membrane reunite sub denumirea de meninge cerebral si acoperite apoi de structurile osoase ale scalpului. Oasele craniului sunt structuri dure, nedeformabile, astfel incat dezvoltarea unei tumori intracraniene duce la aparitia unei presiuni ce poate afecta sau distruge celulele nervoase.

Tumorile cerebrale pot fi primare (cu debut la nivelul neuronilor, celulelor gliale, nervilor sau meningelui cerebral) sau secundare, caz in care se numesc metastaze cerebrale (cu origine la nivelul altor structuri). Metastazele cerebrale sunt mai frecvente si se intalnesc de obicei in cancerul pulmonar, de san sau de piele. Tumorile cerebrale primare cele mai frecvente apar la nivelul celulelor gliale, purtand denumirea de glioame.

Ele pot fi:

  •  benigne, cu margini bine delimitate si fara sa invadeze tesutul alaturat, caz in care pot fi extirpate;
  •  maligne, care cresc rapid si se pot raspandi in alte regiuni ale creierului sau, mai rar, ale corpului.

Factorii de risc pentru tumorile cerebrale primare:

Prin notiunea de risc se intelege o probabilitate mai mare decat media de a dezvolta acest tip de cancer. Urmatorii factori de risc sunt asociati cu o crestere a frecventei de aparitie a tumorilor cerebrale:

  • Sexul masculin – cazurile de tumori cerebrale sunt mai frecvente la barbati decat la femei;
  • Varsta – s-a observat ca incidenta creste dupa varsta de 50-60 de ani. Totusi, tumorile cerebrale sunt al 2-lea tip de cancer ca si frecventa in randul copiilor sub 8 ani (cazurile intalnite la copii reprezinta aproximativ 15% din totalul tumorilor cerebrale);
  • Istoricul familial – persoanele ce au in familie membri diagnosticati cu tumora cerebrala au un risc mai mare de a dezvolta boala;
  • Loc de munca cu expunere la radiatii ionizante, formaldehida, clorura de vinil, acrilonicril;
  • Multe persoane care prezinta acesti factori de risc nu dezvolta boala, insa exista si persoane care sunt diagnosticate cu tumori cerebrale in lipsa acestor factori de risc;
  • Exista numeroase studii care cerceteaza o posibila legatura intre telefoanele mobile sau leziunile de la nivelul craniului si aparitia tumorilor cerebrale, insa nu poate fi inca dovedita o legatura clara intre acesti factori.

Simptomele tumorilor cerebrale:

Simptomele ce apar in aceasta afectiune depend de dimensiunile tumorii si de localizarea acesteia. Momentul aparitiei simptomului in dezvoltarea tumorii este corelat in ajoritatea cazurilor cu tipul de tumora – in cazul unei tumori benigne, cu o dezvoltare prelungita, imptomele se instaleaza tardiv, iar in cazul unei tumori maligne, datorita evolutiei rapide, simptomele apar precoce. Multe tumori benigne pot fi asimptomatice multi ani, fiind descoperite accidental in diverse ocazii. Simptomele pot fi cauzate de comprimarea unui nerv de catre tumora, de afectarea unei anumite regiuni craniene, majoritatea datorandu-se presiunii intracraniene.

Cele mai frecvente simptome intalnite sunt:

  • durerea de cap, accentuata dimineata;
  • ameteli sau varsaturi;
  • tulburari in vorbire, vedere, afectarea auzului;
  • probleme de echilibru sau de mers;
  • tulburari de comportament sau de personalitate;
  • afectarea capacitatii de concentrare, probleme de memorie;
  • convulsii sau crize epileptice;
  • amorteli la nivelul membrelor, paralizie faciala.

Daca se observa unul sau mai multe dintre aceste simptome, se impun anumite investigatii pentru a stabili cu certitudine existenta unei tumori cerebrale. Diagnosticul poate fi pus in urma unor examinari de genul:

Examen neurologic – sunt urmarite reflexele, coordonarea, miscarile, raspunsul la durere, dar si miscarile globilor oculari, aspectul acestora, pentru a depista posibile tulburari sau umflaturi date de compresiunea tumorii asupra nervului optic.

Tomografie computerizata (CT) a craniului, cu sau fara substanta de contrast, care furnizeaza imagini reprezentative ale creierului si identifica tumora.

Rezonanta magnetica nucleara (RMN) – test care se foloseste de un camp magnetic pentru vizualizarea diferitelor structuri nervoase, furnizand informatii care nu pot fi oferite de radiografie sau tomografie computerizata.

Radiografie craniana – unele tumori craniene determina depuneri de calciu la nivelul tesutului nervos sau modificari ale oaselor craniene, care pot fi observate pe radiografie.

Electroencefalograma (EEG) – consta in plasarea electrozilor la nivelul scalpului si inregistrarea activitatii electrice cerebrale. Diagnosticul de tumora cerebrala poate fi pus cu certitudine doar dupa examinarea unui fragment de tesut obtinut in urma unei biopsii craniene.

Aceasta se face uneori in cadrul operatiei, sub anestezie generala, dar poate fi realizata si sub ghidaj ecografic sau prin supraveghere cu ajutorul CT-ului sau RMN-ului, sub anestezie locala. In urma examinarii histologice se poate stabili gradul tumorii si tipul de tratament adecvat.

Tratamentul tumorilor cerebrale:

Exista mai multe tipuri de tratament in cazul tumorilor craniene, in functie de tipul tumorii si gradul acesteia: excizia chirurgicala, radioterapia, chimioterapia, asocieri ale acestor metode, precum si terapii complementare – corticoterapia sau medicamentele antiepileptice. Abordarea prin excizie chirurgicala a tumorilor cerebrale depinde de localizarea tumorii si de raporturile acesteia fata de celulele nervoase.

Operatia frecvent aplicata poarta denumirea de craniotomie, si consta in deschiderea cutiei craniene pentru a permite abordarea tumorii. Aparitia edemului post-operator poate necesita o a doua interventie pentru drenarea lichidului, cu inserarea sub piele a unui tub lung si subtire (sunt) care transporta lichidul in alta parte (de exemplu abdomen) de unde poate fi absorbit sau eliminat. Daca in timpul operatiei este lezata substanta nervoasa, pot aparea tulburari de vorbire, de vedere, afectarea capacitatii de gandire, crize convulsive, care scad in intensitate sau dispar in timp.

Exista insa cazuri in care operatia nu este posibila. Daca tumora nu poate fi abordata de catre chirurg fara a leza celulele nervoase sanatoase, se opteaza pentru radioterapie sau chimioterapie.

Radioterapia consta in aplicarea unor radiatii cu energie inalta asupra tumorii sau asupra intregului craniu. Aceasta terapie poate fi utilizata si in urma operatiei, pentru a ucide eventualele cellule tumorale ramase post-operator. Doza si durata tratamentului depind de tipul tumorii, dimensiunile acesteia, dar si de varsta pacientului. Ca si efecte secundare se pot observa oboseala, caderea parului, inrosirea urechilor sau uscarea pielii capului.

Exista doua tipuri de radioterapie: radioterapie externa si radioterapie interna.

Radioterapia interna sau brahiterapia consta in plasarea surselor de iradiere in contact sau in interiorul tumorii, scazand semnificativ afectarea tesuturilor alaturate. Pentru a proteja tesutul nervos alaturat tumorii, exista tipuri adaptate de radioterapie externa:

Radioterapia fractionata – se administreaza de obicei o doza zilnica, timp de 5 zile pe saptamana, mai multe saptamani. Administrand intreaga doza pe o durata mai indelungata sunt protejate celulele sanatoase din zona tumorii.

Radioterapia hiperfractionata – pacientul primeste mai multe doze mici de radiatie pe durata unei zile, fata de intreaga doza o singura data pe zi.

Radioterapia stereotactica – este un tip de radioterapie care foloseste un cadru pentru craniu, cu scopul de a tinti radiatiile de doze mari direct pe tumora, afectand cat mai putin tesuturile inconjuratoare. Cu ajutorul CT-ului sau RMN-ului se realizeaza imagini cu localizarea exacta a tumorii, dupa care se aplica fascicule de radiatie asupra acesteia, din diferite unghiuri.

Radioterapia cu protoni – protonii (nuclei de hidrogen cu energie inalta) sunt directionati spre tumora, strabat tesutul sanatos fara a-l afecta si se opresc la nivelul tumorii, minimalizand efectele asupra tesuturilor inconjuratoare.

Chimioterapia consta in administrarea de citostatice in scopul distrugerii celulelor tumorale. Citostaticele pot afecta si celulele sanatoase, caz in care apar efectele secundare ale tratamentului (febra, greturi, varsaturi, scaderea poftei de mancare, caderea parului sau riscul crescut pentru infectii), dar acestea pot fi reduse sau controlate prin medicamente.

Corticoterapia consta in utilizarea glucocorticoizilor in tratamentul edemului cerebral. Aceasta terapie poate avea si efecte secundare, cum ar fi rotunjirea fetei sau a abdomenului.

Medicamentele antiepileptice se administreaza pentru a preveni aparitia crizelor epileptice.

Articole Similare:

Ultima actualizare: luni, 5 martie, 2012, 11:55

2 Discutii la Tumorile cerebrale

  1. Gheorghe Mihai 13/02/2013 at 13:09

    Buna ziua,
    As dori si eu sa ma ajutati cu un sfat. Am fost operat de tumora cerebrala in luna ianuarie anul acesta. In urma biopsiei a rezultat ASTROCITOM FIBRILAR. Medicul neurochirurg mi-a spus ca rezultatul e bun si sa merg la control peste doua luni fara a-mi prescrie un consult oncologic. Acum urmez doar tratament cu Carbamazepina
    Am discutat totusi si cu un medic oncolog care mi-a spus ca e cancer si mi-a recomandat inceperea urgenta a unui tratament.
    Nu stiu ce sa fac având in vedere cele doua opinii diferite. Este cazul sa incep un tratament oncologic inainte de cele doua luni?
    Va multumesc mult si astept un raspuns de la dumneavoastra.

    Răspunde
    • Antonia 13/02/2013 at 15:31

      Se mai numeste si Astrocitom difuz sau Astrocitomu de gradul II. Sunt de obicei localizate supratentorial, cel mai des in lobii frontali si temporali. Astrocitoamele fibrilare se caracterizeaza printr-o crestere lenta, infiltrarea este difuz-progresiva a structurilor cerebrale vecine, facand astfel inlaturarea lor chirurgicala extrem de dificila.

      Aceste tumori afecteaza de obicei adultii tineri si sunt tratabile.

      Terapia acestor tipuri de tumori este inca controversata. Tumorile pot fi radiologic stabile si pasive punct de vedere clinic pentru perioade lungi de timp, dupa tratamentul initial.

      Optiunile terapeutice de moment includ tinerea sub observare, radioterapie, si rezectie chirurgicala cu si fara radioterapie sau chimioterapie. Daca un astrocitom nu este rezecat complet, radioterapia are o indicatie majora. Din datele din literatura de specialitate astrocitomul fibrilar este o tumoare recidivanta care are ca tratament de electie tratamentul chirurgical urmat de radioterapie conventionala externa sau chimioterapie.

      Fara tratament energic durata medie de supravietuire dupa un diagnostic de astrocitom fibrilar este de 6-8 ani, se cunsosc si cazuri de supravietuire de peste 40 de ani.

      Răspunde

Lasă un răspuns către Gheorghe Mihai Anulează răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *