Prima Pagina » Sanatate A-Z » Geriatrie » Ulcerul de Decubit

Ulcerul de Decubit

Ulcerul de Decubit

Ulcerul de decubit este denumit si ulcerul ischemic de presiune sau escara. Escara nu trebuie considerata o simpla leziune a pielii si tratata ca atare. Frecventa sa este in crestere. 70% din bolnavii cu escara au peste 70 de ani. Frecvente inainte in spitalele de neurologie, de geriatrie si in caminele spital, escarele in prezent sunt tot mai des intalnite in spitalele de ortopedie, de acuti, de chirurgie, traumatologie, reanimare. Escara este o nevroza ischemica a tesuturilor cuprinsa intre planul osos si structura de sustinere si planul de compresiune (planul dur al patului sau fotoliului). Factorul ischemogen actioneaza din afara, prin intermediul presiunii (ulcer ischemic de presiune).

Ar putea fi deci incadrat in patologia vasculara ischemica. Nevroza se datoreste ischemiei prelungite, provocate de compresie prin imobilizare prelungita. Zona cea mai afectata este proeminenta sacrala in pozitia culcat pe spate, trohanterul mare in pozitia culcat pe o parte si tuberozitatea ischionului in pozitia sezanda. Mai afecteaza si calcaile, maleolele, spinele iliace si rotula in pozitia de decubit ventral.

In timpul somnului, la omul normal, apar perioade de imobilitate pe intervale mai lungi si totusi nu apar escare, datorita mecanismului reflex de aparare (mai mult de 10 schimbari de pozitie pe ora), care permite in cateva secunde aportul normal de oxigen. Escarele sunt deci provocate de lipsa de oxigen, datorita presiunii prelungite.

Intervin si alti factori favorizanti: imobilizari prelungite prin boli grave mai ales neurologice; imobilizari prin terapii cu neuroleptice si tranchilizante; aparate ghipsate, anestezice; factori care diminua presiunea arteriala si impiedica aportul de oxigen (hipotensiune, hipovolumie, colaps), stari hipoxemice, socul, anemia, febra, insuficienta cardiaca grava etc. Nu se poate ignora factorul varsta care scade regenerarea tisulara. In mod obisnuit escarele apar in caz de paralizii, dementa senila, casexie canceroasa, sedative puternice, temperaturi mari la bolnavul varstnic etc.

Simptomatologic, semnalul este “placa eritematoasa” care evolueaza rapid catre leziune dermoepidermica, leziuni cutanate, pentru ca in final sa cuprinda toate tesuturile inclusiv periostul.

Escara cu evolutie supraacuta (galopanta), este o forma clinica care evolueaza in cateva ore (1 – 6 ore). Apare la varstnicii cu afectiuni neuropsihice, la care se declanseaza imediat criza de adaptare, sau la bolnavii cu accidente vasculare cerebrale repetate. Probabil ca intervin si modificari neurodistrofice rapide si profunde. Leziunea evolueaza rapid in profunzime, pe orizontala si verticala, si nu raspunde tratamentului. In orice escara prognosticul este sumbru.

Profilaxia, vizeaza calitatea lenjeriei, mentinerea acestuia uscata prin schimbare frecventa, indepartarea cutelor si firimiturilor de paine, igiena riguroasa a pielii, alimentatie corecta. Se combate imobilismul absolut, se impune schimbarea de pozitie la 2 – 3 ore, si protejarea reliefurilor dure, prin utilizarea de colaci de cauciuc, perne sau saltea extra-moale. Concomitent se ingrijeste meticulos pielea, tegumentele se spala de mai multe ori pe zi cu sapun si apa calda, si se usuca. Se aplica creme sau lotiuni, se pune pudra fina de talc in zonele umede, dupa uscare etc.

O atentie speciala se acorda incontinentei urinare si anale, prin spalare periodica cu sapun si apa si uscare. Se practica zilnic frectii si masaje usoare. Alimentatia va fi completa. Se adauga transfuzii, vitamine, anitanemice, anabolizante. Fundamental in profilaxia si tratamentul escarelor ramane “programul rotatiei continue”, care presupune ingrijire continua cu participarea intregului personal (medic, asistente, infirmiere).

Tratamentul curativ al escarelor este descurajant.

El urmareste:

  • diminuarea presiunii planurilor dure;
  • indepartarea detritusurilor necrotice;
  • combaterea infectiei cu sterilizare (Proteul si Piocianicul sunt rezistente), cu solutii 1% alcoolica sau apoasa de violet de gentiana sau cristal violet, rivanol 1%, fenosept, raze ultraviolete, pansarea moale a plagii cu pomezi, pudra, solutii (clorura de sodiu), indepartarea puroiului, administrarea de gentamicina;
  • stimularea locala a epitalizarii (jecozinc, cutaden, insulina, pantotenat de sodiu, anabolizante, vitamina A).

In concluzie aparitia escarelor reprezinta o catastrofa la bolnavul varstnic.

Articole Similare:

Ultima actualizare: vineri, 1 martie, 2013, 9:57 Afisari: 31

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *